Fenomenul Piata Universitatii
Mineriada din 13-15 iunie 1990 = terorism de stat
Romulus Cristea
Chiar daca nu exista in dictionare, mineriada a devenit termenul generic care desemneaza raidurile si violentele exercitate de catre grupuri organizate de mineri impotriva concetatenilor, in Romania postdecembrista. In constiinta oamenilor, mineriada este similara actelor de teroare. Hoardele de mineri constituite in grupari de tip paramilitar inarmate cu bate, tarnacoape, lopeti, lanturi, sfredele, cutite au actionat repetat, impotriva populatiei civile, sustinute fiind de diverse grupari politice si exponenti ai puterii. Cel mai cunoscut personaj politic, al carui nume este pus permanent in legatura cu actiunile ilegale, de teroare, ale minerilor este cel al ex-presedintelui Ion Iliescu, actualmente senator PSD. Ion Iliescu este cel care a chemat in mod repetat minerii la Bucuresti si tot el este cel care le-a multumit public pentru ca au terorizat populatia si i-a “pus la punct” pe opozantii sai. Ion Iliescu si cei din jurul sau au sustinut actiunile mineresti, au acordat sprijinul logistic necesar pentru deplasarea “trupelor” de ortaci in Capitala si au instigat la dezordine.
Cea mai mare manifestatie-maraton anticomunista a inceput la data de 22 aprilie 1990, in Piata Universitatii, si a incetat in acelasi an, in ziua de 13 iunie, ca urmare a interventiei violente a autoritatilor. Represiunea a continuat pana la data de 15 iunie ’90, folositi fiind si minerii din Valea Jiului care au raspuns apelului presedintelui Ion Iliescu de a “curata Capitala de huligani”. Apelativul “golani” folosit de ex-presedintele Iliescu la adresa protestatarilor din centrul Capitalei a facut ca demonstratia-maraton sa fie supranumita si “Golaniada”. Timp de 52 de zile, manifestantii din Piata Universitatii au protestat pasnic, in zona proclamata “Libera de neocomunism” si “Centrul libertatii si democratiei Romaniei”. Fosti membri de partid si-au ars in piata publica carnetele PCR si au scandat “Jos Iliescu!”, “Jos comunismul!”, “Jos nomenclatura!”. Demonstratia organizata in Piata Universitatii si la care participarea oamenilor a devenit din ce in ce mai numeroasa a atras un val de simpatie din partea unor importante personalitati.
Inca din prima zi a Pietei Universitatii, in noaptea de 22/23 aprilie ’90, autoritatile au intervenit si au procedat la imprastierea manifestantilor, retineri ilegale si au exercitat presiuni asupra unor persoane pentru a renunta la proteste. In scurt timp, vestea arestarii unuia dintre organizatorii baricadei si prezenta trupelor de soc, in special militari inarmati cu arme automate si politisti dotati cu bastoane, in zona centrala a Capitalei au facut ca zeci de mii de oameni sa revina in strada pentru a striga impotriva comunismului, a Securitatii, a guvernului si a lui Ion Iliescu. De aceasta data protestul va capata o amploare nebanuita de autoritati si imposibil de stapanit doar prin interventia in forta a politiei si armatei. Dupa 22 aprilie ’90, timp de o luna si jumatate, opozantii regimului Iliescu au ramas in Piata Universitatii pana cand a fost gasita “solutia” de chemare a minerilor din Valea Jiului pentru a face “ordine”. Nici o umbra de legalitate nu a existat pentru niciuna din deciziile luate in acea perioada, in special a anilor 1990-1991, referitor la chemarea minerilor pentru “a face ordine in Capitala”.
http://romuluscristea.wordpress.com/
Mineriada din 13-15 iunie 1990 = terorism de stat
Romulus Cristea
Chiar daca nu exista in dictionare, mineriada a devenit termenul generic care desemneaza raidurile si violentele exercitate de catre grupuri organizate de mineri impotriva concetatenilor, in Romania postdecembrista. In constiinta oamenilor, mineriada este similara actelor de teroare. Hoardele de mineri constituite in grupari de tip paramilitar inarmate cu bate, tarnacoape, lopeti, lanturi, sfredele, cutite au actionat repetat, impotriva populatiei civile, sustinute fiind de diverse grupari politice si exponenti ai puterii. Cel mai cunoscut personaj politic, al carui nume este pus permanent in legatura cu actiunile ilegale, de teroare, ale minerilor este cel al ex-presedintelui Ion Iliescu, actualmente senator PSD. Ion Iliescu este cel care a chemat in mod repetat minerii la Bucuresti si tot el este cel care le-a multumit public pentru ca au terorizat populatia si i-a “pus la punct” pe opozantii sai. Ion Iliescu si cei din jurul sau au sustinut actiunile mineresti, au acordat sprijinul logistic necesar pentru deplasarea “trupelor” de ortaci in Capitala si au instigat la dezordine.
Cea mai mare manifestatie-maraton anticomunista a inceput la data de 22 aprilie 1990, in Piata Universitatii, si a incetat in acelasi an, in ziua de 13 iunie, ca urmare a interventiei violente a autoritatilor. Represiunea a continuat pana la data de 15 iunie ’90, folositi fiind si minerii din Valea Jiului care au raspuns apelului presedintelui Ion Iliescu de a “curata Capitala de huligani”. Apelativul “golani” folosit de ex-presedintele Iliescu la adresa protestatarilor din centrul Capitalei a facut ca demonstratia-maraton sa fie supranumita si “Golaniada”. Timp de 52 de zile, manifestantii din Piata Universitatii au protestat pasnic, in zona proclamata “Libera de neocomunism” si “Centrul libertatii si democratiei Romaniei”. Fosti membri de partid si-au ars in piata publica carnetele PCR si au scandat “Jos Iliescu!”, “Jos comunismul!”, “Jos nomenclatura!”. Demonstratia organizata in Piata Universitatii si la care participarea oamenilor a devenit din ce in ce mai numeroasa a atras un val de simpatie din partea unor importante personalitati.
Inca din prima zi a Pietei Universitatii, in noaptea de 22/23 aprilie ’90, autoritatile au intervenit si au procedat la imprastierea manifestantilor, retineri ilegale si au exercitat presiuni asupra unor persoane pentru a renunta la proteste. In scurt timp, vestea arestarii unuia dintre organizatorii baricadei si prezenta trupelor de soc, in special militari inarmati cu arme automate si politisti dotati cu bastoane, in zona centrala a Capitalei au facut ca zeci de mii de oameni sa revina in strada pentru a striga impotriva comunismului, a Securitatii, a guvernului si a lui Ion Iliescu. De aceasta data protestul va capata o amploare nebanuita de autoritati si imposibil de stapanit doar prin interventia in forta a politiei si armatei. Dupa 22 aprilie ’90, timp de o luna si jumatate, opozantii regimului Iliescu au ramas in Piata Universitatii pana cand a fost gasita “solutia” de chemare a minerilor din Valea Jiului pentru a face “ordine”. Nici o umbra de legalitate nu a existat pentru niciuna din deciziile luate in acea perioada, in special a anilor 1990-1991, referitor la chemarea minerilor pentru “a face ordine in Capitala”.
http://romuluscristea.wordpress.com/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu