Tu ce relatie ai?

Uneori ma inspaimanta, alteori ma simt ciudat, alte alteori nu gasesc un raspuns, iar in final imi dau seama ca totul tine de suflet, de interior, de tine ca om, de ceea ce esti, de cat de mult iti constinetizezi si mai ales recunosti dorintele tie insuti/insati si de multe alte lucruri...

Despre ce vreau sa vorbesc? Despre iubire.

Stiu, fiecare dintre noi are perceptia lui proprie asupra iubirii. Nimic de contestat. Toti ne spunem parerea in functie de trairile noastre, de experientele noastre, de credintele si convingerile pe care le avem. Si ar fi frumos ca fiecare sa respectam opinia celui de langa noi...

Imi indrept privirea, auzul, gandirea si ce mai vreti voia supra unei relatii. O relatie normala intre un baiat si o fata. Cu toate etapele ei...Apoi imi vine in cap ideea, de fapt nici nu e idee. Sunt cazuri reale, tot mai multe din pacate, pe care le aud daca nu zilnic, saptamanl - de iubire pe net?!

Nu il vezi pe celalat niciodata. Absolut niciodata, dar il iubesti de iti crapa oasele in tine de ce simti pentru el. Cum mama naibii vine asta?
Ok, inteleg faptul ca il cunosti pe net, dar nu inteleg deloc faptul cum il iubesti daca nu-l cunosti. Adica il cunosti virtual...

Nu stiu ce sa spun despre baieti in situatia asta pentru ca nu am vorbit cu niciunul care sa fie intr-o astfel de situatie, dar parerea mea (care nu e validata pentru ca nu are cum) este ca un baiat care nu te cunoaste decat virtual, care nu te-a vazut niciodata in viata lui iti poate fi fidel, te poate iubi. Cred ca vorbeste cu tine din plictiseala, pentru ca daca te-ar iubi de ce nu-ti cere sa va vedeti?

Stati in orase diferite? Ok, nu este imposibil. Nu are rost sa ne amagim cu ideea ca e distanta. Exista trenuri. Exista diverse posibilitati. Nu distanta e o problema...dupa parerea mea!

Daca despre baieti nu stiu nimic, pot spune despre fete. Fete care iubesc un baiat pe care nu l-au vazut decat prin intermediul prafuit si sec al monitorului. Fata care il imbratiseaza din semne ale tastaturii, fata care il saruta din doua puncte si o steluta. Fata care uita cine este pentru ca el ii cere sa se schimbe. Fete care isi schimba optiunile de viata pentru ca un "el" pe care il vede la web o "iubeste" si trebuie sa fie doar al lui. Fete care stau in casa mereu, care isi schimba vestimentatia, care nu se mai ingrijesc pentru ca "el" o "iubeste" maxim!

E trist ca am intalnit adolescente (15-16ani) care se lasa pacalite de astfel de situatii, dar e si mai grav cand vezi tinere (20 ani-20 ani si..) care fac asta. Nu stiu daca le inteleg?!

Din afara eu vad situatia intr-un fel, asta ma face sa nu pot intelege situatia. Cand stai de vorba cu ele iti dai seama ca sunt dezechilibrate. Ca au temeri. Ca au suferit enorm. Ca disperarea, teama, grija zilei de maine le fac sa uite de ele, sa se arunce in astfel de situatii...

Nu stiu ce sa spun despre fetele care nu au niciun fel de problema, cel putin aparent; arata bine si totul "iubesc" la nebunie pe net, asta mi-e greu sa inteleg!?

Apoi mai sunt relatiile acelea care se dezvolta pe net si cel mai adesea el este plecat in strainatate. Te vezi o data pe an. Barbatii isi descarca hormonii. Fetele fie ca simt sau nu se "adapteaza" la situatie. Apoi el pleaca sau ea - se iubesc... El detine controlul. Ea nu are voie sa faca nimic. Este distant. El trebuie sa stie totul despre ea, ea nu. Lucrurile negative continua si totusi fetele raman langa un astfel de barbat. De ce?

Raspunsul pe care il aud cel mai adesea este: "Pentru ca il iubesc!" Ok. Cum sa il iubesti cand vorbiti doar pe net. Odata pe an mai vine el in tara si in lipsa de altceva vine si te "iubeste" pe tine. Restul lucrurilor sunt VIATA LUI si atat. Tu nu face parte din viata lui!!!

Nu vorbesc aici de relatiile la distanta in care cei doi parteneri se vad constant si relatia functioneaza si in acest mod!

Vorbim de relatiile in care nimic nu se consuma. Nu se consuma nimic fizic. Nimic sufletesc. Nimic pe niciun plan. A da, se consuma mult timp pe mess unde se discuta totul felul de lucruri fie reale sau nu. Stie fiecare. In asemenea situatii se crede tot ceea ce celalalt spune si se iau toate lucrurile pe care el le spune ca fiind destule pentru a-l cunoaste.

Mama spune ca nu-l cunosti pe cel de langa tine nici dupa ce mananci cu el 100 de mamaligi si un sac de sare si are dreptate, pe undeva!

Eu personal recunosc cu mana pe inima ca nu pot avea o astfel de relatie. Pentru mine relatia sufleteasca, interioara, respectul, preocuparile comune pe care eu si el le avem si tot ceea ce facem impreuna sunt superbe. Sunt dependenta de momentele in care sunt lanaga el. In care ma saruta pe frunte. In care ma strange in barte. In care dimineata ma mangaie cu pleoapa lui somnoroasa ca sa ma trezeasca. Ador cand ii povestesc ceea ce citesc si vorbim despre astea. Cand punem filmul si apoi.........il derulam inapoi. Cand ne plimbam. Cand facem poze. Cand ma copilaresc. Cand ma simt adorata si respectata. Cand ii intalnesc privirea. Cand ma saruta. As putea continua la nesfarsit...

Fara astea pentru mine nu exista relatie. Nu pot iubi un om pe care nu l-am vazut niciodata. Pe care nu l-am vazut cum reactioneaza in anumite situatii. Nu l-am vazut cum este cand e trist, vesel si altele. Una e sa-mi scire pe mess "sunt trist. am patit..." si alta e sa te priveasca in ochi sa vina in bratele tae si sa-ti spuna ce simte.

Eu nu cred ca m-as simti bine daca as avea o problema si el ma strange in brate din tastatura.

Lucrurile iau o intorsatura negativa, trista si fara trairi. Pe mess nu traiesti nimic. Pe mess nu vezi decat cuvinte scrise. Multe cuvinte care au scopul de a te impresiona, de a te da pe spate, de a te minti, de a te face sa uiti cine esti. Messul e sec, daca e sa vobim de o relatie de iubire...

Iubeste cu totul. Cu sufletul. Cu trupul. Fii tu...
Simte-l pe cel de langa tine!
Priveste-l!
Lasa-te privita, admirata, respectata!
Nu imbratisa un monitor cand poti avea in bratele tale cel mai frumos om de pe planeta...

Generaţia copy-paste

Trecem prin vremuri tulburi. Din mai toate punctele de vedere: politic, social, cultural, economic. Nu ne regăsim ca naţie, iar pulifricii care ne conduc joacă tare şi pe foarte mulţi bani, spre deosebire de gloata sărăcită tot mai mult. Dar, pentru că sunt optimist din fire şi al naibii de încăpăţânat şi ambiţios, n-o să vorbesc despre "nimicuri" din astea. Tinerii sunt soluţia! Nişte tineri bine instruiţi pot scoate ţara asta din impasul în care se adânceşte. Nu bătrânii, nu părinţii noştri, ci noi înşine! Sunt sătul de discursuri populiste în care toată lumea ne arată cât de mare încredere are în tinerii zilelor noastre, dar nu face nimic ca să-i ajute, ca să ne ajute, ca să ne motiveze. La nivel de discurs, toţi ne preaslăvesc, însă în spatele vorbelor fără noimă se ascunde un munte de neîncredere. Câinii de pază ai societăţii, lupii moralişti, jurnaliştii, nu pierd nicio ocazie să ne numească generaţia messenger sau generaţia copy-paste. Cu alte cuvinte, suntem nişte roboţei cretinei care nu ştiu să gândească prin intermediul propriei materii cenuşii. Noi nu citim, noi nu mergem la teatru, noi nu folosim termeni livreşti, noi înjurăm babele pe stradă, nu le cedăm locul în maxi-taxi, scuipăm seminţe la colţ de stradă, noi uităm să ne spălăm axilele din cauza statului pe net, noi... În principiu, noi suntem cauza principală a multor aşa-zise probleme. Fraţilor, mai terminaţi cu prostiile astea! Eu cred cu tărie în generaţia din care fac parte şi o spun cu mândrie. Şi cred în mine, în ei, în noi cu argumente. Nu îi demolez cu prejudecăţi şi cu realităţi trunchiate. Tinerii de azi nu sunt generaţia copy-paste! Citesc, au auzit de Kant, Sartre sau Platon, poartă discuţii elevate chiar şi la colţ de stradă, au cărţi şi autori preferaţi. Sălile de teatru sunt pline ochi cu tineri dornici să-i vadă "la lucru" pe actorii pe care îi admiră din suflet şi pe care îi au ca modele. Tinerii de azi folosesc o gramatică adesea fără greşeli şi utilizează acuzativul acolo unde e cazul. Tinerii de azi au speranţe, vise, crezuri cărora nu le dau cu piciorul aşa uşor. Tinerii de azi nu înlocuiesc mirosul îmbietor al unei pagini de literatură clasică cu Internetul, ci îl folosesc ca o alternativă. Noi, generaţia de azi, avem modele, mergem la conferinţele lui Puric despre omul frumos, ascultăm discursurile lui Liiceanu şi Pleşu cand avem ocazia şi nu ne uităm doar la Naomi şi Nikita, ci şi la Marina Constantinescu, Eugenia Vodă sau Delia Budeanu. Cedăm locul bătrâneilor în mijloacele de transport, deşi ei se limitează uneori doar la a ne înjura. Dar trebuie înţeleşi: sunt bătrâni. Divaghez acum şi îmi aduc aminte cum o bătrânică m-a înjurat pentru că nu coboram prea vioi din maxi-taxi, iar dumneaei voia să urce la fel de repede ca Usain Bolt. Şi tot noi suntem tinerii "infecţi"... N-au încredere în noi, nu pierd nicio ocazie să ne taie aripile, să ne umilească, să arunce în noi cu prejudecăţi usturătoare! Dar trebuie să rezistăm. Numai prin perseverenţă putem să le arătăm ca suntem făcuţi din lut bun, de calitate. Că suntem salvarea, ieşirea din mocirlă. Noi suntem caşti încă, morali, neatinşi de sisteme care funcţionează mizerabil, suntem dornici de cunoaştere, sinceri şi direcţi. Ei însă încearcă să ne dea la picioare. Şi o fac indirect. Spre exemplu, un elev amărât care cară zilnic în spate 5-6 kg de cărţi şi caiete primeşte la sfârşit de lună nimic: adică 42 de RON. Cu alte cuvinte, o juma' de pulover, un tricou out of trend, 2 perechi de boxeri, 10 perechi de ciorapi purtaţi, 8 kile de roşii, două salamuri... Nu toate la un loc, ci fiecare pe rând. Cu aşa ceva să trăiţi voi, viermi de mătase ce sunteţi! La polul opus, se află pensionarul român care primeşte majorare după majorare de fiecare dată când guvernul se schimbă, când Băse mai vrea un mandat sau când Năstase îşi aduce aminte că încă e politician. Iar ei, bâtrâneii, sunt veşnic nemulţumiţi. De ce e diferenţa asta aşa de mare de atitudine? De ce logica primară nu funcţionează la nivelul ăsta? De ce noi, tinerii, adulţii şi plătitorii de taxe de mâine suntem batjocoriţi cu nişte alocaţii de nimic? De ce bâtranii, o categorie moartă din punct de vedere social, care nu mai oferă nimic, primesc pensii tot mai mari? De ce nu se investeşte în educaţie şi, pe cale de consecinţă, în viitor? E enervant de simplu. Pensionarii înseamnă voturi. Ei sunt cea mai uşor manipulabilă masă de manevră. Le măreşti pensia, ai votul lor. Elevii n-au drep de vot, deci hai să uităm de ei, deşi ei sunt viitorul! Nu mă întrebaţi unde e logica elementară, unde e bunul-simţ. N-am astfel de răspunsuri. Ştiu însă sigur că grotescul funcţionează până la capăt. A nu se înţelege că am ceva personal cu pensionarii, cu bâtrânii. Nici pe departe. Am bunici, îi repect pentru ce au făcut, pentru ce sunt. În general, bătrânii reprezintă categoria socială care mă impresionează cel mai tare, dar simt nevoia să-mi apăr generaţia pentru că ştiu că merită. Dacă nu toţi, măcar prietenii şi cunoscuţii mei. Ei sigur merită o şansă întru clădirea unui viitor demn de inteligenţa, bunul-simţ, speranţele şi curajul lor. Pentru mine şi pentru ei, o să latru de fiecare dată ca un câine turbat, ce n-are nici mamă nici tată. Cineva sigur o să ne audă şi doar astfel vom putea clădi ceva în viitor. Acum vă las să-i ascultaţi scrisoarea lui Tudor Chirilă către liceeni. Credeţi-mă că merită!

