Azi se împlineşte un an de când am fost invitată să postez, ca autor pe 100 RO!
Aici am cunoscut, virtual desigur, oameni valoroşi, cu idei originale , am găsit multe articole de bun gust şi de interes general din care am avut de învăţat.
Am mai spus că: „pentru a învăţa, nu eşti niciodată prea tânăr şi nici prea bătrân!”
Ar trebui să mulţumesc multora din cei care au scris aici deoarece mi-au sărit în ajutor atunci când l-am cerut, dar lipsesc de ceva timp, ca urmare mă rezum la primele două persoane şi îi mulţumesc lui FERI şi lui ALEXANDRU;
cu rugămintea să mai postaţi din când în când REGULAMENTUL,
să pretindeţi respectarea acestuia şi să cerneţi puţin valorile,
„NON MULTA, SED MULTUM!”
DIN ARDEAL VĂ PUP VIRTUAL!
LA ANUL ŞI LA MULŢI ANI!
Se afișează postările cu eticheta heramariana. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta heramariana. Afișați toate postările
TEO TRANDAFIR TE-AM VAZUT...
UN PA pentru TEO TRANDAFIR!
Te admiram, te credeam veselă dar corectă...o mamă bună cu suflet nobil, o fiică respectuoasă,Teo Trandafir.
Ce ţi-au făcut pedeliştii?
Te-am văzut jucând în horă, veselă...
Că era în post nu-i nimic...că gealaţii tăi din guvern se îndopau cu de-ale porcului nu-i bai...
Dar Tu în rând cu ei... jucaţi bucuroşi de osânda aruncată iar pe românii oropsiţi...
Să ţopăiţi de bucurie că furaţi din banii pensionarilor şi tăiaţi din bănuţii de creştere a bebeluşilor- vlăstarele ţării, ca să daţi sterpelor şi stârpiturilor de la putere mi se pare mult peste sfidarea umilinţei!
Aţi jucat hora genocidului legiferat, asta e de neiertat!
Te admiram, te credeam veselă dar corectă...o mamă bună cu suflet nobil, o fiică respectuoasă,Teo Trandafir.
Ce ţi-au făcut pedeliştii?
Te-am văzut jucând în horă, veselă...
Că era în post nu-i nimic...că gealaţii tăi din guvern se îndopau cu de-ale porcului nu-i bai...
Dar Tu în rând cu ei... jucaţi bucuroşi de osânda aruncată iar pe românii oropsiţi...
Să ţopăiţi de bucurie că furaţi din banii pensionarilor şi tăiaţi din bănuţii de creştere a bebeluşilor- vlăstarele ţării, ca să daţi sterpelor şi stârpiturilor de la putere mi se pare mult peste sfidarea umilinţei!
Aţi jucat hora genocidului legiferat, asta e de neiertat!
GADGETUL ESTE CA UN ACCESORIU...
Cum se bucura un copil când primeşte o jucărie nouă, aşa m-am bucurat şi eu de gadgetul pe care am reuşit destul de uşor să mi-l aplic blogurilor mele.
Nu ştiam cum să-i mai mulţumesc „donatorului” şi am asemănat acest dar cu un accesoriu care îmi împodobeşte blogul, aşa cum un accesoriu împodobeşte o persoană, mai ales o femeie.
Pentru a mă înţelege mai bine am să arăt aici accesoriile făcute manual, care costă puţin dacă eşti pasionat şi le realizezi cu mânuţele tale.
Şi ce frumos arată purtate în diferite ocazii sau chiar zilnic.
Aceesoriul gadget „POSTĂRI LA ÎNTÂMPLARE” îl puteţi vedea pe blogurile mele.
Intrarea este liberă!:)
Nu vă fie frică,
"văduva neagră" e de aţă nu vă pişcă...:))
MÂINI ÎMPODOBITE CU FLORI, FRUNZE...
MĂNUŞI ŞI MĂNUŞIŢE...
DANTELĂRII
Aştept sugestii!:)
Nu ştiam cum să-i mai mulţumesc „donatorului” şi am asemănat acest dar cu un accesoriu care îmi împodobeşte blogul, aşa cum un accesoriu împodobeşte o persoană, mai ales o femeie.
Pentru a mă înţelege mai bine am să arăt aici accesoriile făcute manual, care costă puţin dacă eşti pasionat şi le realizezi cu mânuţele tale.
Şi ce frumos arată purtate în diferite ocazii sau chiar zilnic.
Aceesoriul gadget „POSTĂRI LA ÎNTÂMPLARE” îl puteţi vedea pe blogurile mele.
Intrarea este liberă!:)
Nu vă fie frică,
"văduva neagră" e de aţă nu vă pişcă...:))
MÂINI ÎMPODOBITE CU FLORI, FRUNZE...
MĂNUŞI ŞI MĂNUŞIŢE...
DANTELĂRII
Aştept sugestii!:)
PĂPUŞA FLUTURE :))
Am încercat să folosesc programul de modificat pozele, dar nu am reuşit.:(
În acest caz păpuşile rămân fără ramă, aşa cum am ştiut eu să le croşetez şi să le pozez, mai mult sau sau mai puţin profesionist...:)
Această păpuşică a fost personalizată şi acum se află în posesia altei persoane iubitoare de frumos.
HAND-MADE.
Dacă mâinile noastre au fost înzestrate cu "harul divin al creaţiei", atunci suntem datori să ne punem mintea şi mâinile la lucru şi să arătăm lumii ce suntem în stare.
Ceea ce am de arătat lumii este postat mai jos.
Totul este lucrat de mâinile mele. Fiica mea este creatoarea, desiger cu licenţă în domeniu, iar eu executantă fidelă, alături de ea.
Dacă s-ar părea că mă dau mare, am să mai pun în altă postare, toate lucrurile care au fost vândute deja şi sunt purtate cu plăcere de către clientele noastre.
Nu ne-am îmbogăţit din asta şi nici nu ne-am propus, dar lucrăm ceea ce ne place cu mult suflet şi pasiune.
Nu vă place ? Daţi-mi sugestii şi o să vedeţi ce pot face cu mâinile mele!
Ceea ce am de arătat lumii este postat mai jos.
Totul este lucrat de mâinile mele. Fiica mea este creatoarea, desiger cu licenţă în domeniu, iar eu executantă fidelă, alături de ea.
Dacă s-ar părea că mă dau mare, am să mai pun în altă postare, toate lucrurile care au fost vândute deja şi sunt purtate cu plăcere de către clientele noastre.
Nu ne-am îmbogăţit din asta şi nici nu ne-am propus, dar lucrăm ceea ce ne place cu mult suflet şi pasiune.
Nu vă place ? Daţi-mi sugestii şi o să vedeţi ce pot face cu mâinile mele!
IUBIREA CA UN ZUMZET
NEBUN DE ALB
de
ADRIAN PĂUNESCU
Acum sunt mai pustiu ca totdeauna,
De când ma simt tot mai bogat, de tine,
Si-mi stau pe tâmple soarele si luna,
Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine.
M-as jelui în fel de fel de jalbe
În care nici n-as spune cum te cheama,
Patrate negre si patrate albe
Îmi covârsesc gradina si mi-e teama.
Si, uite, n-are cine sa ne-ajute,
Abia-si mai tine lumea ale sale
Si-ntr-un perete alb de muze mute
Nebunii negri cauta o cale.
Prin gari descreierate - accidente,
Marfare triste vin, în miezul verii,
Iar eu sunt plin de gesturi imprudente,
Ca sa te-apropii si ca sa te sperii.
Jur-împrejur, privelisti aberante,
Copii fragili ducând parintii-n spate,
Batrâni cu sanii gri de os pe pante
Si albatrosi venind spre zari uscate.
Mi-e dor de tine si îti caut chipul
În fiecare margine a firii,
În podul palmei, daca iau nisipul,
Simt un inel jucându-se de-a mirii.
Te-aud în batalii din vreme-n vreme,
Ostasii garzii tale ti se-nchina,
Iubita mea cu foarte mari probleme,
Cu chip slavon si nume de regina.
Fiorul rece prin spinare-mi trece,
Când mi-amintesc cu gene-nlacrimate
Ca tu, de la etajul treisprezece,
Voiai sa te arunci, sa scapi de toate.
Dar tu-ntelegi, de fapt, ca nu se cade
Sa-ti pui în cumpana întreaga viata,
Ca nu-s în joc abstractele rocade,
Ci sângele ce fierbe sau îngheata.
Neputincioasa, trista si frigida,
Asa ai fost si apareai senina,
Dar cel care-a stiut sa te deschida
Nu-i fericit, ci îmbatat de vina.
De te lucram sârguincios cu dalta,
De te faceam din carnea mea, iubito,
Nu deveneai, cum astazi esti, o alta,
Pe care la caldura am trezit-o.
Lasând ambitiile de o parte,
Ne aruncam în marea nemiloasa
Si-mpreunati, ca filele-ntr-o carte,
Ne facem, din sudoare, sfânta casa.
Pe urma, vin ceilalti sa ne-o distruga
Si ochii tai ma cauta întruna
Si eu înalt nefericita ruga,
Purtând pe tâmple soarele si luna.
Si te iubesc cu mila si cu groaza,
Tot ce-i al tau mi se cuvine mie,
Ca un nebun de alb ce captureaza
Regina neagra, pentru vesnicie.
IUBIREA CA UN ZUMZET
Căutam un cuvânt potrivit gândului meu...
Acesta este: "zumzet"! Aduce aminte de sârgul albinelor printre flori, de mierea gălbui-aurie...
Iubirea, "zumzăie" prin toată fiinţa care iubeşte, se răspândeşte printre oamenii îndrăgostiţi.
"Iubirea ca un zumzet", nu se risipeşte!
EA, dă naştere altor pasiuni, multiplicând-o prin cei care o trăiesc!
Am să fac "un scurt circuit" de iubire nerisipită dar ridicată la rang de artă.
EL Adrian Păunescu, a iubit şi a scris...
EL, Emeric Imre, a simţit sentimentul şi l-a cântat!
Eu am îndrăznit să-l pictez...
Unii au admirat pictura mea şi au spus...
PS:
vedeţi postarea "NEBUN DE ALB"!
de
ADRIAN PĂUNESCU
Acum sunt mai pustiu ca totdeauna,
De când ma simt tot mai bogat, de tine,
Si-mi stau pe tâmple soarele si luna,
Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine.
M-as jelui în fel de fel de jalbe
În care nici n-as spune cum te cheama,
Patrate negre si patrate albe
Îmi covârsesc gradina si mi-e teama.
Si, uite, n-are cine sa ne-ajute,
Abia-si mai tine lumea ale sale
Si-ntr-un perete alb de muze mute
Nebunii negri cauta o cale.
Prin gari descreierate - accidente,
Marfare triste vin, în miezul verii,
Iar eu sunt plin de gesturi imprudente,
Ca sa te-apropii si ca sa te sperii.
Jur-împrejur, privelisti aberante,
Copii fragili ducând parintii-n spate,
Batrâni cu sanii gri de os pe pante
Si albatrosi venind spre zari uscate.
Mi-e dor de tine si îti caut chipul
În fiecare margine a firii,
În podul palmei, daca iau nisipul,
Simt un inel jucându-se de-a mirii.
Te-aud în batalii din vreme-n vreme,
Ostasii garzii tale ti se-nchina,
Iubita mea cu foarte mari probleme,
Cu chip slavon si nume de regina.
Fiorul rece prin spinare-mi trece,
Când mi-amintesc cu gene-nlacrimate
Ca tu, de la etajul treisprezece,
Voiai sa te arunci, sa scapi de toate.
Dar tu-ntelegi, de fapt, ca nu se cade
Sa-ti pui în cumpana întreaga viata,
Ca nu-s în joc abstractele rocade,
Ci sângele ce fierbe sau îngheata.
Neputincioasa, trista si frigida,
Asa ai fost si apareai senina,
Dar cel care-a stiut sa te deschida
Nu-i fericit, ci îmbatat de vina.
De te lucram sârguincios cu dalta,
De te faceam din carnea mea, iubito,
Nu deveneai, cum astazi esti, o alta,
Pe care la caldura am trezit-o.
Lasând ambitiile de o parte,
Ne aruncam în marea nemiloasa
Si-mpreunati, ca filele-ntr-o carte,
Ne facem, din sudoare, sfânta casa.
Pe urma, vin ceilalti sa ne-o distruga
Si ochii tai ma cauta întruna
Si eu înalt nefericita ruga,
Purtând pe tâmple soarele si luna.
Si te iubesc cu mila si cu groaza,
Tot ce-i al tau mi se cuvine mie,
Ca un nebun de alb ce captureaza
Regina neagra, pentru vesnicie.
IUBIREA CA UN ZUMZET
Căutam un cuvânt potrivit gândului meu...
Acesta este: "zumzet"! Aduce aminte de sârgul albinelor printre flori, de mierea gălbui-aurie...
Iubirea, "zumzăie" prin toată fiinţa care iubeşte, se răspândeşte printre oamenii îndrăgostiţi.
"Iubirea ca un zumzet", nu se risipeşte!
EA, dă naştere altor pasiuni, multiplicând-o prin cei care o trăiesc!
Am să fac "un scurt circuit" de iubire nerisipită dar ridicată la rang de artă.
EL Adrian Păunescu, a iubit şi a scris...
EL, Emeric Imre, a simţit sentimentul şi l-a cântat!
Eu am îndrăznit să-l pictez...
Unii au admirat pictura mea şi au spus...
PS:
vedeţi postarea "NEBUN DE ALB"!
GÂND DEZMĂRGINIT
COPACI FĂRĂ PĂDURE
de ADRIAN PĂUNESCU
În povestea copacilor goi
Scârţâind într-o singură usă
Este vorba de noi amândoi
Este vorba de foc şi cenuşă.
Doi copaci fără frunze pe drum
Dupa cum îi priveşte înaltul
Doi copaci prin sărutul de scrum
Aplecându-se unul spre altul.
Spune-mi, pădure, cu frunza rară,
Unde-i iubirea de asta vară
Nu ştie iarna să se îndure
De noi, copacii fără pădure
Toată vara a fost numai foc
Şi-au fost stele în nopţi fără stele
Şi prin toamna şederii pe loc
Cade ultima frunză spre ele
În zadar către tine întind
Nişte crengi ce-mi fuseseră braţe
Alte uşi se aud scârţâind
De tomnatecul vânt sa se agaţe.
Nu mai suntem decât doi copaci
Vor veni tăietori să ne tundă
Vor lua crengi toţi copiii săraci
Pentru flacăra lor muribundă
Şi chiar dacă mă vei mai iubi
Peste crivăţul iernii ce vine
Fara braţe, cu ochii pustii
N-am să am ce întinde spre tine.
http://www.minte9.com/kb/copaci-fara-padure-cu-versuri-si-acorduri-muzica-folk-tatiana-stepa-i529
Acest tablou alb-negru, l-am pictat cu mult timp în urmă,
când artiştii erau în viaţă!
Acum îl privesc şi îl iubesc.
E gând, e poezie, melodie...?
Şi mult suflet...
Îl creionez în grabă...
Nemulţumită îl colorez pe o pânză.
Nu seamănă cu ce aveam în minte...
Descriu tabloul în cuvinte, resping risipa şi neantul
Gândul zboară!
Priviri străine îmi privesc gândul, nu mai este cel tainic al meu...
Răscoleşte alte gânduri, le scotoceşte fin sau dureros...
Gândul sare din tablou pe monitor apoi analizat, judecat şi pus „la zid”!
Nu îl deplâng . Îl iubesc fiind deja al lumii.
Trec prin sufletul meu urmele lăsate de „fulgerul iniţial”, înţeleg oamenii.
Se face din nimic un „ceva dezmărginit”.
Nu mă opresc: pictez gânduri !
de ADRIAN PĂUNESCU
În povestea copacilor goi
Scârţâind într-o singură usă
Este vorba de noi amândoi
Este vorba de foc şi cenuşă.
Doi copaci fără frunze pe drum
Dupa cum îi priveşte înaltul
Doi copaci prin sărutul de scrum
Aplecându-se unul spre altul.
Spune-mi, pădure, cu frunza rară,
Unde-i iubirea de asta vară
Nu ştie iarna să se îndure
De noi, copacii fără pădure
Toată vara a fost numai foc
Şi-au fost stele în nopţi fără stele
Şi prin toamna şederii pe loc
Cade ultima frunză spre ele
În zadar către tine întind
Nişte crengi ce-mi fuseseră braţe
Alte uşi se aud scârţâind
De tomnatecul vânt sa se agaţe.
Nu mai suntem decât doi copaci
Vor veni tăietori să ne tundă
Vor lua crengi toţi copiii săraci
Pentru flacăra lor muribundă
Şi chiar dacă mă vei mai iubi
Peste crivăţul iernii ce vine
Fara braţe, cu ochii pustii
N-am să am ce întinde spre tine.
http://www.minte9.com/kb/copaci-fara-padure-cu-versuri-si-acorduri-muzica-folk-tatiana-stepa-i529
Acest tablou alb-negru, l-am pictat cu mult timp în urmă,
când artiştii erau în viaţă!
Acum îl privesc şi îl iubesc.
E gând, e poezie, melodie...?
Şi mult suflet...
