Se afișează postările cu eticheta despre mine. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta despre mine. Afișați toate postările

Eu atat de banala...

M-am nascut sa fiu banala. Si imi place asta.

M-am nascut sa fiu aiurita, asta ii uimeste pe unii.

Mi se pare atat de nasol sa functionez dupa "TREBUIE", si fac asta doar la munca. In rest, imi ascult inima!

Mi se pare ca m-am nascut sa ii ajut pe altii, pentru ca mereu am timp de altii, dar de mine nu si asta ma enerveaza uneori...

Am realizat ca iubirea nu ma va mai pacali, e interesant sa o poti pacali tu pe ea!!!

M-am nascut sa nu astept un Fat-Frumos perfect, ci sa descopar partile frumaose din asa zisii Feti-Frumosi...camuflati!

Stiu ca fericirea tine doar de mine, la fel si nefericirea. Deci, doar EU aleg!

De mic copil mi-am dorit sa schimb ceva. Habar nu am ce. Dar imi place ca SUNT!

M-am nascut pentru simplu fapt ca nu sunt "oricum, orice, oriunde".

..desi banala, traiesc la cote maxime, si da, m-am nascut sa traiesc banal, dar un banal interesant!

M-am nascut sa fiu copil, sa raman asa, sa am un ras retardat care ii amuza pe cei din jurul meu, oricat de tristi ar fi!

M-am nascut sa fiu puternica, nu femeia din spatele unui barbat puternic. Sau mai rau, amanta unui barbat asa-zis influent. M-am nascut sa fiu eu influenta prin insasi banalitatea pe care o transmit!

M-am nascut sa fiu prietena, iubita, amanta, sora, sotia unui singur barbat la fel de banal ca si mine!

...sa fiu mama unor copii, altfel...pentru simplu fapt ca vor avea o mama banala!

Desi ma scald in banalitatea, am un "ceva". Un "ceva" pregnanat...dar sunt BANALA pentru ca ochii mei nu au vreo culoare speciala, trupul meu nu e modelat de bisturiu, nici macar de natura nu e modelat, e modelat de insasi neatentia mea, de lenea si oboseala care unoeri imi fura vremea!

Nu am nimic deosebit. Pasesc pe strada la fel ca toate femeile pe care le vezi. Imbracata in blugi. Incaltata mai mereu in tenisi. Uneori mai port fusta si cizme. Ma diferentiaza de celelalte "ele", unele trasaturi pe care le am de la ai mei, uneori machiajul. Mereu intr-un mod la fel da banal cum sunt, o sa ma gasesti cu sal la gat. Ador piesa asta din vestimentatia mea.

M-am nascut sa ma conduc pe mine. Doar pe mine. Nu am stiut niciodata sa fiu sef sau sa invat sa am aptitudini de sefa, dar simt ca ma pot conduce atat de bine pe mine, incat uneori ma uimeste cat de bine imi iese.

M-am nascut sa iubesc nebuneste, atunci cand o fac; apoi, tot eu sunt cea care nu poate sa-l faca pe un barbat sa spuna ca sunt viata lui, dar paradoxal, eu sunt cea care il pune in mijlocul universului meu. Si apoi, eu sufar, iubirea se ascunde, el pleaca si eu ma ridic. Sunt puternica, doar!

Si uite asa, EU, MONICA, ma maturizez. Daca imi doream sa schimb lumea. Sa schimb oamenii. Sa ii fac buni. Sa ii fac frumosi, sa ii fac iubitori...acum imi caut locul meu in lumea asta imensa. Imi caut o casuta mica in care sa ma simt ACASA. Functioneaza instincul feminin din mine. Urla chiar!

Nu sa devin celebra, sa ma iubeasca intreaga lume. Am nevoie sa fiu iubita de putinii oameni pe care ii iubesc si eu. ..si atat! Asta e de ajuns.

Nu sa fac cariera si sa am succes nebun, ci sa fac cu o placere nebuna ceea ce imi place. Si sa ajung acasa de la munca fericita...si sa-mi zici: "imi place ca pot sa schimb ceva in mine pentru ca fac ceea ce imi place!"
.......

M-am nascut sa fiu banala. Dar un altfel de banal. M-am nascut exact pentru simplu fapt ca nu imi doresc sa ma schimb pentru nimic si nimeni in lumea asta. CA IMI PLACE CAT DE BANALA SUNT!

Introspectie

Imi dau seama ca pana acum am invatat, ca doar noi avem puterea de a ne crea viata pe care ne-o dorim, absolut nimeni nu e responsabil pentru ceea ce ni se intampla.

Totul depinde doar de mine!

Pot sa spun ca mi-am pierdut multe vise, ca deseori am uitat unde vreau sa ajung. Ca uneori am uitat de mine. Ca uneori am uitat cine sunt. Ca uneori mi-am batut cuie in talpa si mi-am taiat craca de sub picioare...

In urma acestor "evenimente" cautam solutii, cerem pareri, intrebam in dreapta si in stanga ce e de facut??? Ni se pare ca nu intelegem unde gresim...cautam, cautam...si mereu cautam raspunsuri la ceilalti fiind atat de convinsi ca ei sunt cei care ne pot da raspunsuriile nelamuririlor noastre!

Rezultatul:

- un milion se solutii
- un milion de pareri
- o minte confuza
- nestiinta de a sti pe ce drum sa apuci

Imi dau seama ca am nevoie de anumite lucruri, cel putin pentru catva timp.

Am nevoie:

- sa port discutii, nu sa cer sfaturi


Cred ca mintea si sufletul meu are nevoie de o vacanta. Vacanta asta consta in a sta cu mine , doar cu mine si atat.

Mereu ma gandesc ca ii ranaesc pe ceilalti. Mereu ma gandesc ca cineva ar suferi din cauza mea. Mereu ma gandesc ca uneori raul facut e ireparabil.

Am tendinta de a lua decizii pripite, deoarece sunt genul de persoana care isi doreste sa fie bine "acum". Daca eu acum simt ceva, oamenii de langa mine trebuie sa simta la fel!!!. PUERIL!!!

Prin acest aspect comit o greseala grava!

Imi dau seama ca vreau sa incep sa gandesc mult si bine mai ales, inainte de a lua o hotarare importanta, pentru ca in urma unor hotariri luate in graba nu au fost decat lacrimi si regrete.

Da, am puterea sa-mi rastorn modul de alege in viata si spun asta deoarece am avut puterea de a rasturna vietile unor oameni fericiti...nu mai vreau sa fac asta doar pentru "a trai clipa", sau a-mi arata cat de incaptanata sunt si sa fac alegerile pentru a-mi demonstra "ca se poate"...PUERIL????? NUUUUUUUU!!! PROSTESC de-a dreptul.

Constat de la un timp, ca e foarte greu sa stau de vorba cu mintea si sufletul meu. Ca acolo in sufletul meu se afala o multime de sertare pline de praf. Au nevoie sa fie sterse. Daca fug de existenta lor, nu fac decat sa sufar sau mai ales sa hranesc aceasta suferinta intr-un mod inconstient. E greu sa stai cu tine...

Mi-as dori ca lucrurile cu mintea si sufletul oamenilor sa fie mai simple!!! Daca ar fi asa, cine ar mai avea nevoie de psiholog? Spre ce ma indrept eu ca om?



Ma intreb: sunt fericita?

Intrebarea asta ia doua directii, eu ii creez doua raspunsuri, pentru ca asta simte sufletul meu - si anume:

1) o parte din mine este extrem de fericita ( asta pentru ca sunt iubita de niste oameni minunati, iar oamenii astia cu simpla lor existenta ma aduc pe linia de plutire, fara ca ei sa stie acest lucru; aici ma refer la familie si prieteni)

2) o parte din mine este in stand - by ( nu stiu exact ce simt, uneori simt o nemultumire, alteori o ceata, alteori ma simt in vacanta totala, iar uneori, rar de tot ma simt in nefunctionalitate sufleteasca - aici ma simt cel mai rau)

In urma acestei analize am ajuns la concluzia ca eu am doua variante de a-mi fi bine:

1) este asteptarea si sa merg inainte

2) pur si simplu sa nu mai astept nimic si doar sa las lucrurile sa fie (in asta nu ma vad, deoarece sunt genul care analizez totul)


Nu stiu ce sa zic acum. Important este ca am putut sa fac analiza asta. Daca acum mintea si sufletul meu sunt in vacanta??? Daca sunt in vacanta, le dau voie sa fie...va veni si agitatia!!!

TU CUM STAI CU TINE INSUTI?

Revenire

Mi-a fost dor de voi;))
Mi-a lipsit ca am stat putin pe aici, am lasat putine urme, ca sa stiti ca inca ma gandeam la voi. Am terminat sesiunea. Sper sa mi intru repejor in normalitate si sa revin aici cu voi, desi se anunta cateva luni de groaza pentru mine, pentru ca va trebui sa ma transform intr un soarece de biblioteca...se apropie finalul:((:(( Nu vreau sa termin facultate. Inca de pe acum am incearca nostalgia. Stundetia pentru mine a insemnat cei mai frumosi ani de asta imi pare rau ca termin. Dar ma si bucur...:) pentru ca sutn atat de altfel din toate punctele de vedere!

O sa scriu...o sa povestim...

Dar....

mi-ati lipsit cu totii:)

Despre mine cate putin


Buna! :) Sunt o fire calmă. Sunt născuta sub zodia Gemeni. Sunt foarte bucuroasă ca am o asa familie si nu mă tem de nimic, doar de moarte. Sunt foarte curioasă. Îmi plac filmele cu adolescenţi la liceu. Îmi place sa citesc doar cînd am chef. Îmi place sa scriu poezii sau povestiri. Cant la chitara si sunt pasionată de muzica. Îmi place sa scriu pentru blog si voi sa îmi citiţi inscrierile. Îmi place anotimpul vara, nu ca sunt nascuta in aceasta perioada doar ca mi sau petrecut multe lucruri frumoase vara, de acea îmi place sa înot. Îmi place sa fac poze vara la mare. Îmi plac parcurile de distracţii. Sunt o mare curioasă si vorbesc foarte mult si încerc sa îmi acumulez "limbarita" si sa o folosesc pentru scopuri bune de acea vreu sa mă fac actriţă.

Eu despre mine.





