Salut! Io sunt... io!

Lipsa de activitate si starea nervoasa pe care o am acum, m-au facut sa ma apuc sa iau la explorat blog-ul asta si, printre altele, am dat peste categoria "Cine suntem?", categorie in care se presupune ca tre' sa ne descriem cu propriile cuvinte. Spun de la inceput ca o sa fiu pe deoparte unu' care-o sa se intinda prea mult pentru unii si-o sa fiu scurt pentru altii, depinde din ce punct de vedere citest.

Ti-l prezint inainte de toate pe "Io", cocalarul. Adica, dupa spusele unora, ala cu tunsoare manelista, ala care asculta manele, se imbraca cocalareste cica si multe multe alte asemenea caracteristici. Alora care ma numesc asa, le doresc sanatate si virtute ca boala vine de la sine oricum .Atat timp cat imi stiu creierul ca lucreaza cum lucreaza si stiu ce fel de om sunt, ma doare in cot (dar nici acolo) de ceea ce zice X si Y (si da, stiu, au mai folosit destui replica asta... si uite c-o folosesc si eu acu'). Ma rog, n-o lungesc mai mult pe domeniu' asta pen' ca-s satul deja de dat eventuale explicatii, scos ochii si argumentari. Las' sa fim noi sanatosi.

Mai departe, ti-l prezint pe "Io", baiatu' despre multi spun ca-i inteligent. Ala care cica se pricepe sa dea din gura (mai mult sau mai putin on topic) pe destul de multe domenii si subiecte de palavragit. Nu spun sub nicio forma ca ma consider o persoana foarte inteligenta sau ceva de genu' asta, dar imi place sa cred ca am o minte deschisa la destul de multe si ceva gandire logica pe unde printr-un cotlon p'acolo. Sunt si eu cate putin din toate daca pot spune asa.

Mai departe, ti-l prezint pe "Io", cel care, nu rateaza nicio o cazie de fistractie, de facut plimbari pe oriunde, eu cel deschis la multe.Sunt genu' de om care stie sau cel putin incearca sa stie sa se distreze in compania oricarui fel si gen de om s-ar afla. Sunt genu' generalist, daca pot spune asa. Spre rusinea mea, trebuie sa spun ca, desi pentru unii nu par, sunt un om destul de certat cu tot ceea ce beletristica si carti in general. Si nu pentru ca fac parte din curentu' "anti-scoala, anti-carti" ci pentru ca, pur si simplu pentru ca mai mereu am gasit altceva de facut decat sa citesc o carte. Asta-s eu, asa ma cheama. Si cam atat pentru acum.

In incheiere, in cinstea ta cititorule, inchin, la alegerea ta, un paharel de tuica, unu' de vin sau poate o sticla de bere. Hai noroc, sanatate, virtute si tot ce-o fi mai bine pentru tine!

Despre mine cate putin

Buna! :) Sunt o fire calmă. Sunt născuta sub zodia Gemeni. Sunt foarte bucuroasă ca am o asa familie si nu mă tem de nimic, doar de moarte. Sunt foarte curioasă. Îmi plac filmele cu adolescenţi la liceu. Îmi place sa citesc doar cînd am chef. Îmi place sa scriu poezii sau povestiri. Cant la chitara si sunt pasionată de muzica. Îmi place sa scriu pentru blog si voi sa îmi citiţi inscrierile. Îmi place anotimpul vara, nu ca sunt nascuta in aceasta perioada doar ca mi sau petrecut multe lucruri frumoase vara, de acea îmi place sa înot. Îmi place sa fac poze vara la mare. Îmi plac parcurile de distracţii. Sunt o mare curioasă si vorbesc foarte mult si încerc sa îmi acumulez "limbarita" si sa o folosesc pentru scopuri bune de acea vreu sa mă fac actriţă.

Eu despre mine.

