"Eu mustru si pedepsesc..."

“Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia, pe care-i iubesc” (Apocalipsa 3:19)

Adresându-se bisericii din vremea de pe urmă, Domnul Isus a spus: “Pentru că zici: “Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic” şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol, te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţit prin foc, ca să te îmbogăţeşti; şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele, şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; şi doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii, şi să vezi. Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia, pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă, deci, şi pocăieşte-te!” (Apocalipsa 3:17-19).

Sunt cuvinte foarte tari! De ce ne-ar spune Hristos aşa ceva? Deoarece:

a) În loc să-L credem pe Dumnezeu pentru ce a făcut în Noul Testament, noi spunem că Dumnezeu nu mai face minuni;

b) Am tolerat dezbinarea în numele loialităţii faţă de o denominaţie;

c) Am propovăduit că Hristos înseamnă să nu faci cutare şi cutare lucru. Drept consecinţă, ne-am pierdut bucuria deoarece intimitatea cu Hristos nu se atinge prin chin;

d) Mulţi dintre liderii noştri au încetat să mai modeleze ucenici slujitori uitînd că Isus a spălat picioarele ucenicilor şt a mers călare pe un măgăruş;

e) În loc să folosim binecuvântarea financiară pentru a-i atrage pe oameni la Hristos şi pentru a avea grijă de săraci, strângem şi ne preocupăm doar de propriile noastre fiinţe;

f) Ne supărăm când cineva foloseşte metode contemporane pentru a evangheliza generaţia tânără. În loc să angajăm cultura, noi ne ascundem de ea;

g) În loc să “lucrăm până va veni El”, noi pierdem vremea. Citim romane de acţiune când ar trebui să ne rugăm pentru cei ce se află pe punctul de a fi martirizaţi. De ce nu putem avea şi noi o credinţă ca a lor? Putem, dacă sun­tem dispuşi să plătim preţul.