Hai sa vorbesc si eu despre mine. N-am sa spun ca sunt o persoana draguta, simpatica si super de gasca. Nu sunt. Sunt Livia si atat. N-am avut niciodata porecla, cand prietenii imi spun "Liiiviiiiiaaaaa" stiu ca am comis-o. Doar cei foarte apropiati imi zic din cand in cand Liv.
N-am multi prieteni, si astia pe care ii am sunt vechi. Eu castig oamenii in timp. Am trei frati si o sora si toti sunt mai mari decat mine. Am o familie mare.
Nu-mi plac schimbarile si nu-mi place sa pierd nimic. Nu ma refer la jocuri sau pff, chestii care se pierd. Ma refer la oameni, idei si situatii. Ma atasez de obiecte si fiecare lucru "al meu" are un nume. Bocesc daca-mi pierd ceva cu nume. Pueril? Stiu.
Am ales un liceu vocational ca sa scap de faza cu bagatul datelor in calculator. Ma sperie teribil ideea de noroc. Daca e sa nu mearga ceva, macar sa stiu ca am gresit eu undeva si nu ca asta e, se mai intampla.
Am terminat Tonitza si ma bucur. Pana s-ajung acolo nu mi-am gasit locul nicaieri. Da' aici mi-am dat seama ca nu trebuie sa fiu ca altii si ca e perfect ok sa fiu EU si sa ma simt bine in pielea mea. Nu-s finuta, nu port fuste(decat cu bocanci), imi place sa tai gresie si sa lucrez cu carbune.
Sunt in anul trei la UNARTE, CSM. Am ajuns aici firesc, fara sa ma gandesc daca vreau sau nu. Dar nu-mi pare rau.
Teoretic termin doua facultati la vara, daca si Spiru se pune ca si facultate... Eu as spune ca e un loc de unde cumperi diplome, dar na...Am facut Jurnalism.
Am dat admitere la Psihologie acum 3 ani si am intrat la taxa si am zis "lasa". Ma gandesc sa o fac si p-asta dupa ce termin ce-am inceput.
Anul asta m-am apucat de fotografie si abia astept sa strang bani si sa-mi iau aparatul meu. Pana una alta, ma folosesc de prieteni. M-am gandit sa fac master la Foto, dar nu e batut in cuie.
Buuun, cam gata cu chestiile astea.
Ah, sunt nascuta-crescuta in Bucuresti si cu toate astea n-am ajuns niciodata in Ferentari. Vara ma trimiteau ai mei la tara. Asteptam tot anul ziua cea mare si-mi faceam bagajul cu trei saptamani inainte. Acolo era Taramul Nimanui. Am avut o copilarie perfecta, cu bunica si sora bunicii, amandoua erau "Mamaie". M-am jucat in nisip, mi-am ars talpile pe tarana, dupa ploaie ma scaldam in santuri, prindeam broaste si paienjeni. M-am jucat cu papusile pana au inceput sa-mi placa baietii, m-am urcat in copaci pana a-nceput sa-mi pese de cum arat.
Am spus ca n-am multi prieteni. Am cativa pe care-i stiu de cand ma stiu pe mine si nu pot sa-mi imaginez cum ar fi sa nu mai fie. Ne vedem destul de rar, avem putine interese comune, dar sunt oamenii mei si ii iubesc.
Am prieteni din liceu, un grup al meu, cu oameni frumosi. Cu ei impart tot. Daca ma doare ceva le spun, daca am chef sa numar fire de iarba vin cu mine, daca vreau sa beau si sa injur, injura cu mine. Si ii iubesc si pe ei.
Am cativa prieteni numai ai mei, genul ala de oameni pe care nu-i vezi cu lunile si deodata apar si sunt acolo pentru tine. Si iar dispar. Astia-mi fac bine, sunt ca o constiinta externa. E unu' care apare odata la cateva luni si sta cateva zile, si nu-mi zice nimic de bine. Dar ma ajuta atat de mult, habar n-are. Nu-mi spune niciodata:bravo, esti desteapta! ci Bah, ce dreacu faci de nu te folosesti de capatana aia cum trebuie?! E felul lui de-a spune ca pot mai mult.
Am o relatie aparte cu un om aparte. E al meu si nu e. Dar e acolo cand am nevoie, iar eu sunt acolo pentru el. Omul asta ma sustine in toate. Omul asta e o parte din mine. Pe omul asta cred ca-l iubesc cel mai mult.
Nu cant in public, decat dupa un numar considerabil de pahare. Nu dansez in public daca nu sunt beata. Dar de vorbit, vorbesc. Mult.
Imi place mirosul de tipar, traiesc intre foi si ma simt bine acolo. Ma pierd cu orele in muzee, imi plac stereogramele, Guns si Portishead. Bacovia e un geniu. Istoria religiilor e o chestie foarte misto. M-am pus odata pe citit Biblia dar n-am terminat nici Primul Testament. Nu sunt atee fiindca mi-e frica. Sunt foarte dificila, ma contrazic mult, de ceva timp nu mai pot sa fiu critica si gasesc scuze oricui. Nu mai pot sa ma supar pe oameni. Nu cred in omenire si totusi cred in oameni. Nu-mi plac florile, decat in mediul lor natural. Nu-mi plac rasistii si totusi am putin rasism in mine, indoctrinat. Cred ca vantul e cel mai frumos lucru cu putinta. Si copacii. Vantul si copacii, si pamantul. Nimic nu e mai frumos decat o padure scuturata de vant. Imi place cand ploua, ma simt mai vie ca niciodata.
Imi place muntele si n-am ratat nici o ocazie s-ajung acolo. Imi place marea in august, si marea umflata de valuri. Imi place argintul si am inelui lui Sauron la mana. E de argint si e agatat de o bratara de piele. Tolkien e un geniu. Spun "e" fiindca geniile nu mor niciodata. Mi-a placut Harry Potter pana la fanatism. Am citit cartiile de n ori, toate pana la 7. 7 e o prostie monumentala. Filmele sunt sub orice critica. Imi plac povestiile, si acum 2ani mi se citeau povesti la telefon pana adormeam.
N-am o culoare preferata, nici melodie, nici poezie, nici haina. Cred ca astea tin de moment. Totusi ascult Wind of Change in fiecare zi, am o chestie personala cu oranjul acum, Decembre a lui Bacovia e geniala, si imi iubesc bocancii.
Sunt mai mult decat comoda, par rautacioasa si insensibila. Sunt de fapt foarte empatica, directa si egocentrica, dar mint bine.
Acum cativa ani ma duceam la psiholog de placere, faceam teste si stateam de vorba. Femeia aia a spus ca am un coeficient de inteligenta de vreo 120, tip de gandire introvertit cu functia secundara intuitia, si ca personalitate sunt depresivul optimist.
Pe la vreo 12-13 tot ce-mi doream era sa intru in Mensa, a cam picat faza, n-am cei 140 de pitici necesari. Vroiam si sa nu fiu urata fiindca-mi era frica de integrare. Nu sunt o tipa frumoasa, dar cred ca sunt un om frumos.
Iubesc multi oameni, pe fiecare diferit. Nu ma pricep sa arat asta, dar astia ai mei ma stiu destul cat sa nu fie nevoie.
Am ochi verzi si pistrui. Am par rebel si sta cum are chef, ba bucle perfecte, ba infoiat, uneori putin cret alteori pur si simplu haotic. Am fost blonda, roscata, rosu suprasaturat, am avut dreduri din ata colorata, creasta pentru cateva zile in vama, am fost toate nuantele de la magenta la somon, am fost 2 ani portocalie si puteam sa trec drept ginger natural. Acum sunt bruneta, pentru inca vreo cateva saptamani. De acolo, cine stie...
Sunt alba alba si ma ard dupa 2 ore de soare.
Sunt baietoasa, o stiam si eu si mi-au spus si altii.Totusi am si partea aia de tipa, bijuterii multe si haine doldora. Port lemn, argint, sticla si ceramica. Si metal uneori. Sunt o varza intre hippie, punk, rock, romantic si clasic.
Pana la toamna vreau sa-mi iau motor, laptop, aparat foto si sa ma mut.