Hai sa vorbesc si eu despre mine. N-am sa spun ca sunt o persoana draguta, simpatica si super de gasca. Nu sunt. Sunt Livia si atat. N-am avut niciodata porecla, cand prietenii imi spun "Liiiviiiiiaaaaa" stiu ca am comis-o. Doar cei foarte apropiati imi zic din cand in cand Liv.
N-am multi prieteni, si astia pe care ii am sunt vechi. Eu castig oamenii in timp. Am trei frati si o sora si toti sunt mai mari decat mine. Am o familie mare.
Nu-mi plac schimbarile si nu-mi place sa pierd nimic. Nu ma refer la jocuri sau pff, chestii care se pierd. Ma refer la oameni, idei si situatii. Ma atasez de obiecte si fiecare lucru "al meu" are un nume. Bocesc daca-mi pierd ceva cu nume. Pueril? Stiu.
Am ales un liceu vocational ca sa scap de faza cu bagatul datelor in calculator. Ma sperie teribil ideea de noroc. Daca e sa nu mearga ceva, macar sa stiu ca am gresit eu undeva si nu ca asta e, se mai intampla.
Am terminat Tonitza si ma bucur. Pana s-ajung acolo nu mi-am gasit locul nicaieri. Da' aici mi-am dat seama ca nu trebuie sa fiu ca altii si ca e perfect ok sa fiu EU si sa ma simt bine in pielea mea. Nu-s finuta, nu port fuste(decat cu bocanci), imi place sa tai gresie si sa lucrez cu carbune.
Sunt in anul trei la UNARTE, CSM. Am ajuns aici firesc, fara sa ma gandesc daca vreau sau nu. Dar nu-mi pare rau.
Teoretic termin doua facultati la vara, daca si Spiru se pune ca si facultate... Eu as spune ca e un loc de unde cumperi diplome, dar na...Am facut Jurnalism.
Am dat admitere la Psihologie acum 3 ani si am intrat la taxa si am zis "lasa". Ma gandesc sa o fac si p-asta dupa ce termin ce-am inceput.
Anul asta m-am apucat de fotografie si abia astept sa strang bani si sa-mi iau aparatul meu. Pana una alta, ma folosesc de prieteni. M-am gandit sa fac master la Foto, dar nu e batut in cuie.
Buuun, cam gata cu chestiile astea.
Ah, sunt nascuta-crescuta in Bucuresti si cu toate astea n-am ajuns niciodata in Ferentari. Vara ma trimiteau ai mei la tara. Asteptam tot anul ziua cea mare si-mi faceam bagajul cu trei saptamani inainte. Acolo era Taramul Nimanui. Am avut o copilarie perfecta, cu bunica si sora bunicii, amandoua erau "Mamaie". M-am jucat in nisip, mi-am ars talpile pe tarana, dupa ploaie ma scaldam in santuri, prindeam broaste si paienjeni. M-am jucat cu papusile pana au inceput sa-mi placa baietii, m-am urcat in copaci pana a-nceput sa-mi pese de cum arat.
Am spus ca n-am multi prieteni. Am cativa pe care-i stiu de cand ma stiu pe mine si nu pot sa-mi imaginez cum ar fi sa nu mai fie. Ne vedem destul de rar, avem putine interese comune, dar sunt oamenii mei si ii iubesc.
Am prieteni din liceu, un grup al meu, cu oameni frumosi. Cu ei impart tot. Daca ma doare ceva le spun, daca am chef sa numar fire de iarba vin cu mine, daca vreau sa beau si sa injur, injura cu mine. Si ii iubesc si pe ei.
Am cativa prieteni numai ai mei, genul ala de oameni pe care nu-i vezi cu lunile si deodata apar si sunt acolo pentru tine. Si iar dispar. Astia-mi fac bine, sunt ca o constiinta externa. E unu' care apare odata la cateva luni si sta cateva zile, si nu-mi zice nimic de bine. Dar ma ajuta atat de mult, habar n-are. Nu-mi spune niciodata:bravo, esti desteapta! ci Bah, ce dreacu faci de nu te folosesti de capatana aia cum trebuie?! E felul lui de-a spune ca pot mai mult.
Am o relatie aparte cu un om aparte. E al meu si nu e. Dar e acolo cand am nevoie, iar eu sunt acolo pentru el. Omul asta ma sustine in toate. Omul asta e o parte din mine. Pe omul asta cred ca-l iubesc cel mai mult.
Nu cant in public, decat dupa un numar considerabil de pahare. Nu dansez in public daca nu sunt beata. Dar de vorbit, vorbesc. Mult.
Imi place mirosul de tipar, traiesc intre foi si ma simt bine acolo. Ma pierd cu orele in muzee, imi plac stereogramele, Guns si Portishead. Bacovia e un geniu. Istoria religiilor e o chestie foarte misto. M-am pus odata pe citit Biblia dar n-am terminat nici Primul Testament. Nu sunt atee fiindca mi-e frica. Sunt foarte dificila, ma contrazic mult, de ceva timp nu mai pot sa fiu critica si gasesc scuze oricui. Nu mai pot sa ma supar pe oameni. Nu cred in omenire si totusi cred in oameni. Nu-mi plac florile, decat in mediul lor natural. Nu-mi plac rasistii si totusi am putin rasism in mine, indoctrinat. Cred ca vantul e cel mai frumos lucru cu putinta. Si copacii. Vantul si copacii, si pamantul. Nimic nu e mai frumos decat o padure scuturata de vant. Imi place cand ploua, ma simt mai vie ca niciodata.
Imi place muntele si n-am ratat nici o ocazie s-ajung acolo. Imi place marea in august, si marea umflata de valuri. Imi place argintul si am inelui lui Sauron la mana. E de argint si e agatat de o bratara de piele. Tolkien e un geniu. Spun "e" fiindca geniile nu mor niciodata. Mi-a placut Harry Potter pana la fanatism. Am citit cartiile de n ori, toate pana la 7. 7 e o prostie monumentala. Filmele sunt sub orice critica. Imi plac povestiile, si acum 2ani mi se citeau povesti la telefon pana adormeam.
N-am o culoare preferata, nici melodie, nici poezie, nici haina. Cred ca astea tin de moment. Totusi ascult Wind of Change in fiecare zi, am o chestie personala cu oranjul acum, Decembre a lui Bacovia e geniala, si imi iubesc bocancii.
Sunt mai mult decat comoda, par rautacioasa si insensibila. Sunt de fapt foarte empatica, directa si egocentrica, dar mint bine.
Acum cativa ani ma duceam la psiholog de placere, faceam teste si stateam de vorba. Femeia aia a spus ca am un coeficient de inteligenta de vreo 120, tip de gandire introvertit cu functia secundara intuitia, si ca personalitate sunt depresivul optimist.
Pe la vreo 12-13 tot ce-mi doream era sa intru in Mensa, a cam picat faza, n-am cei 140 de pitici necesari. Vroiam si sa nu fiu urata fiindca-mi era frica de integrare. Nu sunt o tipa frumoasa, dar cred ca sunt un om frumos.
Iubesc multi oameni, pe fiecare diferit. Nu ma pricep sa arat asta, dar astia ai mei ma stiu destul cat sa nu fie nevoie.
Am ochi verzi si pistrui. Am par rebel si sta cum are chef, ba bucle perfecte, ba infoiat, uneori putin cret alteori pur si simplu haotic. Am fost blonda, roscata, rosu suprasaturat, am avut dreduri din ata colorata, creasta pentru cateva zile in vama, am fost toate nuantele de la magenta la somon, am fost 2 ani portocalie si puteam sa trec drept ginger natural. Acum sunt bruneta, pentru inca vreo cateva saptamani. De acolo, cine stie...
Sunt alba alba si ma ard dupa 2 ore de soare.
Sunt baietoasa, o stiam si eu si mi-au spus si altii.Totusi am si partea aia de tipa, bijuterii multe si haine doldora. Port lemn, argint, sticla si ceramica. Si metal uneori. Sunt o varza intre hippie, punk, rock, romantic si clasic.
Pana la toamna vreau sa-mi iau motor, laptop, aparat foto si sa ma mut.

als pls

Cine sunt, câți ani am și cu ce mă ocup sunt întrebări al căror răspuns îl evit aproape zilnic. Nu mă ascund dar nici nu cred că am ce să etalez. Nu din modestie, nu mă reprezintă. Înclin să cred că dintr-o doză de realism. Deocamdată sunt la vârsta la care sunt un nimeni de nicăieri și singura activitate concretă, care mă mulțumește deplin, se rezumă la planuri. Și poate speranțe că nu-mi voi abandona planurile din lipsă de timp. Și nu mă voi pierde pe drum, într-un început prea lung. Port cu plăcere haine făcute de tineri designeri, puțin artiști, poate obscuri și ador tăieturile lui Lucian Broscățean. Mai mult ca alții Lucian reușește prin creațiile sale vestimentare să ofere femeilor opțiuea perfectă: eleganța sofisticată completată de o doză de non-conformism și o croială care evidențiază feminitatea!

Sunt preocupată aproape obsesiv de trecrea timpului și pasionată de artă. Românească. Modernă și contemporană, pe rând sau simultan, în funcție de stare. Cei „100 to Watch - limited-edition catalogue and website” propuși în selecția făcută de Tom Wilson şi Milos Jovanovic cu ajutorul specialiștilor români sunt doar o mică parte dintre „atracțiile” mele cotidiene.

Îmi place Maia Ștefana Oprea. O tânără de 20 și puțin de ani care pictează foarte bine. Mă fascinează universul cromatic format din contraste puternice, aproape expresioniste. Tematica inspirată din viață și transpusă pe pânză după ce a fost trecută prin filtrul unei minți prea mature pentru 22 de ani. Nu ma pot sătura de formele și simbolistica nebună propuse de Tara (von Neudorf) sau de excepționalele desene ieșite din mâna lui Remus Grecu. Ador universul creat de Dan Perjovschi (și dacă ar fi să aleg un singur artist, Dan este acela), nebuniile din tinerețea lui Gorzo, îmi place Roman Tolici, Lea Rasovszky etc ... Și lista se poate lungi la nesfârșit. Pentru că mă delectez cu nebuniile contemporanilor și ma liniștește arta modernă. Din arta românească modernă îmi plac mulți artiști, am admirat multe proiecte și mulți istorici de artă. Nu vreau să deschid o listă pe care nu aș reuși s-o termin nici în câteva zeci de pagini. Pentru că sunt prea multe de spus.

Urmăresc expozițiile de artă contemporană și sunt încântată de existența în spațiul românesc a galeriei Anaid. Pe 8 octombrie 2009 s-au împlinit 5 ani de când Diana Dochia, managerul Anaid Art Gallery, încearcă să integreze spațiului expozițional românesc concepte curatoriale occidentale, inovatoare. Diana promovează și expune în țară și în străinătate artiști puternici, cu mesaje subversive, adesea dure, fără să-i pese reacțiile uneori negative, venite din pudoare sau lipsă de cunoaștere. Diana luptă împotriva limitelor, împotriva prejudecăților și de 5 ani încearcă să arate publicului imagini care problematizează viața și omul contemporan.

Nu știu dacă am răspus întrebarilor și am reușit să satisfac curiozitățile în ceea ce mă privește. Dacă nu, vă mai spun ceva. Fumez Dunhill albastru, fine cut și beau cafeaua dulce cu foarte mult lapte. Dacă vreți, ne putem vedea din când în când la o discuție în micuța cafenea de la Anaid Art Gallery. Nu sunt sociabilă, dar pot să exersez.

Una persona non grata.

Mă plimbam pe 100ro și am văzut că era o categorie cu titlul "cine suntem", și mi s-a părut interesant să mă prezint și eu.

