Se poate

Ei ne arata ca se poate (FOTO)

autor: FrontPress 19.01.2013

Zilele trecute am avut plăcerea de a vizita capitala Spaniei. Am avut ocazia să vizitez un muzeu mai ieşit din comun, acesta fiind dedicat luptătorilor naţionalişti spanioli, din cadrul División Azul.

Acest muzeu a fost înfiinţat cu obiecte donate de către luptători şi este finanţat de Fundacion De La División Azul, o fundaţie privată, care se bazează exclusiv pe donaţii, pentru a menţine şi dezvolta acest muzeu. Fundaţia a găsit şi finanţat spaţiile, a amenajat muzeul, a plătit pentru toate sistemele de securitate, pentru vitrine, rezultatul fiind impresionant.

Toţi cei ce se ocupă de muzeu sunt voluntari. Artefactele sunt aduse nu numai din Spania, cel mai recent dintre acestea, o căruţă, fiind adusă tocmai din Danemarca.

Care este motivul, pentru care toţi aceşti oameni investesc timp şi bani în acest muzeu? De ce îşi petrec timpul evocând trecutul, când ar putea să fie prin mall-uri, să se uite la televizor sau să scufunde în alte banalităţi zilnice?

Este mândria de a fi fii şi fiice de luptători! Este mândria de a fi urmaşii unor Oameni, care au avut tăria să îşi pună braţele şi sângele în slujba patriei şi credinţei.

Oare noi de ce nu avem această mândrie? Înaintaşi noştri nu sunt cu nimic mai prejos. De ce nu ne încumetăm să deschidem un muzeu al luptătorilor anticomunişti? De ce nu îi evocăm pe martirii închisorilor comuniste în muzee?

Poate că ar trebui să învăţăm câte ceva din exemplul acestor patrioţi spanioli şi să recunoaştem: nu lipsa banilor ne împiedică, ci lipsa voinţei de a ne arăta aprecierea pentru sacrificiile înaintaşilor noştri! De Remus Rădoiu - Schimbarea

Citeste si DIVIZIA ALBASTRA: Ultimii cruciati ai Spaniei (FOTO+VIDEO)

Relatia ta si motivul ce o predomina

Ma gandesc in ultima vreme la ce inseamna un "impreuna" intre doi oameni. Am cunoscut oameni care au o relatie. Dar nu se simt bine. Ii intreb "de ce?". Raspunsul: "Nu stiu dar parca nu sunt eu si parca nu e totul acolo?!" Trist raspuns. Prea trisit. Eu, la cat de impulsiva si la cat de atenta pe ceea ce simt sunt nu cred ca as sta in situatia asta nici macar o saptamana...

Asta m-a facut sa ma gandesc ca si intr-o relatie lunga, dar care merge prost...totul a fost prost de la inceput dar s-au autopacalit, s-au ascuns dupa deget, au calcat pe adevar...si de asta ajung in punctul in care nu sunt ei, in care nu se simt bine, in care nu au totul!!!

Motivele gresite intr-o relatie sau de a incepe o relatie, si care din start nu v-a merge, dupa parerea mea sunt:

Singurătatea şi disperarea

Când ne simţim singuri şi disperaţi sunt şanse mari să facem alegeri greşite şi să ajungem într-o relaţie nesatisfăcătoare.
Fii mult mai selectiv. Nu scade ştafeta doar pentru că simţi că treci printr-o perioadă complicată. Nu eşti un magazin care vinde marfa veche, inutilă. Eşti o persoană umană care merită să fie iubită şi să aibe genul de relaţie pe care o doreşte, nu ceea pe care crede că o poate avea.
Niciodata o relatie nu te va putea face sa nu te mai simti singur, daca relatia respectiva este guvernata de acest motiv...dimpotriva de simti mult mai singur...

Vina

Anumite persoane rămân într-o relaţie nu pentru că îşi doresc să stea ci pentru că le este frică de ce s-ar putea întâmpla dacă ar pleca. Când decidem să ramânem cu cineva din cauza sentimentului de vinovăţie ne înşelăm atât pe noi cât şi partenerul. Trebuie sa avem un curaj nebun si sa ne dam seama ca nu suntem vinovati de absolut nimic, daca nu merge, asta e! Nu faceti competite care e vinovat mai mult si care e vinovat mai putin si apoi in urma competitiei cel mai vinovat trebuie sa fie calcat in picioare si sa-si ascunda personalitatea si dorintele. Avem dreptul la o a doua sansa si mai ales avem dreptul sa nu mai repetam aceiasi greseala si a doua oara!


Presiunea

Când luăm decizia de a fi cu cineva din cauza presiunilor (impuse de noi înşine sau alţii) mai degrabă decât pentru că simţim că persoana este cea potrivită, renunţăm la puterea noastră şi asigurăm un final nefericit relaţiei. Trebuie sa stim ca daca noi nu hotarim pentru noi, atunci nimeni nu o face mai bine decat noi. Si daca gresim macar invatam lectia...dar daca ia altcineva hotararea in locul nostru cine invata din greseli???

Umplerea golului emoţional şi spiritual

Dacă simţi că ai un gol imens în tine, nici un partener, indiferent de cât de mult te-ar iubi, nu va reuşi să umple acest gol.
Implinirea este cea care face o relaţie să meargă, nu golul. Implinirea vine din iubire sincera. Implinirea vine din a sti cine esti si ce vrei. Niciodata nu o sa fii implinit si fara senzatia de gol interior daca tu l-ai ales pe el/ea ca sa-ti umple golul. Ai plecat pe o premiza total gresita - celalalt nu are menirea de a-ti umple golul, celalat are menirea de a te iubi...si daca tu pleci cu ideea de a-ti umple golul...s-ar putea sa ai un gol si mai mare...

“Foamea” sexuală

Ai o limită a foamei sexuale, o perioadă de timp după care simţi că ceva nu este în regulă pentru ca ai fost prea mult timp inactiv(ă) sexual? Este bine să cunoşti această limită. Poate ar fi util să treci data pe calendar şi când perioada se apropie să fii extra atent(ă) în a nu te implica într-o relaţie din cauza unui motiv greşit.
Sa fim seriosi, si barbatul si femeia de azi isi poate gasi un partener de o noapte, (nu incurajez aventurile, dar pun mult mai mult accent pe o relatie bazata pe sinceritate) nu trebuie sa ii incurc viata unui om ca sunt eu frustrata. Motivul asta mi se pare cel mai penibil. Chiar nu te poti abtine???!!! Si mai ales ca femeie cred ca totul e mult mai simplu. Sexul nu e o indatorire, nu e o obligatie, e o chestie normala care, din punctul meu de vedere se cere in anumite conditii la fel de normale!

Pentru a evita indatoririle proprii sau responsabilitatile

Unele persoane caută o relaţie în mod special pentru a avea pe cineva să aibe grijă de ele, astfel evitând sa fie responsabili de ei insisi. Asta arata o lipsa de maturitate, o atitudine puerila in fata unei persoane. In astfel de situatii mai stii cine esti si ce vrei??


Care dintre voi nu se gaseste ina ceste motive, e un fericit, dupa parerea mea!

Sunt Intelectual, lăsați-mă să mor de foame.

Almanahul de Mitocănie Urbană, dat spre vânzare astă vară prin librării și magazine de profil, a adus în vorbă realități cotidiene, în forma unor transpuneri "biologice" ale variilor tipologii care se perindă zilnic pe drumurile noastre și-așa întunecate de gropi și ambuteiaje. Clasa Cocalari cu subclasa Pițipoance, ale căror specii variază de la zonă la zonă, nu pot lipsi nicăieri. Am observat cu durere că în ultima vreme succesul nu mai înseamnă să te afirmi prin masă cerebrală, ci prin masă musculară și de tupeu. Am ajuns de la o țară cu valori în diverse domenii OMENEȘTI, la o țară cu valori în domeniul scuipat semințe-n fața blocului. Ok, ești jmecher cu dublu jm, dacă faci așa, dar nu te lua ca babuinul de un elev de clasa a 12-a care-și bate capul cu primul său examen adevărat din viață, pentru că, crede-mă pe cuvânt, nu duce lipsă de suferință. Elevul ăla de clasa a 12-a are șansa să te pună pe tine să plantezi copaci, dacă vrea, pentru că puterea intelectualului nu constă numai în tocit și în netrăit "viața" superjmecheră cu superdoi de jm pe care o duci tu. Intelectualul trebuie protejat și lăsat în pace, pentru că el te ajută pe tine să scuipi sămânța aia care tocmai a căzut pe jos. Din cauza lui ai mașină, din cauza lui ai gaze în apartament, din cauza lui ai apartament, din cauza lui îți permiți să arăți semnul victoriei c-un singur deget în trafic (pentru că ai 300 de cai și-un măgar și poți să fugi repede fără să te prindă nimeni să-ți taie jmecheria cu doi de jm). Puterea intelectualului este să conducă prin bun simț și prin abilitate, nu prin înjurături și intimidare de doi bani. Iar dacă tu tragi bani de unde prinzi, intelectualul ăla nu o să mai poată să-ți dea ție mașini și case, pentru că nu are ce să mănânce. Așa că, frățioare, renunță măcar puțin la al doilea jm, și arată lumii că poți să dai dovadă de bun simț. Și nu uita, educația e gratis, cel puțin până în clasa a zecea...