DESPRE MINE

Eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu,  VAI DE COZONACUL MEU !, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu, eu... si asa mai departe ... 
Am omis ceva? Poate EU, EU, EU, EU, EU, EU, EU, EU, EU, EU, EU, EU, EU, EU, EU, EU, EU, EU, EU, EU, EU, EU, EU, EU, EU, EU, EU, EU, EU, EU, EU, EU, EU, EU, EU, EU, ...........

Ciudăţenii sau despre mine :)

      Văd că, pe aici, toată lumea a purces la a se descrie ca să ne cunoaştem mai bine...Aş putea scrie şi eu despre mine la modul concret, câţi ani am, ce lucru, ce pasiuni am, ce vise am, dar cred că a cunoaşte pe cineva, într-adevăr, nu înseamnă a înghiţi o serie de informaţii concrete despre persoana respectivă. Nu contest că acele informaţii fac parte din noi, ne definesc şi sunt, poate, şi rezultatul anilor pe care îi avem, dar cele mai multe astfel de "date" se regăsesc, de obicei, în profilul fiecăruia...
      Aşa că am să profit de o leapsă pe care am citit-o pe mai multe bloguri, pentru a mă descrie :) Leapşa spune să scrii 10 ciudăţenii despre tine...acum, nu ştiu ce să zic, pentru că eu nu consider ciudate chestiile despre mine pe care vi le voi povesti, dar să zicem că pot trece drept ciudate, în viziunea unora...Sau poate doar m-am obişnuit eu cu ele :)))

1. Îmi asortez pijamalele cu şosetele şi, pe cât posibil, şi cu papucii de casă. Cică şi dormitul cu şosete ar fi o ciudăţenie, dar să revin la partea cu asortatul: nu înseamnă culori similare sau din aceeaşi gamă, dar e obligatoriu să nu mă agreseze vizual combinaţia! Îmi plac culorile tari şi combinarea culorilor din game diferite şi care, aparent, nu se pot combina, dar, deşi dorm buştean şi dacă nu se asortează, fac tot posibilul să nu se întâmple :)))

2. Nu sunt pupăcioasă. De fapt, e greşit spus: sunt foarte pupăcioasă cu oamenii apropiaţi, dar nu prea suport să pup pe cineva care nu face parte din această categorie...cum ar fi de exemplu, la muncă, unde la zilele de naştere sau alte momente de sărbătorit, trebuie să te pupi cu vreo 50 de persoane...şi în nici un caz nu agreez pupatul când fac cunoştinţă cu cineva. De-abia m-am învăţat cu a pupa colegii de birou, adică doar vreo 9-10, când plec sau vin din concediu...

3. Muzica lentă, tristă, melancolică (cea din care găsiţi preponderent pe la cafeaua de duminică şi în ipodul de la mine de pe blog) nu mă întristează, nu mă adoarme (cum am mai auzit pe unii), nu mă face să devin neapărat melancolică şi, în nici un caz, nu mă deprimă...pentru mine nu există moment "nepotrivit" pentru acest gen de muzică, pot s-o ascult la birou şi nu-mi scade eficienţa, din contră, în maşină...oriunde, mai puţin în club unde mă duc să dansez şi na, trebuie să fie alt gen de muzică, dar merge şi una melancolică mai spre dimineaţă :)) Mai mult, la mine nu funcţionează ideea aceea cu ascultatul de muzică veselă când sunt supărată sau deprimată...nu, dom'le, pentru că mai mult mă deprimă o melodie veselă pe care nu pot s-o simt, s-o trăiesc din cauza stării mele...prefer o muzică în acord cu starea...sau liniştea :)

4. Cică sufăr de exces de energie...dacă e posibil aşa ceva! Ce lume e asta în care să ţi se reproşeze aşa ceva?! :))) Din acest motiv, nu am voie să beau Pepsi sau Redbull la birou...ei, îi mai păcălesc cu câte un Pepsi din când în când, dar evident îmi aud "aoleu, bea Pepsi" :)))

5. Sunt foarte rapidă...atunci când îmi propun să fac ceva care nu-mi place în mod deosebit sau care nu face parte din chestiile pe care prefer să le fac la relanti, fac foarte repede şi mă alesesem într-o vreme cu porecla Speedy Gonzales :)

6. Nu mă deranjează traficul, ca şi componentă aproape permanentă a vieţii mele, şi nici nu mă enervez, nu turbez de nerăbdare în trafic...foarte rar, când trebuie să ajung undeva la o anumită oră, pot face ca trenul că e aglomerat, dar asta nu are legătură cu mersul la muncă, acasă sau în alte locuri unde trebuie să ajung de obicei, ci dacă e vorba de ceva care îmi doresc eu în mod deosebit, cum ar fi să trebuiască să ajung la un concert, la o piesă de teatru şi sunt în întârziere. În rest, dacă sunt singură în maşină, profit de timp să ascult muzică, să visez cu ochii deschişi (ce-mi mai place activitatea asta! :)) şi să mă uit la oameni...

7. Îmi place să petrec timp cu mine. Nu mi se pare absolut deloc o ciudăţenie, dar am constatat că este privită astfel, atunci când spun că eu nu mă plictisesc niciodată şi sunt întrebată "nici măcar în momentele când stai singură?" Am auzit o mulţime de declaraţii că oamenii se plictisesc şi caută non-stop să iasă şi să facă ceva anume...Eu ador să nu fac ceva anume, doar să stau eu cu mine şi mereu mi se pare că nu am destul timp pentru astfel de momente...asta înseamnă, dincolo de activităţile obişnuite, a nu face chiar nimic decât a juca un joc cretin cu bile, care nu cere concentraţie, a asculta muzică (asta oricum fac aproape tot timpul) şi a lăsa gândurile să se joace...Un prieten foarte bun făcea mişto de mine mai demult, după ce m-a găsit facând asta şi, întrebându-mă "ce faci?", i-am răspuns "uite, stăteam, eu cu mine" :) După aceea, când venea în vizită şi vedea jocul deschis pe desktop, mă întreba "vă deranjez? v-am întrerupt, pe tine şi pe eu-ul tău din vreo discuţie importantă?" :)))

8. Când îmi propun să fac ceva mai de anvergură, trebuie să încep imediat şi să fac repede...intru în priză şi trebuie să fac totul atunci, pentru că altfel, nici că mai fac...Majoritatea lucrurilor mai importante pe care le-am făcut, au fost în acest stil...de exemplu, când m-am decis că vreau maşină şi e momentul să mă ocup de asta, am făcut şcoala de şoferi, am comandat maşina şi am luat permisul, iar în două luni de la momentul deciziei, conduceam :) La fel am făcut cu casa...m-am decis, am dat primul telefon şi, în două luni, mă mutam la mine acasă, după ce trecusem prin vizionarea a vreo 10 apartamente, antecontract, credit, cumpărare şi renovare totală a apartamentului...

