Abia ne-am revăzut o clipă
Şi iar ne-a despărţit talazul
Pândea din umbră nenorocul
Când tu-mi încolăceai grumazul.
Dar revederea noastră mută
A fost de-ajuns ca să-nfiripe
Un înţeles de-o viaţă-ntreagă
În fâlfâirea unei clipe.
Mi s-a părut că-n largul mării,
În noaptea neagră şi afundă,
Văd la lumina unui fulger
O luntre care se cufundă.
(a avut o premonitie)
Tacerea
Mai tii tu minte noaptea-ntâie,
O noapte umeda, albastra …
În pacea ei înfiorata
Vorbea numai tacerea noastra …
De-atunci atâtea nopti trecura,
Tot nopti cu soapte si cuvinte …
Din câte alaturi povestiram
Nimic nu-mi mai aduc aminte …
Dar pâna-n clipa de pe urma
Fermecatoare-o sa-mi ramâie
Si-o sa-mi vorbeasca totdeauna
Tacerea ta din noaptea-ntâie…
(prima data a tacut pe urma.... nu a mai oprit-o nimeni. sic!)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu