Simion Dumitru

Ma intitulez Dumitru..., cu toate ca mi se mai spune si Mitica, Miticutz, Miticutza, Simion, Dumi sau Mi...

    o sa incerc ca in randurile urmatoare sa ma prezint cat mai succint...
    Ziua de 30 noiembrie 1987, a fost una de bucurie pentru parintii mei..., Dc? poi cum nu e sarbatorit Sf Andrei - zi deosebita si pentru mine pentru ca in aceasta zi am vazut pentru prima oara lumina, atat imi lipsea pentru ca Dragostea o aveam..., Imi pare rau ca nu ma cheama si Andrei...
    Inspre bucuria mea m-am nascut la tara - da sunt taran autentic si nu taran de la oras cum mai sunt unii in zilele noastre - intr-o familie destul de numeroasa - suntem cinci frati (eu penultimul si poate cel mai avantajat). Daca Berzunti de Bacau va spune ceva inseamna ca stiti cate ceva despre localitatea mea natala. Pentru mine aceasta reprezinta coltul de Rai de care ma pot bucura pe Pamant.
     Prima educatie am primit-o de la parintii mei si in special de la mama (tata era mai mult plecat). Ei mi-au format baza si ar trebui sa le fiu recunoscator pentru asta. Am fost invatat de mic sa merg la biserica, sa ma rog, sa scriu, sa citesc.

De la 1. eu in tinerete;))

    Am fost inzestrat cu o minte agera si in clasele 1-8 am fost primul din clasa. Colegii imi spuneau "domnul presedinte" sau "Eminescu" (Eminescu ma numesc si acum unii.  Nu stiu cum fac ei legatura dar...), asta probabil si din cauza ca am fost ales seful clasei in acesti ani si ii cam "capaceam" - da am fost un mic bataus in copilarie. Imi aduc aminte cu drag de anii petrecuti in scolile de la Berzunti, de invatatoare de profesori, de jocurile copilaresti, de colegii pe care rar ii mai intalnesc pentru ca majoritatea au plecat in tarile calde...

De la 1. eu in tinerete;))

    Am urmat apoi liceul la "Dimitrie Cantemir" sau Energetic din Onesti. Aici insa cu greu am reusit sa ma mentin in prima jumatate a clasei, poate datorita calitatii proaste a invatamantului de la Berzunti, insa cei patru ani au trecut repede si am fost surprins cand am luat BAC-ul cu o nota bunicica, fara prea mult efort. Cei patru ani au fost destul de dificili pentru mine, mai ales primii doi ani. Tot acest timp am facut naveta Berzunti-Onesti (pe o distanta de 35Km- si nu am avut statia la poarta), De ce zic ca primii doi ani au fost mai grei, poi m-am obisnuit mai greu cu elevii de acolo, erau cu totul diferiti fata de fostii colegi- si existau ca si la noi bisericute, ..., peste asta am trecut mai repede dar era foarte greu cu transportul pentru ca mergeam cu niste darapanaturi de autobuze in care vara mureai de cald si iarna de frig iar pe langa asta trebuia sa suporti si fumul si praful si desele defectiuni care apareau. Era destul de greu pentru ca in acesti ani nu mai erau navetisti elevi ci doar muncitori si nu prea aveai cu cine sa te iei cum se spune. În fiecare dimineata trebuia sa ma trezesc de la ora 4, o jumatate de ora ma pregateam (ma imbracam si mancam) iar pana la ora 5 trebuia sa ajung la autobuz - cam 20 min de mers pe jos - O ora dura pana sa ajungem la Onesti (o ora de chin pentru ca de multe ori stateam in picioare ingramadit printre oameni). Imi vine sa zambesc acum cand ma gandesc ce imbulzeala era la urcarea in autobuz - se facea moarte de om nu gluma. Ajungeam la scoala cu doua ore mai devreme de a incepe orele de curs, in acest timp imi faceam temele sau mai invatam cate ceva in clasa. Toate astea m-au calit pe langa munca de la tara de care acum am parte mai putin ( din pacate). Ceilalti doi ani au fost mai usori -as putea spune- pentru ca s-au bagat autobuze din ce in ce mai moderne de la ora 6-30, nu mai inghetam de frig, nu mai muream de cald si nu ma mai trezeam de la ora 4. Majoritatea colegilor sunt acum la facultate, si multi dintre ei au plecat cu burse in strainatate- bv lor.
     Eu am zis ca termin liceul si ma duc in armata ca voluntar - si am fost - am dat toate testele, eram admis. toate acestea se intamplau odata cu inscrierile la facultate. Eram bucuros ca fusesem admis si asteptam sa fiu chemat, insa am asteptat mult si bine un an de zile si nu m-au mai chemat - probabil asteptau ceva bani dar eu nu cunosteam mita asa ca am asteptat ca anul urmator sa ma inscriu la o facultate. Dar anul ala nu am stat degeaba am muncit din greu pt niste bani la sapat de fantani. Nu stiu daca ati vazut vreodata cum se sapa o fantana cu foreza manuala. ( daca n-ati vazut va explic eu - tre sa impingi, sa impingi si iar sa impingi de niste fiare, sa se umple sapa, apoi sa scoti sapa la suprafata trebuie sa dai la manivela pana iti ies ochii, apoi sapa trebuia descarcata cu lopata. Un an de zile am facut sala nu gluma. Dar a fost frumos, pentru ca am cunoscut o multime de familii -am stat la masa cu peste 100 de familii din judetul Bacau- un an de munca distractie si bautura la greu. Cea mai adanca fantana la care am sapat a avut 36  de metri. Nu cred ca multi ar fi intrat intr-o asemenea fantana ! Nu regret nici o secunda din acel an - a fost prea plin prea formativ pentru mine - m-a pregatit pentru viata.

   In 2007 am ajuns si eu printre daramaturi la Universitate "universitate tânără, dinamică şi racordată la exigenţele instituţiilor europene de învăţământ". Initial am vrut sa ma inscriu la facultatea de stiinte dar altii ma voiau inginer, si nu puteam sa ripostez prea mult pt ca nu stiam prea multe despre facultate...-daca stiam eu cata matematica se mananca aici ma duceam la litere- 

    Si iata-ma in 2010 la IPMI-sti, cand toate imi sunt aduse pe tava, fara efort din partea mea, numai sa devin ingineru' lu' peste.(da cine stie ce-mi rezerva viitorul). Oricum sunt multumit peste masura de situatia in care ma aflu- ceva mai bine de atat nu cred ca se putea...

     In concluzie -cine's io?-Un putregai, o mana de lut cu ochi care are mari sperante de la viata - un putregai care vrea desavarsire - 

  

Ieri - post negru, astăzi - dezmăţ!

IERI AI ŢINUT POST NEGRU ŞI ASTĂZI...

Foarte multe gesturi care ar trebui să fie ale noastre, ale interiorului nostru, au devenit gesturi de imagine. Le facem doar pentru că ni se pare că dă bine să le facem. Nu ne mai gândim că de fapt ele sunt lucruri deosebit de intime, care au ca scop şlefuirea sinelui, a personalităţii.

Cred că a ţine post negru este un act spiritual deosebit... dar dacă te lauzi pe toate drumurile cu asta şi nu mai contează ce faci înainte şi după...

Există foarte multe gesturi din acestea şi cred că aţi întâlnit de multe ori astfel de situaţii. Poate chiar v-aţi surprins pe voi înşivă făcând acest lucru. Recunosc că mi s-a întâmplat să fac ceva doar pentru imagine. De exemplu, atunci când mi-am lăsat plete (demult).

Sunt oameni care se duc la lansări de carte sau la spectacole sau la alte evenimente doar pentru a fi văzuţi că fac acest lucru. Nu contează gestul în sine. Atunci, însă, el nu ajută cu nimic.

Propun un exerciţiu: încercaţi să trăiţi o săptămână fără televizor, fără calculator şi, dacă puteţi, în acea săptămână să citiţi câteva pagini în fiecare zi.

Toată lumea este de acord că trăim într-o lume a imaginii, a spectacolului. Multe lucruri sunt făcute doar pentru a fi văzute. Dar aşa ele nu au nicio valoare în sine, sunt superficiale şi nu ne ajută cu nimic.

În concluzie, să facem doar acele lucruri pe care le simţim şi pe care le dorim cu adevărat şi să ne creăm o imagine adevărată, sinceră, iar dacă acea imagine nu ne place, să ne schimbăm pe noi înşine, pentru că aşa se va schimba şi imaginea. Schimbarea doar a imaginii nu aduce după sine şi schimbarea persoanei. E doar o altă iluzie!

Salut! Io sunt... io!

Lipsa de activitate si starea nervoasa pe care o am acum, m-au facut sa ma apuc sa iau la explorat blog-ul asta si, printre altele, am dat peste categoria "Cine suntem?", categorie in care se presupune ca tre' sa ne descriem cu propriile cuvinte. Spun de la inceput ca o sa fiu pe deoparte unu' care-o sa se intinda prea mult pentru unii si-o sa fiu scurt pentru altii, depinde din ce punct de vedere citest.

Ti-l prezint inainte de toate pe "Io", cocalarul. Adica, dupa spusele unora, ala cu tunsoare manelista, ala care asculta manele, se imbraca cocalareste cica si multe multe alte asemenea caracteristici. Alora care ma numesc asa, le doresc sanatate si virtute ca boala vine de la sine oricum .Atat timp cat imi stiu creierul ca lucreaza cum lucreaza si stiu ce fel de om sunt, ma doare in cot (dar nici acolo) de ceea ce zice X si Y (si da, stiu, au mai folosit destui replica asta... si uite c-o folosesc si eu acu'). Ma rog, n-o lungesc mai mult pe domeniu' asta pen' ca-s satul deja de dat eventuale explicatii, scos ochii si argumentari. Las' sa fim noi sanatosi.

Mai departe, ti-l prezint pe "Io", baiatu' despre multi spun ca-i inteligent. Ala care cica se pricepe sa dea din gura (mai mult sau mai putin on topic) pe destul de multe domenii si subiecte de palavragit. Nu spun sub nicio forma ca ma consider o persoana foarte inteligenta sau ceva de genu' asta, dar imi place sa cred ca am o minte deschisa la destul de multe si ceva gandire logica pe unde printr-un cotlon p'acolo. Sunt si eu cate putin din toate daca pot spune asa.

Mai departe, ti-l prezint pe "Io", cel care, nu rateaza nicio o cazie de fistractie, de facut plimbari pe oriunde, eu cel deschis la multe.Sunt genu' de om care stie sau cel putin incearca sa stie sa se distreze in compania oricarui fel si gen de om s-ar afla. Sunt genu' generalist, daca pot spune asa. Spre rusinea mea, trebuie sa spun ca, desi pentru unii nu par, sunt un om destul de certat cu tot ceea ce beletristica si carti in general. Si nu pentru ca fac parte din curentu' "anti-scoala, anti-carti" ci pentru ca, pur si simplu pentru ca mai mereu am gasit altceva de facut decat sa citesc o carte. Asta-s eu, asa ma cheama. Si cam atat pentru acum.

In incheiere, in cinstea ta cititorule, inchin, la alegerea ta, un paharel de tuica, unu' de vin sau poate o sticla de bere. Hai noroc, sanatate, virtute si tot ce-o fi mai bine pentru tine!

Despre mine cate putin

Buna! :) Sunt o fire calmă. Sunt născuta sub zodia Gemeni. Sunt foarte bucuroasă ca am o asa familie si nu mă tem de nimic, doar de moarte. Sunt foarte curioasă. Îmi plac filmele cu adolescenţi la liceu. Îmi place sa citesc doar cînd am chef. Îmi place sa scriu poezii sau povestiri. Cant la chitara si sunt pasionată de muzica. Îmi place sa scriu pentru blog si voi sa îmi citiţi inscrierile. Îmi place anotimpul vara, nu ca sunt nascuta in aceasta perioada doar ca mi sau petrecut multe lucruri frumoase vara, de acea îmi place sa înot. Îmi place sa fac poze vara la mare. Îmi plac parcurile de distracţii. Sunt o mare curioasă si vorbesc foarte mult si încerc sa îmi acumulez "limbarita" si sa o folosesc pentru scopuri bune de acea vreu sa mă fac actriţă.

Eu despre mine.

Hai sa vorbesc si eu despre mine. N-am sa spun ca sunt o persoana draguta, simpatica si super de gasca. Nu sunt. Sunt Livia si atat. N-am avut niciodata porecla, cand prietenii imi spun "Liiiviiiiiaaaaa" stiu ca am comis-o. Doar cei foarte apropiati imi zic din cand in cand Liv.
N-am multi prieteni, si astia pe care ii am sunt vechi. Eu castig oamenii in timp. Am trei frati si o sora si toti sunt mai mari decat mine. Am o familie mare.
Nu-mi plac schimbarile si nu-mi place sa pierd nimic. Nu ma refer la jocuri sau pff, chestii care se pierd. Ma refer la oameni, idei si situatii. Ma atasez de obiecte si fiecare lucru "al meu" are un nume. Bocesc daca-mi pierd ceva cu nume. Pueril? Stiu.
Am ales un liceu vocational ca sa scap de faza cu bagatul datelor in calculator. Ma sperie teribil ideea de noroc. Daca e sa nu mearga ceva, macar sa stiu ca am gresit eu undeva si nu ca asta e, se mai intampla.
Am terminat Tonitza si ma bucur. Pana s-ajung acolo nu mi-am gasit locul nicaieri. Da' aici mi-am dat seama ca nu trebuie sa fiu ca altii si ca e perfect ok sa fiu EU si sa ma simt bine in pielea mea. Nu-s finuta, nu port fuste(decat cu bocanci), imi place sa tai gresie si sa lucrez cu carbune.
Sunt in anul trei la UNARTE, CSM. Am ajuns aici firesc, fara sa ma gandesc daca vreau sau nu. Dar nu-mi pare rau.
Teoretic termin doua facultati la vara, daca si Spiru se pune ca si facultate... Eu as spune ca e un loc de unde cumperi diplome, dar na...Am facut Jurnalism.
Am dat admitere la Psihologie acum 3 ani si am intrat la taxa si am zis "lasa". Ma gandesc sa o fac si p-asta dupa ce termin ce-am inceput.
Anul asta m-am apucat de fotografie si abia astept sa strang bani si sa-mi iau aparatul meu. Pana una alta, ma folosesc de prieteni. M-am gandit sa fac master la Foto, dar nu e batut in cuie.
Buuun, cam gata cu chestiile astea.
Ah, sunt nascuta-crescuta in Bucuresti si cu toate astea n-am ajuns niciodata in Ferentari. Vara ma trimiteau ai mei la tara. Asteptam tot anul ziua cea mare si-mi faceam bagajul cu trei saptamani inainte. Acolo era Taramul Nimanui. Am avut o copilarie perfecta, cu bunica si sora bunicii, amandoua erau "Mamaie". M-am jucat in nisip, mi-am ars talpile pe tarana, dupa ploaie ma scaldam in santuri, prindeam broaste si paienjeni. M-am jucat cu papusile pana au inceput sa-mi placa baietii, m-am urcat in copaci pana a-nceput sa-mi pese de cum arat.
Am spus ca n-am multi prieteni. Am cativa pe care-i stiu de cand ma stiu pe mine si nu pot sa-mi imaginez cum ar fi sa nu mai fie. Ne vedem destul de rar, avem putine interese comune, dar sunt oamenii mei si ii iubesc.
Am prieteni din liceu, un grup al meu, cu oameni frumosi. Cu ei impart tot. Daca ma doare ceva le spun, daca am chef sa numar fire de iarba vin cu mine, daca vreau sa beau si sa injur, injura cu mine. Si ii iubesc si pe ei.
Am cativa prieteni numai ai mei, genul ala de oameni pe care nu-i vezi cu lunile si deodata apar si sunt acolo pentru tine. Si iar dispar. Astia-mi fac bine, sunt ca o constiinta externa. E unu' care apare odata la cateva luni si sta cateva zile, si nu-mi zice nimic de bine. Dar ma ajuta atat de mult, habar n-are. Nu-mi spune niciodata:bravo, esti desteapta! ci Bah, ce dreacu faci de nu te folosesti de capatana aia cum trebuie?! E felul lui de-a spune ca pot mai mult.
Am o relatie aparte cu un om aparte. E al meu si nu e. Dar e acolo cand am nevoie, iar eu sunt acolo pentru el. Omul asta ma sustine in toate. Omul asta e o parte din mine. Pe omul asta cred ca-l iubesc cel mai mult.
Nu cant in public, decat dupa un numar considerabil de pahare. Nu dansez in public daca nu sunt beata. Dar de vorbit, vorbesc. Mult.
Imi place mirosul de tipar, traiesc intre foi si ma simt bine acolo. Ma pierd cu orele in muzee, imi plac stereogramele, Guns si Portishead. Bacovia e un geniu. Istoria religiilor e o chestie foarte misto. M-am pus odata pe citit Biblia dar n-am terminat nici Primul Testament. Nu sunt atee fiindca mi-e frica. Sunt foarte dificila, ma contrazic mult, de ceva timp nu mai pot sa fiu critica si gasesc scuze oricui. Nu mai pot sa ma supar pe oameni. Nu cred in omenire si totusi cred in oameni. Nu-mi plac florile, decat in mediul lor natural. Nu-mi plac rasistii si totusi am putin rasism in mine, indoctrinat. Cred ca vantul e cel mai frumos lucru cu putinta. Si copacii. Vantul si copacii, si pamantul. Nimic nu e mai frumos decat o padure scuturata de vant. Imi place cand ploua, ma simt mai vie ca niciodata.
Imi place muntele si n-am ratat nici o ocazie s-ajung acolo. Imi place marea in august, si marea umflata de valuri. Imi place argintul si am inelui lui Sauron la mana. E de argint si e agatat de o bratara de piele. Tolkien e un geniu. Spun "e" fiindca geniile nu mor niciodata. Mi-a placut Harry Potter pana la fanatism. Am citit cartiile de n ori, toate pana la 7. 7 e o prostie monumentala. Filmele sunt sub orice critica. Imi plac povestiile, si acum 2ani mi se citeau povesti la telefon pana adormeam.
N-am o culoare preferata, nici melodie, nici poezie, nici haina. Cred ca astea tin de moment. Totusi ascult Wind of Change in fiecare zi, am o chestie personala cu oranjul acum, Decembre a lui Bacovia e geniala, si imi iubesc bocancii.
Sunt mai mult decat comoda, par rautacioasa si insensibila. Sunt de fapt foarte empatica, directa si egocentrica, dar mint bine.
Acum cativa ani ma duceam la psiholog de placere, faceam teste si stateam de vorba. Femeia aia a spus ca am un coeficient de inteligenta de vreo 120, tip de gandire introvertit cu functia secundara intuitia, si ca personalitate sunt depresivul optimist.
Pe la vreo 12-13 tot ce-mi doream era sa intru in Mensa, a cam picat faza, n-am cei 140 de pitici necesari. Vroiam si sa nu fiu urata fiindca-mi era frica de integrare. Nu sunt o tipa frumoasa, dar cred ca sunt un om frumos.
Iubesc multi oameni, pe fiecare diferit. Nu ma pricep sa arat asta, dar astia ai mei ma stiu destul cat sa nu fie nevoie.
Am ochi verzi si pistrui. Am par rebel si sta cum are chef, ba bucle perfecte, ba infoiat, uneori putin cret alteori pur si simplu haotic. Am fost blonda, roscata, rosu suprasaturat, am avut dreduri din ata colorata, creasta pentru cateva zile in vama, am fost toate nuantele de la magenta la somon, am fost 2 ani portocalie si puteam sa trec drept ginger natural. Acum sunt bruneta, pentru inca vreo cateva saptamani. De acolo, cine stie...
Sunt alba alba si ma ard dupa 2 ore de soare.
Sunt baietoasa, o stiam si eu si mi-au spus si altii.Totusi am si partea aia de tipa, bijuterii multe si haine doldora. Port lemn, argint, sticla si ceramica. Si metal uneori. Sunt o varza intre hippie, punk, rock, romantic si clasic.
Pana la toamna vreau sa-mi iau motor, laptop, aparat foto si sa ma mut.

als pls

Cine sunt, câți ani am și cu ce mă ocup sunt întrebări al căror răspuns îl evit aproape zilnic. Nu mă ascund dar nici nu cred că am ce să etalez. Nu din modestie, nu mă reprezintă. Înclin să cred că dintr-o doză de realism. Deocamdată sunt la vârsta la care sunt un nimeni de nicăieri și singura activitate concretă, care mă mulțumește deplin, se rezumă la planuri. Și poate speranțe că nu-mi voi abandona planurile din lipsă de timp. Și nu mă voi pierde pe drum, într-un început prea lung. Port cu plăcere haine făcute de tineri designeri, puțin artiști, poate obscuri și ador tăieturile lui Lucian Broscățean. Mai mult ca alții Lucian reușește prin creațiile sale vestimentare să ofere femeilor opțiuea perfectă: eleganța sofisticată completată de o doză de non-conformism și o croială care evidențiază feminitatea!

Sunt preocupată aproape obsesiv de trecrea timpului și pasionată de artă. Românească. Modernă și contemporană, pe rând sau simultan, în funcție de stare. Cei „100 to Watch - limited-edition catalogue and website” propuși în selecția făcută de Tom Wilson şi Milos Jovanovic cu ajutorul specialiștilor români sunt doar o mică parte dintre „atracțiile” mele cotidiene.

Îmi place Maia Ștefana Oprea. O tânără de 20 și puțin de ani care pictează foarte bine. Mă fascinează universul cromatic format din contraste puternice, aproape expresioniste. Tematica inspirată din viață și transpusă pe pânză după ce a fost trecută prin filtrul unei minți prea mature pentru 22 de ani. Nu ma pot sătura de formele și simbolistica nebună propuse de Tara (von Neudorf) sau de excepționalele desene ieșite din mâna lui Remus Grecu. Ador universul creat de Dan Perjovschi (și dacă ar fi să aleg un singur artist, Dan este acela), nebuniile din tinerețea lui Gorzo, îmi place Roman Tolici, Lea Rasovszky etc ... Și lista se poate lungi la nesfârșit. Pentru că mă delectez cu nebuniile contemporanilor și ma liniștește arta modernă. Din arta românească modernă îmi plac mulți artiști, am admirat multe proiecte și mulți istorici de artă. Nu vreau să deschid o listă pe care nu aș reuși s-o termin nici în câteva zeci de pagini. Pentru că sunt prea multe de spus.

Urmăresc expozițiile de artă contemporană și sunt încântată de existența în spațiul românesc a galeriei Anaid. Pe 8 octombrie 2009 s-au împlinit 5 ani de când Diana Dochia, managerul Anaid Art Gallery, încearcă să integreze spațiului expozițional românesc concepte curatoriale occidentale, inovatoare. Diana promovează și expune în țară și în străinătate artiști puternici, cu mesaje subversive, adesea dure, fără să-i pese reacțiile uneori negative, venite din pudoare sau lipsă de cunoaștere. Diana luptă împotriva limitelor, împotriva prejudecăților și de 5 ani încearcă să arate publicului imagini care problematizează viața și omul contemporan.

Nu știu dacă am răspus întrebarilor și am reușit să satisfac curiozitățile în ceea ce mă privește. Dacă nu, vă mai spun ceva. Fumez Dunhill albastru, fine cut și beau cafeaua dulce cu foarte mult lapte. Dacă vreți, ne putem vedea din când în când la o discuție în micuța cafenea de la Anaid Art Gallery. Nu sunt sociabilă, dar pot să exersez.

Inca o banda...

Am aduagat inca o banda pe drumul pe care merg in blogosfera din 31 ianuarie 2009...ma numesc Radutu Andrei, sau dupa cum ma intitulez de o vreme, Rappa_ru', si am ales sa intru in lumea bloggerilor datorita faptului ca se stransesera parca prea multe de spus, si nu aveam cum sa le dau pe toate...am ales sa aleg ca tema principala a blogului meu, Find yourself again(dupa cum reiese si din denumire), regasirea de sine, si faptul ca dincolo de aparente, si modul in care ne vor manipulati unele persoane, fiecare are o identitate unica, ce trebuie scoasa la lumina...

In timp, am facut din blogul meu, un loc de regasire al sinelui, si chiar nu m-as fi gandit ca pe parcurs, acesta ma va ajuta sa ma regasesc si eu...in articolele mele veti putea gasi o imbinare intre realitate si filozofie, intre realism si arta poetica, precum si intre suflet si personalitate...

Mai multe despre mine puteti gasi la profil, sau pe blogul meu...sa ne citim placut si multumesc noilor mei colegi pentru gazduire:)

Una persona non grata.

Mă plimbam pe 100ro și am văzut că era o categorie cu titlul "cine suntem", și mi s-a părut interesant să mă prezint și eu.

Sunt un tânăr de 19 ani din Ploiești, boboc la electronică în București (a se vedea postul "Imnul Politehnicii") și mă aflu de ceva timp în căutarea unui scop de existență. Sună abstract, dar este un necesar. Am avut întotdeauna o înclinație către artele care provoacă o satisfacție ceva mai palpabilă decât simpla admirație de sine, astfel am ales, în anii mei de teatru (nimic spectaculos) să joc comedie, nu dramă. Am știut întotdeauna să fac omul să râdă, și am fost "acuzat" că sunt o sursă de umor negru, lucru adevărat, pentru că atac lucrurile care nu-mi convin cu sarcasm cât cuprinde. Din același motiv am ales ca artă de practicat, muzica (pentru cei interesați, citiți postul Metal Heart). Copilăria a fost pentru mine o perioadă liniștită din toate punctele de vedere, atât că am avut ceva probleme cu fetele. Am fost eu mai urâțel și aia e. Dar în rest pot să spun că am intrat în adolescență cu un bagaj voluminos de cunoștințe și abilitate psihică. În cei patru ani de liceu am ajuns de la un tocilar care nu știa altceva decât "Manual de Limba și Literatura Română pentru clasa a VIII-a", la un tânăr care trăiește la maximum fiecare clipă, și este în stare să-și poarte de grijă atât sieși, cât și altor persoane dragi din jur. Apreciez intențiile bune, apreciez sinceritatea, sunt posesiv, sunt grijuliu, sunt prăpăstios, paranoic, urăsc ipocrizia, caracterul de țăran și cocalar, sunt direct si nu am scrupule, și vreau să promovez intelectualitatea cu focalizare pe științele exacte peste tot în lume. Cu stimă, Limbricul Ezoteric (pentru că în fond, nu sunt deschis pentru toți.)

Ratusca cea urata

Sa ma prezint?cred ca e cel mai greu sa ma descriu pe mine...as prefera sa descriu pe altcineva ..e mult mai simplu..;))
Am inceput,prin a fi fata adorata de educatoare la gradinita,pentru ca stiam sa citesc de la 4 ani.Am invatat singura.
Dar nu eram adorata si de fete ,pentru ca aveam parul scurt(eram exceptia) si ma numeau baietoi.Pe deasupra nici nu vorbeam cu colegii de gradi,doar cu educatoarele.De ce?Nu stiu nici eu.
A urmat generala,dar n-am mai fost considerata un mic geniu ca la gradi,pentru ca nu aveam incredere in mine si eram f timida si interiorizata.Nu discutam cu nimeni.Ma consideram ratusca cea urata.Nu stiu daca eram urata dar e de ajuns ca asa ma vedeam eu si eram privita ca si cum as fi fost.
In liceu,m-am schimbat radicaL.Am observat ca toti baietii ma vroiau in jurul lor,imi intrau in gratii si astfel mi-am recapatat increderea in mine si am inceput sa profit de ei.Nu suna frumos,dar era f nice cand in pauza aveam de mancare si cand aveam nevoie de o tema,de un cd,de un referat,se oferea tot timpul cineva.
Am observat si ca fetele nu prea ma doreau in preajma lor,nu ma suportau,desi tot timpul eram draguta cu ele.Cu exceptia colegei de banca...Inca din timpul liceului mi-am dezvoltat pasiunea pentru arta fotografica.Mi-ar fi placut f mult sa am un aparat sa fac poze (dar ai mei nu mi-au cumparat,si eu nu am avut bani).
Cu toate acestea am cunoscut multi fotografi care m-au invatat despre aceasta arta,doar ca eu eram subiectul pasiv(pozam)nu subiectul activ.Mi se spune ca sunt fotogenica.Si de atunci apar tot felul de oferte.majoritatea le refuz.

in clasa a 12-a deja eram integrata in grupul baietilor..timiditate?nici vorba.eram alta persoana fata de cea din generala.
Si incepusem sa profit de frumusetea mea.....nu ma mai interesa pe primul plan studiul.Nici nu alesesem bine profilul pe care il urmam(de fapt l-au ales parintii pentru mine).
Eram mult mai potrivita pt un profil uman,dar asa a fost sa fie.nu regret.
Am avut mereu admiratori...de toate varstele...si imi placea sa am...dar mai ales sa ii refuz.Nu ma indragosteam niciodata,desi am avut si relatii lungi.
Pana intr-un moment...cand s-au terminat toate...m-am indragostit,am suferit si s-a terminat totul.Si mi-am dat seama ca fizicul nu ma ajuta decat pe moment,
ca sunt lucruri cu adevarat mai importante,ca uratele au mai mult de castigat,pentru ca invata de mici,unele lucruri pe care eu nu le-am invatat si le invat acum.
Acum sunt studenta la drept,ceva ce mi-am dorit de cand eram mica,si SCOPUL meu principal e sa fiu avocat...

Inca am admiratori,o gramada,dar nu mai sunt asa de interesata de aspectul fizic ca la inceput.Nu ma mai intereseaza.
Ma preocup mai mult de cariera...invat zi si noapte,citesc,si cand e momentul ma mai si distrez,dar nu inainte de a invata ceva util in ziua respectiva.
Si inca sunt doar la inceput de drum...voi vedea ce imi rezerva viitorul.ceva maret oricum:))

Prezentare

Aşa trbuie să mă prezint şi eu să mă cunoaşteţi şi pe mine aşa pe numele meu, să îmi ştiţi faţa şi în general să ştiţi cine este singurul super (z)erou al blogului 100RO.(adică pun un 0 în 100 ;) ) Aşa deci, sunt Traian Ionescu (Adniana ştie deja - m-a desconspirat - the little witch). Chiar, şi eu mă prezint tocmai cănd e supărată pe noi băieţii. :-ss. Apropo, Feri poţi să faci o pagină unde să punem prezentările? Şi să ne prezentăm toţi, să aflăm unul despre altul mai mult. Ok, am bătut câmpii destul(nu că nu i-aş bate mereu, dar vă plictisesc şi nu mai aflaţi despre mine). Mi-am ales acest nick-name de la o melodie superbă(Paranoid-Black Sabbath) şi datorită abilităţilor mele paranoice(de genul a nu avea încredere în unele persoane). Am încredere în voi, so ... Ce să mai povestesc? Sunt ploieştean, liceean, viitor student(abia aştept). Vreau să mă duc la facultate, să fac studii internaţionale, să devin ori poet, ori profesor, ori amândouă deodată(da, sunt un idealist, suportaţi-mă aşa).

Să ataşez şi o poză cu mine(sper că nu vi se crapă monitoarele)

Şi aşa se termină prezentarea. dacă aveţi întrebări, feel free to ask.

Imi place

Urasc franceza din cauza profesorilor,imi place engleza si am invatat’o mai mult singura,din filme,seriale,desene si mai ales din muzica,ma tenteaza germana si chineza pentru ca suna ciudat si amuzant,…nu cred in prieteni din cauza fostilor prieteni,nu cred in dragoste de lunga durata,cu aceeasi pasiune si aceiasi fluturasi ca la inceput,din cauza dragostei actuale,dar cred intr’o dragoste bazata pe respect,incredere si fidelitate…cred in libertate,insa in libertatea cu limite..ma indragostesc repede,dar la fel de repede imi trece,de aceea nici nu imi bat capul…dar cand fluturasii ma tin mai mult de cateva zile,saptamani ,incep sa imi pun intrebari…la care gasesc raspunsuri,mai devreme sau mai tarziu… insa nu intotdeauna pe placul meu…sunt geloasa,daca observ ca se baga altcineva in fata mea si tu nu faci nimic,consider ca nu iti pasa si nu meriti,si cu toate ca ma doare,ma indepartez pentru ca nu vreau sa te sufoc,si nu vreau sa stau sa vad ca te comporti si vorbesti cu ea la fel,sau chiar mai bine decat o faceai cu mine…stiu sa ma retrag dinainte sa fiu gonita:) sunt sentimentala,stiu sa ascult,stiu sa ma prefac ca te ascult doar ca sa te simti mai bine(scopul conteaza)…imi place sa glumesc,insa aproape toate glumele mele au la baza un adevar (imi place sa spun adevarul in gluma,daca se prinde bine,daca nu ,e doar o gluma)…imi place sa cunosc oameni noi,dar nu oameni maimute,bufoni,sau alte specimene…imi place sa aflu mereu ceva nou,chiar daca este vorba doar de o masca de par…imi place sa am grija de mine,sa ma simt frumoasa chiar daca poate nu sunt intotdeauna…imi place ca oamenii sunt foarte usor de manevrat in ziua de azi,si sunt foarte putini cei pe care nu i’ai darama si influenta nici daca le’ai arunca un pietroi in cap…Imi place sa cred ca si tu ma placi…:)

...si chiar sunt...EU

Pornind de la ideea ca vroiam cu toii sa stim cine este 100Ro...eu as fi curioasa sa stiu cine sunteti fiecare din voi...asa ca incep eu...(e una dintre postarile de inceput de pe blog-ul meu, schimbata, ca m-am schimbat din ianuarie, am mai crescut un centimetru:)))






M-am nasct in Tg. Neamt, un orasel de munte- micut, curat si cu idei multe! Am terminat Colegiul National "Stefan cel Mare" sectia filologie. Mi-a placut mult, si consider ca acolo m-am format, ca facultatea....hmm...poate doar faptul ca m-am mutat intr-un oras greoi din toate punctele de vedere in care a trebuit sa ma adaptez repede, ca sa pot rezista ca in rest....!!!???? Dar acum il ador:)

Urasc etichetele puse oamenilor si faptul ca unii ne spunem parerile aiurea de tot despre altii, pe care nici macar nu ii cunoastem destul! Brusc am capatat numele de "admis" in urma examenului de admitere al Facultatii de Psihologie si Stiintele Educatiei din cadrul Universitatii Bucuresti, de ce nu stiu, poate doar pentru faptul ca din copilarie imi ziceam ca vreau sa ajut oamenii??? dar acum degeba...ca acum am ajuns la concluzia ca daca nu te ajuti singur, nimeni nu te ajuta?!

Dar acum imi place la nebunie ca sunt la facultatea asta, mai sunt pentru doar cateva luni si daca as fi din nou in clasa a 12-a cred ca asta as alege din nou, doar poate as schimba orasul...din curiozitate.
Dintotdeauna am vrut sa fac teatru si atat, in asta ma regasesc...dar cred ca si asta e de fapt o forma de a cauta si mai ales de a gasi raspuns la intrebarea "Cine sunt eu?" de fapt.
Analizez lucrurile foarte mult, iau decizii fara sa gandesc prea mult, visez mult cu ochii deschisi, am idei, dar niciodata planuri...aaaa degeaba imi fac planuri, ca doar traiesc in Romania!!!, vorbesc mult, critic, si cred doar in munca proprie, niciodata nu castigi pe spinarea altuia!!! dar sincer, uneori ai senzatia ca poti castiga...mai ales in sesiune....

Nu mai cred in studentul care invata si stie mult timp dupa sesiune ceea ce a acumulat, cred doar in studentii aia care beau 2l de cafea pe zi in sesiune, care au ochii umflati, care isi dau examenele si dupa nu mai conteaza nota ci doar daca au luat "celebrul 5" (desi mie nu-mi place sa iau 5, mie imi place sa iau doar 10, desi asta se intampla doar uneori:D...asa ca sa vedeti ca sunt si modesta uneori:)))...cui nu ii place sa ia doar 10, oare???) si care mai mult ca sigur in momentul in care au predat lucrarea nu mai stiu nimic! Sa fiu sincera, in sesiune imi vine ideile cele mai ingenioase de a petrece timpul liber, de a face rost neaparat de romanul nu stiu care, si un chef nebun de plimbare...

Ador:
- sa scriu
- sa citesc
- copii
- sa joc tenis
- sa ma plimb cu bicicleta si sa merg pe jos
- sa merg la film
- sa cant
- sa rad
- sa imi fac prieteni
- sa iubesc
- sa fiu pupata pe frunte:d
- sa fiu copil
- sa ma imbrac colorat
- sa dansez
- sa ascult muzica
- sa mergul la seminarul de psioterapie
- sa ma duc la biblioteca si sa dau peste o carte interesanta si sa nu mai plec de acolo prea curand
- ador toamna
- ador muntele
- ador sa fotografiez
- sa fac clatite
- etc etc etc






Singurele lucruri de care sunt convinsa total sunt acelea ca Dumnezeu exista si ca orice am face tot murim la un moment dat!!! Restul sunt doar ganduri, idei, vise, iluzii si sperante adesea spulberate de modul in care ne alegem desfasurarea propriei existente...

Nu cred in pedepse divine, cred doar ca absolut tot ceea ce ni se intampla rau, sunt doar consecintele faptelor si alegerilor noastre, ale fiecaruia. Nu e nimeni responsabil de faptele mele, asa cum nici eu nu sunt responsabila de faptele altora.

Sper ca intr-o zi voi scrie o carte, voi juca pe scena si voi transmite celor din sala o invitatie scurta la a visa frumos, la a lasa inima sa vibreze cand iubirea rasuna armonios....si atat!

Iar daca cineva citeste randurile mele, inseamna ca a meritat efortul de a sta in fata laptop-ului...:)

Va multumesc ca existati, tuturor celor care-mi faceti viata frumoasa!:)

Cu drag,

Mos libidinos,robot,sau extraterestru?

Am primit un e-mail din partea unei valoroase piese care face parte din echipa 100 ro:

"buna 100 ro.Cum te cheama?Si de unde esti ?Nu ne povestesti si noua despre tine?Si poate mai multe poze...pt ca scriem pt tine,dar poti fi vreun robot din viitor sau mai grav...sa stim ca esti real. Sper sa nu razi sau sa iti faci vreao parere proasta sau mai stiu eu..dar cred ca e normala curiozitatea.Nu?:) Un articol despre tine,o prezentare ar fi foarte frumoasa...nu am vrea sa scriem pt vreun mos libidinos sau... Mersi:) "

Si ii dau drepatate,ar fi timpul sa scriu ceva despre mine.Probabil ati vazut si la profil,am varsta de 25 de ani.Sunt din Targu-Mures,si ma cheama Francisc Kaszoni .Toata lumea imi spune Feri,sau Feri vopsitorul....pentru ca asta fac eu zi de zi,sunt vopsitor auto.Lucrez de la varsta de 16 ani in domeniu,eram copil cu figuri in cap cand m-am initiat in lumea celor mari...de asemenea sunt pe cont propriu tot de la 16 ani,asa ca am avut ce invata de la viata :)

Imi place sportul,practic Mixed Martial Arts,ceea ce ma ajuta sa am o imunitate puternica,un corp sanatos si armonios,si mintea limpede .Da,sportul chiar este un medicament si o metoda de prevenire pentru cele mai multe boli,cu ajutorul caruia poti evita multe lucruri neplacute.

Despre dragoste...am fost si eu indragostit , o dragoste nebuna si oarba...ca si de altfel cei mai multi dintre voi ati fost :) si e normal ca asa ceva nu poate dura pana la nesfarsit.Am suferit,si am invatat din greseli,dar cred ca am invatat prea mult...pentru ca de atunci e greu,sau chiar imposibil sa mai simt la fel cum am simtit pentru cineva.Dar voi lasa continuarea pe saptamana viitoare,in care mai mult ca sigur tema va fi "iubirea si durerea" .;)

Ca si hobby pot sa va spun doua lucruri importante:intenetul (blog,html,javascript,css),si airbrush,picturi pe masini.Am vazut pe discovery picturi minunate,facute de catre profesionisti,dupa care am cautat pe internet,si m-am hotarat sa ma apuc si eu de pictat,mai ales ca lucrez in domeniu.

Sunt genul de om care nu poate sta intr-un colt,daca e vorba sa fie la o petrecere,mai ales daca e una privata :) (in poza:Andrea,una dintre cele mai bune amice)Insa,cel mai mult imi place sa calatoresc,sa vad meleaguri noi,sa cunosc traditii si culturi noi,sa imi exersez limba germana si engleza,limbi pe care le-am invatat din carti imprumutate din biblioteca judeteana,si din desene animate(engleza,am invatat-o in mare parte inca de mic copil,pe cand ma uitam la cartoon network :P)
Dau foarte mare importanta alimentatiei,incerc sa mananc cat mai sanatos,mananc multe cereale,oua,lapte,carne de pui si legume...stiim,esti ceea ce mananci,fiecare celula din organismul tau,inclusiv parul,pielea,unghiile,sunt construite din mancarea consumata de tine.

In final,am scris si acest articol,poate ca nu este pe masura asteptarilor voastre,poate ca nu este complet,dar daca aveti orice intrebare,comentariile sunt deschise.