IUBIREA CA UN ZUMZET

NEBUN DE ALB
de
ADRIAN PĂUNESCU
Acum sunt mai pustiu ca totdeauna,
De când ma simt tot mai bogat, de tine,
Si-mi stau pe tâmple soarele si luna,
Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine.

M-as jelui în fel de fel de jalbe
În care nici n-as spune cum te cheama,
Patrate negre si patrate albe
Îmi covârsesc gradina si mi-e teama.

Si, uite, n-are cine sa ne-ajute,
Abia-si mai tine lumea ale sale
Si-ntr-un perete alb de muze mute
Nebunii negri cauta o cale.

Prin gari descreierate - accidente,
Marfare triste vin, în miezul verii,
Iar eu sunt plin de gesturi imprudente,
Ca sa te-apropii si ca sa te sperii.

Jur-împrejur, privelisti aberante,
Copii fragili ducând parintii-n spate,
Batrâni cu sanii gri de os pe pante
Si albatrosi venind spre zari uscate.

Mi-e dor de tine si îti caut chipul
În fiecare margine a firii,
În podul palmei, daca iau nisipul,
Simt un inel jucându-se de-a mirii.

Te-aud în batalii din vreme-n vreme,
Ostasii garzii tale ti se-nchina,
Iubita mea cu foarte mari probleme,
Cu chip slavon si nume de regina.

Fiorul rece prin spinare-mi trece,
Când mi-amintesc cu gene-nlacrimate
Ca tu, de la etajul treisprezece,
Voiai sa te arunci, sa scapi de toate.

Dar tu-ntelegi, de fapt, ca nu se cade
Sa-ti pui în cumpana întreaga viata,
Ca nu-s în joc abstractele rocade,
Ci sângele ce fierbe sau îngheata.

Neputincioasa, trista si frigida,
Asa ai fost si apareai senina,
Dar cel care-a stiut sa te deschida
Nu-i fericit, ci îmbatat de vina.

De te lucram sârguincios cu dalta,
De te faceam din carnea mea, iubito,
Nu deveneai, cum astazi esti, o alta,
Pe care la caldura am trezit-o.

Lasând ambitiile de o parte,
Ne aruncam în marea nemiloasa
Si-mpreunati, ca filele-ntr-o carte,
Ne facem, din sudoare, sfânta casa.

Pe urma, vin ceilalti sa ne-o distruga
Si ochii tai ma cauta întruna
Si eu înalt nefericita ruga,
Purtând pe tâmple soarele si luna.

Si te iubesc cu mila si cu groaza,
Tot ce-i al tau mi se cuvine mie,
Ca un nebun de alb ce captureaza
Regina neagra, pentru vesnicie.




IUBIREA CA UN ZUMZET
Căutam un cuvânt potrivit gândului meu...
Acesta este: "zumzet"! Aduce aminte de sârgul albinelor printre flori, de mierea gălbui-aurie...
Iubirea, "zumzăie" prin toată fiinţa care iubeşte, se răspândeşte printre oamenii îndrăgostiţi.
"Iubirea ca un zumzet", nu se risipeşte!
EA, dă naştere altor pasiuni, multiplicând-o prin cei care o trăiesc!
Am să fac "un scurt circuit" de iubire nerisipită dar ridicată la rang de artă.
EL Adrian Păunescu, a iubit şi a scris...
EL, Emeric Imre, a simţit sentimentul şi l-a cântat!
Eu am îndrăznit să-l pictez...
Unii au admirat pictura mea şi au spus...
PS:
vedeţi postarea "NEBUN DE ALB"!

GÂND DEZMĂRGINIT

COPACI FĂRĂ PĂDURE
de ADRIAN PĂUNESCU


În povestea copacilor goi
Scârţâind într-o singură usă
Este vorba de noi amândoi
Este vorba de foc şi cenuşă.
Doi copaci fără frunze pe drum
Dupa cum îi priveşte înaltul
Doi copaci prin sărutul de scrum
Aplecându-se unul spre altul.

Spune-mi, pădure, cu frunza rară,
Unde-i iubirea de asta vară
Nu ştie iarna să se îndure
De noi, copacii fără pădure

Toată vara a fost numai foc
Şi-au fost stele în nopţi fără stele
Şi prin toamna şederii pe loc
Cade ultima frunză spre ele
În zadar către tine întind
Nişte crengi ce-mi fuseseră braţe
Alte uşi se aud scârţâind
De tomnatecul vânt sa se agaţe.

Nu mai suntem decât doi copaci
Vor veni tăietori să ne tundă
Vor lua crengi toţi copiii săraci
Pentru flacăra lor muribundă
Şi chiar dacă mă vei mai iubi
Peste crivăţul iernii ce vine
Fara braţe, cu ochii pustii
N-am să am ce întinde spre tine.
http://www.minte9.com/kb/copaci-fara-padure-cu-versuri-si-acorduri-muzica-folk-tatiana-stepa-i529

Acest tablou alb-negru, l-am pictat cu mult timp în urmă,
când artiştii erau în viaţă!
Acum îl privesc şi îl iubesc.
E gând, e poezie, melodie...?
Şi mult suflet...



Îl creionez în grabă...
Nemulţumită îl colorez pe o pânză.
Nu seamănă cu ce aveam în minte...
Descriu tabloul în cuvinte, resping risipa şi neantul
Gândul zboară!
Priviri străine îmi privesc gândul, nu mai este cel tainic al meu...
Răscoleşte alte gânduri, le scotoceşte fin sau dureros...
Gândul sare din tablou pe monitor apoi analizat, judecat şi pus „la zid”!
Nu îl deplâng . Îl iubesc fiind deja al lumii.
Trec prin sufletul meu urmele lăsate de „fulgerul iniţial”, înţeleg oamenii.
Se face din nimic un „ceva dezmărginit”.
Nu mă opresc: pictez gânduri !

EU NU STRIVESC COROLA DE LUMINI A LUMII L. BLAGA

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa înbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.

(1919)
http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/corola.php

"Iubesc şi flori şi ochi şi buze şi morminte" L. Blaga.
Şi eu iubesc: şi flori şi ochi şi buze, nu morminte
mai bine frunze veştejite.
Şi dacă le iubesc le pictez mai bine sau mai rău, cum pot eu.
Priviţi-le, comentaţi-le, pe mine nu mă deranjează.















După cum unii ştiţi deja, eu pictez gânduri.

HAZARDUL A HOTĂRÂT...

Iată-ne în liftul vieţii, ataşat la vitrina Universului, urcând etaj cu etaj, către eternitate. Între etaje, cu un impuls nebunesc privirea ta îmi pune diagnosticul cu o acurateţe demnă de un arhitect al universului. Fără să mă întrebi, faci incizie pe sufletul meu care se simte de la prima palpare că e făcut cioburi. Mâna ta de modelator al întregului meu univers nu dă greş, cu o singură mişcare pătrunzi şi scoţi cioburile ce mi-au asfaltat sufletul, turnând culoare de rubin ce transformă totul în mine.

Orice gest al meu este inutil, ai presărat pe chimia sufletelor noastre stele de diamant din dorinţa de a-ţi îndeplini visul malignizat, transformându-mă cu o măiestrie de invidiat în femeia visurilor transparente. Acum poţi vedea inima ce tresare la fiecare privire a ta, masca nu-şi mai are rostul, aortele pulsează sclipiri de viaţă şi cu puterea gândului mă transformi în femeia prin care poţi vedea viaţa ce respiră prin toate cristalele aşezate cu grijă de tine în matca sufletului meu.

Cu mâna dreaptă, îmi aşezi buclele într-un colţ al vitrinei, dezvăluind locul ce-i dă sufletului vibraţii şi trezeşte în tine dorinţe nebănuite, iar cerceii de safir se topesc la atingerea buzelor tale, lăsându-le cale liberă către interiorul sufletului meu. Mâna îşi urmează cursul, cu grijă desenat de zâmbetul chipului meu, către bulgării de nea, aprinzând flacăra divină în prezenţa degetelor aspre precum coralii de la atâtea incizii sculptate. Visai de secole la această transparenţă, visai neîncetat la aisbergul în care doreai să te scufunzi fericit pentru totdeauna ignorând barca ce striga din toate încheieturile S.O.S.

Atingerea aisbergului declanşeză transformări uimitoare în privirea mea, pe al cărui culoar transparent se preling smaralde, care în cădere se transformă în perle ce se revarsă, rând pe rând, pe podeau liftului, declanşând sunete ce vibrează la unison cu sufletele noastre. Mă priveşti adânc şi…

Uşa liftului se deschide brusc, iar ochii din faţa uşii pătrund dincolo de fiinţa mea transformată de măiestria gândurilor tale. Nu înţeleg mirarea celor din jur , dar radiez de fericire şi prospeţime prin transparenţa ce tu mi-ai dăruit-o.

Geanina Codiţă

Cadou pentru tine

"O muzica minunata iți da mereu sentimentul ca merita sa trăiești , te învață sa visezi , te ajuta sa iubești frumusețea lumii în care suntem doar simpli trecători ,te ajuta sa te înțelegi și sa-i înțelegi pe cei ce trec pe lângă tine și rareori găsesc timp sa se oprească și sa te privească. Te învață sa iubești fără sa regreți.Te ajuta sa-ți trăiești viata atat cat este ea !" Am învățat toate acestea de la o minunata fata care trecea prin clipe grele pentru viata ei . Nu vreau sa continui aceasta poveste, pentru mine e destul de trist sa-mi reamintesc,evenimentele s-au precipitat și niciodată nu am reușit sa-i explic toate câte s-au întâmplat intre noi . De la ea am învățat ca viata merita trăită oricum și oricât ar fi ea, frumos. M-a învățat sa visez ! M-a învățat sa ascult și sa ma cunosc mai bine pe mine însumi ! Mi-a arătat ca lupta pentru fiecare zi de viata e o lupta cu tine însuți și nu cu cei de lângă tine .
Astăzi cautam prin arhiva mea de muzica și am dat din întâmplare de câteva melodii absolut superbe . Ascultându-le mi-am reamintit de ea.De clipele grele prin care a trecut , de frumusețea pe care-o emana de fiecare data când vorbea , de clipele cumplite prin care trecea datorita bolii , de liniștea în care-și trăia viata .Nu mai știu nimic de ea de doi ani. Mi-e frica sa întreb . Mi-e frică s-o caut. Mi-e frica de răspunsuri. Din lașitate ! Dar nu am putut s-o uit. Niciodată !
Ii plăcea sa-și conducă mașina , să fie iubită și să iubească , să vorbească și să asculte , să aibă prieteni ,să privească stelele în nopțile de vară , să viseze atunci când privea cum ninge , ii plăcea sa știe ca luptă pentru viata ei și că medicii vor reuși să-i găsească bolii sale un leac , spera și se temea în același timp . Dar cel mai mult ii plăcea sa asculte muzică. O făcea mai puternică , ii dădea speranțe și viată. O iubea și o asculta ori de câte ori ii era greu. Astăzi , ii fac cadou una din melodiile pe care le iubea .
Cadou pentru tine. Oriunde ai fi !



Rondo Veneziano - Donna lucrezia

Un alt fel de educatie

       Am citit in postari foarte interesante pe tema saptamanii si mi-am amintit de o postare de-a mea mai veche, pe care am s-o reiau aici...nu e vorba de educatia aceea clasica pe care majoritatea am primit-o acasa si la scoala, si nici despre educatia pe care copiii nostri o vor primi la fel, ci de un alt fel de "educatie", una pe care nu o cerem neaparat, dar suntem, fara sa vrem, tintele ei si mi.ar placea ca, daca aceasta "educare" tot se produce, sa fie macar una constructiva.

       Uof-ul meu, pe langa modalitatea in care este inteleasa astazi educatia in scoli sau in sanul familiei, e tot legat de educatie, dar ma refer acum la lipsa totala de educatie prin mass-media sau, mai mult, la "educarea" populatiei prin distrugerea criteriilor de selectie. Poate datorita bogatiei de intamplari in sfera politica din ultimele luni, media a fost ceva mai preocupata in acest sens si multe din cele prezentate in postarea mea nu sunt de actualitate pentru acest moment, dar trece campania si vor fi din nou....

        Nu avem cum sa facem abstractie de media, astea sunt vremurile pe care le traim, suntem aproape in permanenta conectati la televizor si la internet si, vrem-nu vrem, suntem bomboardati cu informatii care mai de care mai aberante pe aceste cai...Poate ca unii dintre noi reusesc sa selecteze si sa urmareasca numai ceea ce merita, ce aduce un plus de valoare educatiei, culturii, filosofiei lor de viata, dar cei mai multi nu reusesc si chiar nu ii consider pe ei vinovati...nu ne putem astepta ca, dupa atatia ani de 2 ore program tv, cateva ziare si reviste, populatia sa fie experta in a selecta ce urmareste.
        Este firesc ca omul, care are in el un sambure al curiozitatii , curiozitate care de multe ori este orientata gresit spre "ia sa vedem ce mai fac altii...ia uite ce-a facut ala, aia etc", este foarte usor de manipulat sa urmareasca toate aberatiile de stiri si de emisiuni care ii satisfac apetitul de "senzational". Si uite asa avem la tv numai stiri cu crime, violuri si alte oribilitati de-astea, avem stiri, dar si emisiuni intregi despre disparitii inexplicabile, nunti, botezuri, inmormantari din high-life-ul romanesc, incat tot romanul ajunge sa-si doreasca o nunta ca a Monicai Columbeanu sau, de-a dreptul morbid, o inmormantare ca a lui Dolanescu...ca sa nu mai vorbim de stirile din sfera manelelor si de programe care dau numai astfel de...schelalaieli (era sa zic muzica si sa jignesc astfel o multime de artisti adevarati).
       Sacrificam educarea populatiei pe altarul audientei. Se intampla si lucruri frumoase in tara asta, mai castigam cate un premiu la un festival de film, mai au loc lansari de carte si alte evenimente culturale...dar, in cazul de exceptie in care la stiri se mai da si un astfel de eveniment pe parcursul a 30 de secunde de emisie, trebuie neutralizat rapid prin cel putin 30 de minute despre nunta vreunui manelist, despre ce vorbe de duh a mai spus Becali si crime cutremuratoare, a caror descriere detaliata nu face decat sa incite la alte mizerii de acest fel. Nu sunt pentru musamalizarea stirilor proaste, dar nici pentru regularitatea prezentarii lor cu lux de amanunte umflate.
       Toate astea ne fac pe toti sa zicem : Doamne, ce natie suntem! pentru ca nu avem suficient acces si la lucrurile bune care se intampla si care ar mai crea un echilibru. In plus, omul se obisnuieste cu astfel de porcarii si, in mod firesc, cu timpul, nu mai gusta o emisiune frumoasa, un film bun, devine avid de senzational. In loc sa vada o emisiune de cultura, dintre putinele care se dau la tv, cel mai probabil cu audienta minima, sa asculte o muzica buna sau sa vada un film din care sa invete ceva, cauta postul unde Capatos il/o are invitat/a pe Naomi sau postul unde Oana Zavoranu isi da drumul la gura sau emisiunea de spalat creierii a Monicai Columbeau (daca o mai fi, dar cred ca a supravietuit, ca doar are audienta) si scapa din vedere simplitatea si frumusetea vietii, scapa din vedere ca viata inseamna altceva decat opulenta, fitze, bani castigati pe o coarda vocala stricata sau niste picioare ceva mai lungi si o cupa bogata la sutien.

        Si repet: nu ii consider atat vinovati pe cei care se complac in a admira aceste modele de parvenitism, lipsa de orice talent si bun simt, cat pe cei care promoveaza aceste modele in detrimentul unor valori reale, care exista!
        Citeam pe alte bloguri ca trebuie sa ne educam copiii in asa fel incat macar noile generatii sa se lepede de non-valori si sunt de parere ca si pe noi insine inca mai putem sa ne educam in acest sens, dar trebuie sa recunoastem ca, din pacate, atat noi, cat si copiii nostri, suntem supusi atacurilor continue ale informatiilor distrugatoare de neuroni si educatie...oricat am vrea, nu putem stopa accesul la mizeria mass-mediei, iar educatiei de acasa i se adauga inevitabil cea din scoli si din media.
       Insa goana dupa audienta distruge atat educatia de acasa, cat si pe cea din scoli, pentru ca si parintii, care nu pot fi toti intelectuali, oameni culti, ca asta e echilibrul societatii, sunt indoctrinati cu aceleasi "valori", iar colegii de scoala vorbesc a doua zi probabil numai despre cum a cantat Naomi "De-ai fi tu salcie" (am o mare problema cu acest moment "muzical" din orice emisiune!!!) sau despre ce si-a mai cumparat nu stiu ce vedeta si pe unde se mai plimba. Copiii, indiferent cat incerci sa le monitorizezi educatia, in afara de ce le oferi tu, vor lua lectii de viata de la Monica Columbeanu, de la fotbalistii si cantaretii, mai mult sau mai putin scoliti, dar care trec bacul...

                Nu ravnesc la cultura si spiritualitatea altora...in tari "civilizate", din Europa de exemplu, nu dau nume, incultura este indiscutabil mai adanca, oameni vazuti bine acolo, care castiga bine raportat la nivelul de acolo, nu cunosc notiuni elementare de geografie a continentului nostru, de istorie, literatura si altele...informatia se opreste la granitele tarii lor...ii banuiesc de aroganta, dar de fapt nu ma intereseaza cauza inculturii lor. Sa fim mandri ca, pe aceste meleaguri, exista inca un respect pentru cultura si pentru spiritualitate! Da, acest respect exista, il vad inca la o parte dintre oamenii din jurul nostru, care zic despre cineva, inca admirativ, ca e destept sau ca stie multe, dar nici cultura, nici spiritualitatea si nici respectul pentru ele nu sunt promovate si, daca nu facem ceva, riscam ca intr-adevar sa ne identificam, ca natie, cu aberatiile din mass-media.

          Citeam acum cateva luni un articol scris de un elvetian care a trait in Romania si care spunea ca parerea Europei despre noi este total gresita...el a gasit foarte multe lucruri frumoase in oamenii de aici, valori adevarate, dar nu poate invinui celelalte tari ca au asa pareri, pentru ca ei ne vad asa cum ne aratam. Imi pare rau ca nu am gasit mail-ul cu acest articol, dar imi amintesc ca facea un paralelism foarte inspirat intre faptul ca Europa ne considera un popor de romi si faptul ca televiziunile noastre dau n emisiuni despre romi, exagereaza (putin spus) in a promova o muzica pe care bietul om nu o intelegea deloc (cine-l invinuieste?!) numita "manele", ca revelioanele tv romanesti abunda in vedete care canta asa ceva si in scenete de un dezavarsit prost-gust. Si mare dreptate are nenea elvetianul cand ne critica pentru ca nu suntem in stare sa aratam ce putem, reusind sa scoatem in fata doar ce e mai prost si cu care, in mod justitficat, altii ne identifica. Asta este reclama pe care mass-media ne-o face!
         Sunt oameni care spun ca "pe perioada de criza ies oamenii de valoare la suprafata", asta este si parerea mea si sunt sigura ca, in plan cultural, lucrurile se vor schimba, iar oamenii, mai devreme sau mai tarziu, vor reveni la un sistem de valori sanatos, dar ce putem face sa se intample mai degraba mai devreme decat mai tarziu?! Nu putem astepta ca statul de exemplu sa faca ceva si nu doar pentru ca si cei care inseamna statul sunt indirect interesati de audienta construita pe mizerie, dar si pentru ca, chiar de n-ar fi asa, autoritatile ar putea sa cenzureze doar anumite categorii de informatii, pe cele care reprezinta atacuri concrete si exprese la educatie, morala, etica, nu si pe cele care sunt un atac la bunul simt sau atacuri indirecte la imaginea tarii si la educarea oamenilor, pentru ca ar lovi in libertatea de exprimare si in transparenta in informare.

        Asa incat, singurul lucru care imi vine in minte, ar fi sa incetam sa le mai facem audienta celor care ne indoctrineaza cu aberatii, astfel, pentru cei care exceleaza in porcarii, sa nu mai memoram in televizoare posturile respective, ca sa nu riscam sa le oferim nici macar 1 secunda de audienta cat schimbam canalele, pentru altii care mai au si programe cat de cat normale, sa nu mai zabovim in timpul celor proaste. Recunosc ca nu stiu daca este o solutie viabila si cu efect, altfel decat la nivel individual, dar poate, cine stie, vom reusi sa mai zdruncinam audienta si sa tragem un semnal de alarma ca ne-am saturat sa fim tratati ca o natie cu un IQ minim.
        Poate, inca o solutie ar mai fi sa scriem...asa cum fac eu acum, asa cum faceti voi de multe ori, si eventual, sa le trimitem si Intaltimilor lor, sugativele de audienta, mesaje de acest gen...cu cat vor primi mai multe, cu atat vor intelege ca targetul lor de audienta se limiteaza din ce in ce mai mult...Ceva mai extrem, ma gandeam la o actiune in masa sau, mai degraba inactiune, in sensul ca, in anumite zile, sa tinem televizoarele inchise la orele la care ei asteapta maxima audienta...Sunt doar niste idei, habar nu am daca ar functiona intr-adevar vreuna, pentru ca, pana acum, nu mi-am propus niciodata vreo reactie, altfel decat individuala, la bombardamentul negativ al lumii inconjuratoare.
        Ditamai postarea :)) si tot nu mi se pare destul pentru a desfiinta, macar in felul asta, manipularea in directii complet eronate de catre cei care ne informeaza, ne distreaza si ar trebuie sa ne si educe.

Vreau o perdea alba mereu ...

Stam ieri priveam pe geam şi era totul aşa gri. Lumea era zgribulită iar vremea era aşa de tristă. Am plecat ca să nu mai privesc la acest spectacol gri. Dar ceva parcă mă tot trăgea înapoi. M-am întors şi m-am lipit cu faţa de perdeaua alba. Ce alb părea şi peisajul de afară. Şi mă găndeam cum ar fi să avem mereu o perdea la noi când plouă? Să ne pară că de fapt ninge şi că pe jos se vor pune fulgi si nu băltoace de noroi ...

Gândurile sunt toate date de muze. Dacă nu îţi preţuieşti muza, ea fuge ... Ştiu prea bine acest lucru. Aşa că petreceţi cu muza voastră.