Sunt un tânăr de 19 ani din Ploiești, boboc la electronică în București (a se vedea postul "Imnul Politehnicii") și mă aflu de ceva timp în căutarea unui scop de existență. Sună abstract, dar este un necesar. Am avut întotdeauna o înclinație către artele care provoacă o satisfacție ceva mai palpabilă decât simpla admirație de sine, astfel am ales, în anii mei de teatru (nimic spectaculos) să joc comedie, nu dramă. Am știut întotdeauna să fac omul să râdă, și am fost "acuzat" că sunt o sursă de umor negru, lucru adevărat, pentru că atac lucrurile care nu-mi convin cu sarcasm cât cuprinde. Din același motiv am ales ca artă de practicat, muzica (pentru cei interesați, citiți postul Metal Heart). Copilăria a fost pentru mine o perioadă liniștită din toate punctele de vedere, atât că am avut ceva probleme cu fetele. Am fost eu mai urâțel și aia e. Dar în rest pot să spun că am intrat în adolescență cu un bagaj voluminos de cunoștințe și abilitate psihică. În cei patru ani de liceu am ajuns de la un tocilar care nu știa altceva decât "Manual de Limba și Literatura Română pentru clasa a VIII-a", la un tânăr care trăiește la maximum fiecare clipă, și este în stare să-și poarte de grijă atât sieși, cât și altor persoane dragi din jur. Apreciez intențiile bune, apreciez sinceritatea, sunt posesiv, sunt grijuliu, sunt prăpăstios, paranoic, urăsc ipocrizia, caracterul de țăran și cocalar, sunt direct si nu am scrupule, și vreau să promovez intelectualitatea cu focalizare pe științele exacte peste tot în lume. Cu stimă, Limbricul Ezoteric (pentru că în fond, nu sunt deschis pentru toți.)

My life...a bad romance

POvestea mea...hmmmm...exista una??...normal ca exista....vroiam sa vad daca sunteti atenti:)))
Povestea asta este una complicata....nu e chiar asa plina de fluturasi si inimioare....nu pentru ca nu puteau fi, ci pentru ca nu prea le-am lasat sa imi sufoce viata si asa complicata...si daca au fost fluturasi si inimioare...m-au ranit.

Cred ca in ultimu timp am facut o obsesie pentru "elena".Ultimele mele 3 prietene se numeau "Elena".Si toate m-au ranit...desigur pe ultima am reusit sa o ranesc si eu..nu ca as fi mandru de asta.
Insa nu se termina totul aici cu misterioasa "Elena".
Elena, penultima:))...(am uitat sa va spun ca povestea e complicata, de fapt viata mea e complicata)...m-a marcat, ma schimbat prin felul ei de a fi.In ultimu timp am observat ca am inceput sa ma port identic...Ne vedem aproape zilnic..neintentionat desigur..si totusi cu toate ca sentimentele intre noi sunt puternice...ne vorbim foarte rar.Dese sunt privirile patrunzatoare....sunt rare diminetile cand mergem impreuna la scoala si vorbim...sunt rare momentele cand vorbim, insa sunt momente pe care nu le poti uita..si mereu se termina urat...poate pentru faptul ca nici unul nu doreste sa se apropie de celalalt...Insa au fost si vremuri mai bune desigur.Ne-am intalnit in imprejurari nu prea fericite, insa perioada ce a urmat a fost una de vis....eram ca frate si sora...ne spuneam toate secretele unul altuia...si alte chestii...insa totul pana nu am mai putut fi doar simpli prieteni sau cei mi buni prieteni.....Sa fim imreuna era ceva complicat..certuri zilnice...si nu ca nu ne-am fi inteles...mereu ne contraziceam pe cate ceva si mereu se termina urat...nu ne puteam oprii....certurile erau dure....au fost perioade in care nu ne-am vorbit...lunig...apoi a inceput cu ignoranta...uram intr-o perioada sa fiu ignorat..iar acum am devenit un ignorant...
NU regret nici un moment petrecut cu ea...durerea a trecut in timp, iar tot ce vreau acum e sa fim simpli prieteni....
Ma schimbat..si nu in rau:)....

...si chiar sunt...EU

Pornind de la ideea ca vroiam cu toii sa stim cine este 100Ro...eu as fi curioasa sa stiu cine sunteti fiecare din voi...asa ca incep eu...(e una dintre postarile de inceput de pe blog-ul meu, schimbata, ca m-am schimbat din ianuarie, am mai crescut un centimetru:)))






M-am nasct in Tg. Neamt, un orasel de munte- micut, curat si cu idei multe! Am terminat Colegiul National "Stefan cel Mare" sectia filologie. Mi-a placut mult, si consider ca acolo m-am format, ca facultatea....hmm...poate doar faptul ca m-am mutat intr-un oras greoi din toate punctele de vedere in care a trebuit sa ma adaptez repede, ca sa pot rezista ca in rest....!!!???? Dar acum il ador:)

Urasc etichetele puse oamenilor si faptul ca unii ne spunem parerile aiurea de tot despre altii, pe care nici macar nu ii cunoastem destul! Brusc am capatat numele de "admis" in urma examenului de admitere al Facultatii de Psihologie si Stiintele Educatiei din cadrul Universitatii Bucuresti, de ce nu stiu, poate doar pentru faptul ca din copilarie imi ziceam ca vreau sa ajut oamenii??? dar acum degeba...ca acum am ajuns la concluzia ca daca nu te ajuti singur, nimeni nu te ajuta?!

Dar acum imi place la nebunie ca sunt la facultatea asta, mai sunt pentru doar cateva luni si daca as fi din nou in clasa a 12-a cred ca asta as alege din nou, doar poate as schimba orasul...din curiozitate.
Dintotdeauna am vrut sa fac teatru si atat, in asta ma regasesc...dar cred ca si asta e de fapt o forma de a cauta si mai ales de a gasi raspuns la intrebarea "Cine sunt eu?" de fapt.
Analizez lucrurile foarte mult, iau decizii fara sa gandesc prea mult, visez mult cu ochii deschisi, am idei, dar niciodata planuri...aaaa degeaba imi fac planuri, ca doar traiesc in Romania!!!, vorbesc mult, critic, si cred doar in munca proprie, niciodata nu castigi pe spinarea altuia!!! dar sincer, uneori ai senzatia ca poti castiga...mai ales in sesiune....

Nu mai cred in studentul care invata si stie mult timp dupa sesiune ceea ce a acumulat, cred doar in studentii aia care beau 2l de cafea pe zi in sesiune, care au ochii umflati, care isi dau examenele si dupa nu mai conteaza nota ci doar daca au luat "celebrul 5" (desi mie nu-mi place sa iau 5, mie imi place sa iau doar 10, desi asta se intampla doar uneori:D...asa ca sa vedeti ca sunt si modesta uneori:)))...cui nu ii place sa ia doar 10, oare???) si care mai mult ca sigur in momentul in care au predat lucrarea nu mai stiu nimic! Sa fiu sincera, in sesiune imi vine ideile cele mai ingenioase de a petrece timpul liber, de a face rost neaparat de romanul nu stiu care, si un chef nebun de plimbare...

Ador:
- sa scriu
- sa citesc
- copii
- sa joc tenis
- sa ma plimb cu bicicleta si sa merg pe jos
- sa merg la film
- sa cant
- sa rad
- sa imi fac prieteni
- sa iubesc
- sa fiu pupata pe frunte:d
- sa fiu copil
- sa ma imbrac colorat
- sa dansez
- sa ascult muzica
- sa mergul la seminarul de psioterapie
- sa ma duc la biblioteca si sa dau peste o carte interesanta si sa nu mai plec de acolo prea curand
- ador toamna
- ador muntele
- ador sa fotografiez
- sa fac clatite
- etc etc etc






Singurele lucruri de care sunt convinsa total sunt acelea ca Dumnezeu exista si ca orice am face tot murim la un moment dat!!! Restul sunt doar ganduri, idei, vise, iluzii si sperante adesea spulberate de modul in care ne alegem desfasurarea propriei existente...

Nu cred in pedepse divine, cred doar ca absolut tot ceea ce ni se intampla rau, sunt doar consecintele faptelor si alegerilor noastre, ale fiecaruia. Nu e nimeni responsabil de faptele mele, asa cum nici eu nu sunt responsabila de faptele altora.

Sper ca intr-o zi voi scrie o carte, voi juca pe scena si voi transmite celor din sala o invitatie scurta la a visa frumos, la a lasa inima sa vibreze cand iubirea rasuna armonios....si atat!

Iar daca cineva citeste randurile mele, inseamna ca a meritat efortul de a sta in fata laptop-ului...:)

Va multumesc ca existati, tuturor celor care-mi faceti viata frumoasa!:)

Cu drag,