“Planul B” al lui Putin in conflictul din Siria
Aviaţia militară rusă nu are baze aeriene în Siria, în nici o ţară vecină cu aceasta şi dislocarea acum a avioanelor militare ruseşti pe bazele siriene ar crea vii dispute cu SUA şi partenerii occidentali. În plus, teritoriul Siriei e mic şi avioanele ruseşti dispuse pe bazele aeriene siriene sunt vulnerabile la atacurile aeriene.
De aceea, Rusia aproape a obţinut acordul Ciprului pentru dislocarea unei forţe aeriene militare ruse la baza aeriană Papandreu de la Paphos şi a unor facilităţi navale în portul Limassol. Dacă Ciprul acceptă găzduirea celor peste 100 de avioane multirol, Rusia îşi va asigura supremaţia aeriană în estul Mării Mediterane, controlând întreg spaţiul aerian din jurul Siriei şi impunând ea o blocadă navală şi aeriană din vestul, sud-vestul, sudul şi nordul Siriei. Distanţa de zbor de la aerodromul Paphos până în Siria este de 240-280 km. O formaţie de avioane Mig-31 sau SU-30 decolate din serviciul de luptă de la Paphos ajunge în spaţiul aerian sirian în 15 minute. De la aerodromul Paphos ruşii pot institui 2 zone de serviciu în aer în sud-estul Siriei în care să menţină permanent câte 2-4 avioane.
În plus, este de aşteptat ca bazele din Cipru să fie apărate de sisteme S-400 a căror zonă de foc ajung în nord în adâncimea teritoriului Turciei continentale (inclusiv baza aeriană Konya), iar, în est, acoperă jumătatea de est a teritoriul Siriei şi Libanului. Mutarea temporară a bazei de operare a celor 16 nave militare rusești de la Tartus la Limassol are rolul de a le mări raza de acţiune, misiunea lor rămânând aceeaşi, de interzicere a atacării Siriei de pe mare.
Această nouă mutare pe tabla de şah făcută de Putin, cunoscută drept Planul B, este o reacţie preventivă la dislocarea în Iordania a două escadrile de avioane F-16 americane, o baterie de rachete Patriot şi peste 1.000 de militari din trupele de uscat şi infanteria marină. Ca o avanpremieră a impunerii unei zone de interdicţie aeriene Siriei cu 200-300 de aeronave, la care ar putea fi angrenată pe lângă armata iordaniană şi cele ale Egiptului (cu 4 escadrile F-16), Qatarului (cu 1 escadrilă Mirage 2000), Emiratelor Arabe Unite (cu 3 escadrile F-16), Arabiei Saudite (cu 4 escadrile F-15S/C, 1 escadrilă Eurofighter Typhoon şi 1 escadrilă elicoptere de atac AH-64D Apache) şi Bahrein (cu 2 escadrile F-16 şi 2 escadrile de elicoptere de atac Bell AH-1 Cobra). Articol de Valentin Vasilescu pentru Vocea Rusiei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu