Viteazul capitan poet N. Vulovici Primul razboi mondial Romania !

Armata a patra română, numită de Nord (Miazănoapte), pătrunse din Moldova în Ardeal. Duşmanul i se împotrivi cu tărie la Mercuria Ciucului, unde muri moarte de viteaz şi căpitanul poet, N. Vulovici, lovit de un glonţ în frunte, după cum îşi dorise în una din poeziile sale vitejeşti:
De-a fi să mor, Tu Doamne dă-mi
O moarte vitejească.
Un glonte în floarea din chipiu
În lupte mă izbească!
Nu vroiu să mor pe căpătâiu
Cum mor toţi nevoiaşii!
Pe-oţele sau pe-un muşuroiu
Adorm de veci ostaşii!
Schilavu-mi trup înfăşurat
În pânză tricoloră
Mi-l plângă trâmbiţaşii mei,
Nu mamă, nu suroră...
Cu coif, cu armele gătit,
Un mire – ales de moarte –
­Nu cioclii pe grumazul lor:
Soldaţii să mă poarte!

P.S. Cind eu nu am sa mai scriu, cine isi va aminti de sacrificiul luptatorilor romani, iubitori de tara si neam?