
Apoi, mai e un motiv puternic pentru care mămăliga nu va exploda orice ne-ar face Basescu si gasca lui de jigodii! Zeci de ani, mai ales în timpul comunismului, dar şi după, am asistat la desfăşurări ample de forţe,mitinguri, marsuri. Poporul a fost forţat de atâtea ori să mărşăluiască INUTIL încât acum, când poate că ar trebui să o facă, nu mai găseşte nicio raţiune pentru a ieşi în stradă. Şi ieşitul în stradă s-a compromis. Recent, s-a descoperit în Polonia o directivă a KGB (datează din perioada comunistă) prin care se recomanda acordarea unor salarii mizere pentru medici, obligându-i astfel ori să ia mită ori să fie servili sistemului. Şi într-un caz şi în altul, ei deveneau vulnerabili şi, deci, uşor de manipulat.La noi Basescu face asta fara nici o directiva KGB. Uitaţi-vă astăzi în grila de salarizare unică: veţi vedea unde sunt poziţionate elitele. Aşteptaţi cumva ca mămăliga să explodeze de la sine?! Fără catalizatori, nu se va întâmpla. Iar rolul de catalizator nu îl poate juca, cu tot respectul faţă de meseriile lor, nici ospătarul, nici tinichigiul, dulgherul şi nici cântăreţul de manele.
Aceiaşi pseudo-naivi se miră că nici măcar spiritul de solidaritate nu ne mai împinge spre o reacţie în masă. Păi ca să fii solidar îţi trebuie un punct de referinţă, unul singur, major, de nezdruncinat. Să fim solidari cu ce? Patria se află în pericol… da, acesta ar putea fi un punct de referinţă. Dar Patria e astăzi aproape un cadavru, un bătrân bolnav de Alzheimer, o corabie pe jumătate plină cu apă condusa de un comandant beat mort, o prostituată extenuată de câţi clienţi a avut de satisfăcut. Ne trebuie, aşadar, altceva. Patriotismul e şi el compromis şi aproape inexistent, cu excepţia celui declarativ. A fi român nu mai e o stare de spirit, ci un fapt birocratic, sec, fără relevanţă. Patria nu există ca noţiune abstractă, ea e sumă a indivizilor reali ce o populează plus aceia care au populat-o de la începutul existenţei ei. Trecutul, însă, chiar dacă ar fi pe jumătate atât de glorios pe cât ni-l închipuim, nu mai are forţa necesară astăzi. Iar despre noi ceilalţi, aceia încă vii, ce să mai zicem…
Când am fost deja întorşi unul împotriva celuilalt, corpul Patriei intră în moarte clinică. Astăzi doar salvarea individuală mai este posibilă. Şi ea nu se face în stradă, ci la locul fiecăruia .Pana si protestele tot individual se fac, ne dam foc, ne spanzuram, facem greva foamei de unii singuri,cand nu mai putem suporta. Tot ceea ce mai putem astăzi salva este destinul nostru individual. Conturile noastre bancare, bunăstarea propriilor noastre familii. Sună cinic, dar cred că e singurul lucru ce se mai poate face: salvarea individuală. De aceea mămăliga nu explodează şi sleahta pedelisto-basesciana stie asta! Dacă numărul indivizilor salvaţi prin propriile lor forţe va fi vreodată destul de mare pentru a conta, atunci ne putem gândi şi la altceva. Eventual, la resuscitarea Patriei! Forţa unei colectivităţi valorează tot atât de mult ca forţa comună a tuturor indivizilor care o alcătuiesc. Momentan, sleiţi de puteri şi atinşi de morbul suspiciunii, e firesc să nu ieşim în stradă ci să preferăm propriile noastre bărci de salvare. E asta o formă de capitulare, admit. Însă, cimitirele lumii sunt pline de generali care nu au ştiut când să capituleze. Pasivitatea românească de astăzi are raţiunile ei. Nu suntem neapărat „un popor de vite” second-hand pentru că nu ne apărăm interesele. Pur şi simplu interesele noastre, spre deosebire de cele ale vitelor, sunt atât de diverse încât nu găsim punctul comun. Vieţuirea în secolul XXI implică alte forme de protest, mai aproape de spiritul epocii în care trăim. Prefer oricând unei mase de anemici care urlă în faţa Parlamentului,cativa indivizi solizi si agresivi care să transfere în corpul României ceva sânge proaspăt. Chiar dacă pentru asta e nevoie de timp şi chiar dacă există riscul ca sângele proaspăt să nu mai fie de folos unui organism atât de slăbit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu