Relaţii vs beţii

Eu când mi-e sete, beau. Asta ca să nu spun: "Eu când vreau să beau, beau". Ies în oraş, mă opresc într-o cârciumă şi iau o bere. Sau două, depinde de cât mi-e de sete. Prima o beau aproape toată dintr-o înghiţitură. La a doua zăbovesc un pic, dar nu foarte mult. Urmează o a treia, apoi mi se face parcă şi mai sete şi simt că pot băga alcool în mine cât China. După încă câteva beri, viaţa e mai frumoasă parcă, gagicile îmi zâmbesc toate, mă fac de râs la karaoke dar mie îmi pare că seamăn cu Sting. Apoi, urmează alte beri. Băute mai încet şi drumuri mai dese la baie să le fac loc. Apoi nu mai ştiu sigur dacă am mai comandat bere şi de câte ori o văd pe chelneriţă îi spun să îmi mai aducă una. Cu greu, într-un final, mă ridic şi plec spre casă. De cele mai multe ori drumul mi se pare că durează o veşnicie. Mai opresc de câteva ori pe drum să fac pişu, fie la un gard, fie într-un coş de gunoi, fie în intersecţii. Ajung acasă şi cu greu mă dezbrac, asta dacă nu mă plictisesc în timp ce fac asta şi mă pun să dorm îmbrăcat. Totul vâjâie în jurul meu şi am impresia ba că plutesc, ba că îmi vine să vomit de la atâta plutit. Nu ştiu când adorm, dar mă trezesc dimineaţa cheaun, blestemând din nou pisica care mi-a fătat în gură, cu o stare de nedescris şi de netrăit.  A început atât de frumos şi s-a terminat atât de urât.

Mă încăpăţânez de fiecare dată şi o iau de la capăt.

 

La începutul unei relaţii e totul frumos. Stăm, povestim, ne sorbim unul altuia cuvintele. Ne face plăcere tot ce spune celălalt. Ne luăm de mână şi totul pare fantastic. Apoi urmează prima îmbrăţişare. Primul sărut, care de obicei e stângaci şi timid. Urmează apoi tatonări până când într-un final ajungem şi la sex. Ne place atât de mult, încât nu ratăm nici o ocazie. Apoi, începem să ne săturăm. Ne uităm în stânga, în dreapta. Căutăm ceva nou, nu ne mai place cum gândeşte celălalt, nu ne mai interesează ce are de spus, nu ne mai convine că îi place sau nu ceva din comportamentul sau atitudinea noastră. Ne dăm seama apoi că am pierdut timpul unul lângă altul. Cuvinte grele, jigniri, despărţire. Ieşim dintr-o relaţie care la început ne-a plăcut şi ne-a urcat pe culmi, că într-un final să ne coboare mai jos decât eram în faza iniţială. Ne trezim că loviţi de marfar, cu sufletul făcut ţăndări şi ne promitem că nu o să mai punem suflet niciodată. A început atât de frumos şi s-a terminat atât de urât.

Ne încăpăţânăm însă şi o luăm de fiecare dată de la capăt.

Relaţiile sunt precum beţiile. Încep de poftă, urmează o uşoară ameţeală, un chef mai mare, apoi o stare de beatitudine, atingi apogeul, apoi ţi se taie filmul, respectiv îţi piere cheful. Eşti făcut ţăndări, ţi-e rău şi dai vina pe soartă. Îţi promiţi că nu o să mai faci greşeala asta. Până te apuci iar.

Tu ce relatie ai?

Uneori ma inspaimanta, alteori ma simt ciudat, alte alteori nu gasesc un raspuns, iar in final imi dau seama ca totul tine de suflet, de interior, de tine ca om, de ceea ce esti, de cat de mult iti constinetizezi si mai ales recunosti dorintele tie insuti/insati si de multe alte lucruri...

Despre ce vreau sa vorbesc? Despre iubire.

Stiu, fiecare dintre noi are perceptia lui proprie asupra iubirii. Nimic de contestat. Toti ne spunem parerea in functie de trairile noastre, de experientele noastre, de credintele si convingerile pe care le avem. Si ar fi frumos ca fiecare sa respectam opinia celui de langa noi...

Imi indrept privirea, auzul, gandirea si ce mai vreti voia supra unei relatii. O relatie normala intre un baiat si o fata. Cu toate etapele ei...Apoi imi vine in cap ideea, de fapt nici nu e idee. Sunt cazuri reale, tot mai multe din pacate, pe care le aud daca nu zilnic, saptamanl - de iubire pe net?!

Nu il vezi pe celalat niciodata. Absolut niciodata, dar il iubesti de iti crapa oasele in tine de ce simti pentru el. Cum mama naibii vine asta?
Ok, inteleg faptul ca il cunosti pe net, dar nu inteleg deloc faptul cum il iubesti daca nu-l cunosti. Adica il cunosti virtual...

Nu stiu ce sa spun despre baieti in situatia asta pentru ca nu am vorbit cu niciunul care sa fie intr-o astfel de situatie, dar parerea mea (care nu e validata pentru ca nu are cum) este ca un baiat care nu te cunoaste decat virtual, care nu te-a vazut niciodata in viata lui iti poate fi fidel, te poate iubi. Cred ca vorbeste cu tine din plictiseala, pentru ca daca te-ar iubi de ce nu-ti cere sa va vedeti?

Stati in orase diferite? Ok, nu este imposibil. Nu are rost sa ne amagim cu ideea ca e distanta. Exista trenuri. Exista diverse posibilitati. Nu distanta e o problema...dupa parerea mea!

Daca despre baieti nu stiu nimic, pot spune despre fete. Fete care iubesc un baiat pe care nu l-au vazut decat prin intermediul prafuit si sec al monitorului. Fata care il imbratiseaza din semne ale tastaturii, fata care il saruta din doua puncte si o steluta. Fata care uita cine este pentru ca el ii cere sa se schimbe. Fete care isi schimba optiunile de viata pentru ca un "el" pe care il vede la web o "iubeste" si trebuie sa fie doar al lui. Fete care stau in casa mereu, care isi schimba vestimentatia, care nu se mai ingrijesc pentru ca "el" o "iubeste" maxim!

E trist ca am intalnit adolescente (15-16ani) care se lasa pacalite de astfel de situatii, dar e si mai grav cand vezi tinere (20 ani-20 ani si..) care fac asta. Nu stiu daca le inteleg?!

Din afara eu vad situatia intr-un fel, asta ma face sa nu pot intelege situatia. Cand stai de vorba cu ele iti dai seama ca sunt dezechilibrate. Ca au temeri. Ca au suferit enorm. Ca disperarea, teama, grija zilei de maine le fac sa uite de ele, sa se arunce in astfel de situatii...

Nu stiu ce sa spun despre fetele care nu au niciun fel de problema, cel putin aparent; arata bine si totul "iubesc" la nebunie pe net, asta mi-e greu sa inteleg!?

Apoi mai sunt relatiile acelea care se dezvolta pe net si cel mai adesea el este plecat in strainatate. Te vezi o data pe an. Barbatii isi descarca hormonii. Fetele fie ca simt sau nu se "adapteaza" la situatie. Apoi el pleaca sau ea - se iubesc... El detine controlul. Ea nu are voie sa faca nimic. Este distant. El trebuie sa stie totul despre ea, ea nu. Lucrurile negative continua si totusi fetele raman langa un astfel de barbat. De ce?

Raspunsul pe care il aud cel mai adesea este: "Pentru ca il iubesc!" Ok. Cum sa il iubesti cand vorbiti doar pe net. Odata pe an mai vine el in tara si in lipsa de altceva vine si te "iubeste" pe tine. Restul lucrurilor sunt VIATA LUI si atat. Tu nu face parte din viata lui!!!

Nu vorbesc aici de relatiile la distanta in care cei doi parteneri se vad constant si relatia functioneaza si in acest mod!

Vorbim de relatiile in care nimic nu se consuma. Nu se consuma nimic fizic. Nimic sufletesc. Nimic pe niciun plan. A da, se consuma mult timp pe mess unde se discuta totul felul de lucruri fie reale sau nu. Stie fiecare. In asemenea situatii se crede tot ceea ce celalalt spune si se iau toate lucrurile pe care el le spune ca fiind destule pentru a-l cunoaste.

Mama spune ca nu-l cunosti pe cel de langa tine nici dupa ce mananci cu el 100 de mamaligi si un sac de sare si are dreptate, pe undeva!

Eu personal recunosc cu mana pe inima ca nu pot avea o astfel de relatie. Pentru mine relatia sufleteasca, interioara, respectul, preocuparile comune pe care eu si el le avem si tot ceea ce facem impreuna sunt superbe. Sunt dependenta de momentele in care sunt lanaga el. In care ma saruta pe frunte. In care ma strange in barte. In care dimineata ma mangaie cu pleoapa lui somnoroasa ca sa ma trezeasca. Ador cand ii povestesc ceea ce citesc si vorbim despre astea. Cand punem filmul si apoi.........il derulam inapoi. Cand ne plimbam. Cand facem poze. Cand ma copilaresc. Cand ma simt adorata si respectata. Cand ii intalnesc privirea. Cand ma saruta. As putea continua la nesfarsit...

Fara astea pentru mine nu exista relatie. Nu pot iubi un om pe care nu l-am vazut niciodata. Pe care nu l-am vazut cum reactioneaza in anumite situatii. Nu l-am vazut cum este cand e trist, vesel si altele. Una e sa-mi scire pe mess "sunt trist. am patit..." si alta e sa te priveasca in ochi sa vina in bratele tae si sa-ti spuna ce simte.

Eu nu cred ca m-as simti bine daca as avea o problema si el ma strange in brate din tastatura.

Lucrurile iau o intorsatura negativa, trista si fara trairi. Pe mess nu traiesti nimic. Pe mess nu vezi decat cuvinte scrise. Multe cuvinte care au scopul de a te impresiona, de a te da pe spate, de a te minti, de a te face sa uiti cine esti. Messul e sec, daca e sa vobim de o relatie de iubire...

Iubeste cu totul. Cu sufletul. Cu trupul. Fii tu...
Simte-l pe cel de langa tine!
Priveste-l!
Lasa-te privita, admirata, respectata!
Nu imbratisa un monitor cand poti avea in bratele tale cel mai frumos om de pe planeta...

De ce iubim?

Sa iubesti nu e nimic, sa fi iubit e ceva. Ca un om sa iubeasca pe altul e probabil cea mai grea sarcina pe care o avem. Cu idei distorsionate ce transpun frumusetea in altfel de interpretari si cu idealuri la limita irealitati, inperceptibile realului dar perceptibile in schimb noua, umili spectatori modelati de opinia publica. Cum se pot naste sentimente in felul acesta?

Si totusi reusim sa fim multumiti intr-o oarecare masura pe o perioada determinata.
De ce cautam perfectiunea cand stim ca nu exista? Daca am fi realisti ne-am da seama ca perfectiunea este intr-adevar plictisitoare, un lucru perfect iti vine sa il pui in vitrina pentru a nu se strica, atunci unde mai e distractia? Unde ar mai fi certurile care sunt sarea si piperul unei relatii si mai apoi impacarile care sunt atat de dulci?

Ei bine ele exista. La naiba !
Personal, stiu ca am calitati dar totusi si atatea defecte. De ce m-ar iubi „el” cand nu ating nici pe departe perfectiunea, cand adesea pot fi geloasa, cand nu imi poate intelege luptele mele interioare si sentimentele mele profunde? De ce ar face asta cand pot fii egoista, cand desi nu am dreptul vreau sa fiu sprijinita, rasfatata si protejata, cand plang la filme desi pe el il amuza, cand mandria mea e prea mare, cand sunt prea sincera, cand rad atunci cand el se asteapta sa plang, cand deznadajduiesc si ma inchid in lumea mea, cand uit deseori ce am si mi se face dor de ceea ce nu am si nu am avut?

Si in acelasi timp, de ce l-as iubi eu? Cand minte la inceput iar mai apoi ajunge sa spuna adevarul intr-un mod oribil, cand promite putin insa uita mult? Cand inseala atunci cand iubeste si paraseste atunci cand nu o mai face, cand tanjesc dupa iubire insa el nu imi ofera, cand crede ca „nu” inseamna „da”, cand nu isi da seama cata satisfactie imi dau lucrurile marunte, cand nu ii place ca cineva sa ii conteste autoritatea? Cand isi imagineaza ca scopul scuza intr-adevar mijloacele, cand nu lasa in urma o parere de rau, cand devine dezinteresat tocmai cand a reusit sa ma cucereasca? Dar mai ales, il urasc pentru ca stie ca nu pot trai fara el.

Am ales ca asta sa fie ultima data cand imi bat capul cu astfel de intrebari. Da, am gasit motive si as mai putea gasi, dar totusi aleg sa va iubesc cu bune si cu rele.
Pentru ca in ciuda a multe, reusiti sa ma faceti fericita.

http://voluptateaviselor.info/

Relatia ta si motivul ce o predomina

Ma gandesc in ultima vreme la ce inseamna un "impreuna" intre doi oameni. Am cunoscut oameni care au o relatie. Dar nu se simt bine. Ii intreb "de ce?". Raspunsul: "Nu stiu dar parca nu sunt eu si parca nu e totul acolo?!" Trist raspuns. Prea trisit. Eu, la cat de impulsiva si la cat de atenta pe ceea ce simt sunt nu cred ca as sta in situatia asta nici macar o saptamana...

Asta m-a facut sa ma gandesc ca si intr-o relatie lunga, dar care merge prost...totul a fost prost de la inceput dar s-au autopacalit, s-au ascuns dupa deget, au calcat pe adevar...si de asta ajung in punctul in care nu sunt ei, in care nu se simt bine, in care nu au totul!!!

Motivele gresite intr-o relatie sau de a incepe o relatie, si care din start nu v-a merge, dupa parerea mea sunt:

Singurătatea şi disperarea

Când ne simţim singuri şi disperaţi sunt şanse mari să facem alegeri greşite şi să ajungem într-o relaţie nesatisfăcătoare.
Fii mult mai selectiv. Nu scade ştafeta doar pentru că simţi că treci printr-o perioadă complicată. Nu eşti un magazin care vinde marfa veche, inutilă. Eşti o persoană umană care merită să fie iubită şi să aibe genul de relaţie pe care o doreşte, nu ceea pe care crede că o poate avea.
Niciodata o relatie nu te va putea face sa nu te mai simti singur, daca relatia respectiva este guvernata de acest motiv...dimpotriva de simti mult mai singur...

Vina

Anumite persoane rămân într-o relaţie nu pentru că îşi doresc să stea ci pentru că le este frică de ce s-ar putea întâmpla dacă ar pleca. Când decidem să ramânem cu cineva din cauza sentimentului de vinovăţie ne înşelăm atât pe noi cât şi partenerul. Trebuie sa avem un curaj nebun si sa ne dam seama ca nu suntem vinovati de absolut nimic, daca nu merge, asta e! Nu faceti competite care e vinovat mai mult si care e vinovat mai putin si apoi in urma competitiei cel mai vinovat trebuie sa fie calcat in picioare si sa-si ascunda personalitatea si dorintele. Avem dreptul la o a doua sansa si mai ales avem dreptul sa nu mai repetam aceiasi greseala si a doua oara!


Presiunea

Când luăm decizia de a fi cu cineva din cauza presiunilor (impuse de noi înşine sau alţii) mai degrabă decât pentru că simţim că persoana este cea potrivită, renunţăm la puterea noastră şi asigurăm un final nefericit relaţiei. Trebuie sa stim ca daca noi nu hotarim pentru noi, atunci nimeni nu o face mai bine decat noi. Si daca gresim macar invatam lectia...dar daca ia altcineva hotararea in locul nostru cine invata din greseli???

Umplerea golului emoţional şi spiritual

Dacă simţi că ai un gol imens în tine, nici un partener, indiferent de cât de mult te-ar iubi, nu va reuşi să umple acest gol.
Implinirea este cea care face o relaţie să meargă, nu golul. Implinirea vine din iubire sincera. Implinirea vine din a sti cine esti si ce vrei. Niciodata nu o sa fii implinit si fara senzatia de gol interior daca tu l-ai ales pe el/ea ca sa-ti umple golul. Ai plecat pe o premiza total gresita - celalalt nu are menirea de a-ti umple golul, celalat are menirea de a te iubi...si daca tu pleci cu ideea de a-ti umple golul...s-ar putea sa ai un gol si mai mare...

“Foamea” sexuală

Ai o limită a foamei sexuale, o perioadă de timp după care simţi că ceva nu este în regulă pentru ca ai fost prea mult timp inactiv(ă) sexual? Este bine să cunoşti această limită. Poate ar fi util să treci data pe calendar şi când perioada se apropie să fii extra atent(ă) în a nu te implica într-o relaţie din cauza unui motiv greşit.
Sa fim seriosi, si barbatul si femeia de azi isi poate gasi un partener de o noapte, (nu incurajez aventurile, dar pun mult mai mult accent pe o relatie bazata pe sinceritate) nu trebuie sa ii incurc viata unui om ca sunt eu frustrata. Motivul asta mi se pare cel mai penibil. Chiar nu te poti abtine???!!! Si mai ales ca femeie cred ca totul e mult mai simplu. Sexul nu e o indatorire, nu e o obligatie, e o chestie normala care, din punctul meu de vedere se cere in anumite conditii la fel de normale!

Pentru a evita indatoririle proprii sau responsabilitatile

Unele persoane caută o relaţie în mod special pentru a avea pe cineva să aibe grijă de ele, astfel evitând sa fie responsabili de ei insisi. Asta arata o lipsa de maturitate, o atitudine puerila in fata unei persoane. In astfel de situatii mai stii cine esti si ce vrei??


Care dintre voi nu se gaseste ina ceste motive, e un fericit, dupa parerea mea!

De ce e asa de usor sa te indragostesti si asa de greu sa iesi dintr-o relatie?

Sa te indragostesti e asa de usor si de frumos incat nimeni nu se intreaba cum,cand si unde s-a indragostit.Iubirea nu poate fi controlata,nu te poti impotrivi ei,pur si simplu s-a intamplat.Dar iubirea cum vine,asa si pleaca.Apoi dupa ce iubirea dispare cazi incet incet in prapastie.Mai raman doar certurile,rautatile si este foarte greu sa iesi de acolo.Fiecare incearca sa-l raneasca pe celalalt,datorita nefericirii sale.Cand cazi toate experientele avute impreuna,amintirile iti apar in cale,ca niste obstacole.E asa de greu sa iesi...si fiecare incearca sa iasa primul.In mod normal barbatul ar trebui sa o ajute pe femeie sa iasa din groapa si apoi,pentru ca e mai puternic sa iasa singur.
E normal sa iesi greu dintr-o relatie pentru ca orice e nou,imprevizibil presupune emotii,teama uneori neputinta sau suferinta.Obisnuinta te trage in jos.De multe ori nu ai alte perspective si suferi..pentru ca te gandesti la promisiunile facute,care acum nu mai au nici o valoare.
Ideal ar fi sa nu cazi in iubire..ci sa te inalti...E foarte greu sa te ridici,sa iesi din groapa,in schimb e mai usor sa cazi.