9. Îmi place să mănânc dulce înainte de masă...ştiu că nu e bine, încerc să nu practic asta frecvent, dar îmi place şi gustul de dulce când mi-e foame, şi gustul mâncării după ce am mâncat ceva dulce...Probabil e o reminiscenţă de când eram mică şi nu mâncam. Mă indopa mama cu toate prostiile de la untură de peşte la cavit, mamaie îmi dădea ghinţură, o băutură îngrozitoare de care se pare că nu a auzit nimeni, toatea astea degeaba...nu am cunoscut senzaţia de foame până pe la vreo 12 ani...Nici cu dulciurile nu mă omoram, dar mai gustam şi parcă-parcă, declanşau oareşce nevoie de a mânca şi ceva mâncare dupa dulce...

10. Ca să zic şi nişte ciudăţenii fizice: am un trandafir în frunte, exact între sprâncene, şi o gropiţă pe nas, care gropiţă era vizibilă când eram mai mică, acum foarte rar am mai observat-o...Trandafirul nu se vede aproape deloc în mod normal, dar când mă enervez sau când sunt foarte obosită, înfloreşte, se înroşeşte şi i se văd petalele :)) Numai dacă cineva ştie, îl poate observa, altfel poate trece drept o înroşeală obişnuită că, dacă mă enervez, mă aprind oricum la faţă :)))

        Acum că v-am convins că sunt cu adevărat nebună, consider că am căpătat o scuză pertinentă pentru orice veţi găsi ciudat la eticheta Rontziki :)))
         Vă invit şi pe voi să preluaţi leapsă asta şi să spuneţi despre voi tot ce poate trece drept ciudat! :)

A fiputernic

A fi puternic inseamna a iubi pe cineva… in liniste.
A fi puternic inseamna sa razi de fericire atunci cand esti trist.
A fi puternic inseamna a incerca sa ierti pe cineva care nu merita iertare.
A fi puternic inseamna sa astepti atunci cand nu se asteapta nici un raspuns.
A fi puternic inseamna a ramane calm intr-un moment de disperare.
A fi puternic inseamna a arata bucurie chiar cand nu o simti.
A fi puternic inseamna a zambi atunci cand vrei sa plangi.
A fi puternic inseamna a face pe cineva fericit chiar daca tu ai inima franta.
A fi puternic inseamna sa taci atunci cand cel mai corect ar fi sa spui tuturor nelinistea ta.
A fi puternic inseamna a consola pe cineva cand cel care are nevoie de consolare esti… tu.
A fi puternic inseamna a avea incredere in cineva care nu pare de incredere.
De aceea, chiar daca viata pare destul de dificila si dura a zambi inseamna a fi puternic.

Autorul 92

Astazi este prima mea zi aici pe 100ro.blogspto.com. Si ma bucur sa ma alatur echipei 100ro. Sunt mandru sa fiu cel de-al 92-lea membru al echipei.
Din moment ce acesta este primul meu articol aici, voi vorbi putin despre mine pentru ca ar fi frumos sa ne cunoastem fiecare mai detaliat decat ceea ce scrie fiecare in profil.

Am 23 de ani, sunt jurist, sunt fotograf profesionist, grafician si web-designer. Locuiesc in Targu-Mures - un orasel mic si curat, pe care il respect din toata inima.

Am un blog personal pe care-l administrez singur (nu-l voi aminti in acest post pentru ca acest post nu este ca sa imi fac reclama, il puteti vedea toti accesand profilul), am lucrat ca si grafician la diverse site-uri, proiecte, firme. Am lansat anumite produse pe piata si am contrinuit la identitatea vizuala a acestora.

Cel mai mult imi place sa scriu despre viata mea de zi cu zi, despre intamplari si aventuri, solutii gasite la diversele probleme intampinate.

Imi place enorm de mult sa fac fotografii - mai ales portrete (le gasiti pe blogul meu daca sunteti curiosi)

Mai sunt multe de zis despre mine, dar o sa-i las pe cei interesati sa afle mai multe despre mine pe parcurs. Astept intrebarile voastre, curiozitati, si toate cele prin intermediul commenturilor - promit sa va raspund la toti.