MĂ MAI GĂSIŢI PE BLOG-UL MEU PERSONAL: EXERCIŢIU DE ATITUDINE

Tudor Chirila - Scrisoare catre liceeni (HQ)
Asculta mai multe audio Divertisment »

Film: Hostel (2005)

Pentru ca azi mi-am amintit de unul dintre cele mai groaznice filme de groaza, daca pot spune asa, Hostel (2005), am decis sa va povestesc si voua cate ceva despre cele ce se intampla in el. Este un film horror foarte psihologic daca il privim prin ochii victimelor.
Actiunea se petrece in Bratislava, capitala Slovaciei, intr-un hostel unde turistii sunt indrumati sa mearga pentru ca li se spune ca acolo vor gasi fete frumoase, pentru ca Slovacia are fete frumoase disperate dupa barbati.

Doi americani sositi in Europa, impreuna cu un Irlandez pe care-l cunosc in Amsterdam, se distreaza si beau pana cand sunt lasati pe dinafara de catre hostelul unde erau cazati in Amsterdam. Toti trei erau dornici sa traiasca aventura vietii lor prin Europa, bautura, droguri, femei. Indrumati de un tip din Amsterdam, decid sa isi ia fiecare rucsacul in spate sa ia un tren spre Slovacia si sa se cazeze la acest faimos hostel din Bratislava, pentru a gasi distractia pe care o cautau.

Sunt cazati cu 3 fete in camera de hostel, una dintre ele doar ce isi punea sutienul cand au intrat baietii in camera sa se cazeze. Colegi de facultate, Paxon si Josh, raman placut impresionati sa vada ca ceea ce li s-a spus despre acel hostel din Bratislava este adevarat - si anume ca este plin de femei est-europene superbe si disperate dupa barbati, din cauza razboiului care a trecut.
Cei doi se cupleaza repede cu 2 dintre fete, Svetlana si Natalya, poate prea repede si prea usor.
Apoi distrati si atrasi de cele doua frumuseti est-europene, se trezesc intr-o situatie din ce in ce mai ciudata si mai sinistra, despre care vor afla ca este la fel de raspandita precum coruptia post-comunista, mai adanca decat firea umana si mai infricosatoare ca mafia ruseasca - dar asta doar daca vor scapa cu viata...

Cel mai infricosator aspect al acestui film este acela, ca lucrurile se petrec in viata reala, totul pare foarte real, cu atat mai mult cu cat ni se spune de la inceput ca filmul este bazat pe o poveste adevarata - deci pe nsite fapte reale.
Alta chestie care e infricosatoare, e aceea ca Bratislava, cum e prezentata in film, seamana foarte tare cu Romania in anumite aspecte, strazi, cladiri, oameni, mizerie, transport, masini, cel putin asa mi s-a parut mie.
Este unul din putinele filme care mi-au ramas in minte nu atat pentru sperietura, sau soc, ci pentru cum au fost prezentate lucrurile. Regizorul, Quentin Tarantino site sa creeze perfect atmosfera imaginata de Eli Roth. Reuseste sa faca anumite lucruri sa paleasca in film, totul merge de la foarte colorat si plin de viata la o atmosfera fara culoare, unde domneste groaza. E superb cum se intampla totul.

Aici este trailerul:

Il recomand celor carora le plac filmele de acest gen - Saw I, II, III, IV, V, Identity, House of Wax, Wrong turn, Wrong Turn II, Final Destination I, II