Îl creionez în grabă...
Nemulţumită îl colorez pe o pânză.
Nu seamănă cu ce aveam în minte...
Descriu tabloul în cuvinte, resping risipa şi neantul
Gândul zboară!
Priviri străine îmi privesc gândul, nu mai este cel tainic al meu...
Răscoleşte alte gânduri, le scotoceşte fin sau dureros...
Gândul sare din tablou pe monitor apoi analizat, judecat şi pus „la zid”!
Nu îl deplâng . Îl iubesc fiind deja al lumii.
Trec prin sufletul meu urmele lăsate de „fulgerul iniţial”, înţeleg oamenii.
Se face din nimic un „ceva dezmărginit”.
Nu mă opresc: pictez gânduri !
EU NU STRIVESC COROLA DE LUMINI A LUMII L. BLAGA
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa înbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.
(1919)
http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/corola.php
"Iubesc şi flori şi ochi şi buze şi morminte" L. Blaga.
Şi eu iubesc: şi flori şi ochi şi buze, nu morminte
mai bine frunze veştejite.
Şi dacă le iubesc le pictez mai bine sau mai rău, cum pot eu.
Priviţi-le, comentaţi-le, pe mine nu mă deranjează.
După cum unii ştiţi deja, eu pictez gânduri.
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa înbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.
(1919)
http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/corola.php
"Iubesc şi flori şi ochi şi buze şi morminte" L. Blaga.
Şi eu iubesc: şi flori şi ochi şi buze, nu morminte
mai bine frunze veştejite.
Şi dacă le iubesc le pictez mai bine sau mai rău, cum pot eu.
Priviţi-le, comentaţi-le, pe mine nu mă deranjează.
După cum unii ştiţi deja, eu pictez gânduri.
CARDUL ŞI COMA !
În 2011 vom primi CARDUL DE SĂNĂTATE.
Cu acesta vom merge la medicul de familie să fie înregistrat şi completat privind bolile avute etc.
Mă mir cât de grijulii devin autorităţile cu românii.
Care să fie „şpirul” acestei griji sporite?
Faptul că dăm pe loc nişte bani pe acest card?
Că vreo firmă portocalie îşi umple contul de la tot muritorul, asigurat sau nu?
E prea puţin „la valoarea” lor!
Important este răspunsul pe care trebuie să-l dăm în privinţa donării ORGANELOR noastre BUNE, după deces desigur!
Vă rog insistent, vizionaţi FILMUL COMA, înainte de a da răspuns la această întrebare!
Cu acesta vom merge la medicul de familie să fie înregistrat şi completat privind bolile avute etc.
Mă mir cât de grijulii devin autorităţile cu românii.
Care să fie „şpirul” acestei griji sporite?
Faptul că dăm pe loc nişte bani pe acest card?
Că vreo firmă portocalie îşi umple contul de la tot muritorul, asigurat sau nu?
E prea puţin „la valoarea” lor!
Important este răspunsul pe care trebuie să-l dăm în privinţa donării ORGANELOR noastre BUNE, după deces desigur!
Vă rog insistent, vizionaţi FILMUL COMA, înainte de a da răspuns la această întrebare!
ŢARA MEA ARE LIMBRICI !
Mici fiind, bunica ne privea atentă.
Eram palizi, nu mâncam bine, hotăra:
-„Aveţi limbrici!”
Spre disperarea noastră, fierbea lapte cu usturoi şi ne punea să mirosim laptele cu gura căscată deasupra cratiţei.
Limbricii ieşeau pe unde apucau!
Acum văd pe stradă oameni livizi , fără poftă de mâncare...
Şi mi-am zis:
ŢARA MEA ARE LIMBRICI!
Ţară, ţară
Dă-ţi limbricii afară!
Nu pe nas şi nici pe gură
Că ei se hrănesc cu ură!
Nu pe gură nici pe nas
Ci pe unde a mai rămas!
Ţară, ţară,
Fierbe laptele cu usturoi
Şi fă din limbrici gunoi,
Muştele să-i ciugulească
Şi cu ei să se hrănească,
Că de nu îi dai afară,
Plecăm noi cu toţi din ţară!
Eram palizi, nu mâncam bine, hotăra:
-„Aveţi limbrici!”
Spre disperarea noastră, fierbea lapte cu usturoi şi ne punea să mirosim laptele cu gura căscată deasupra cratiţei.
Limbricii ieşeau pe unde apucau!
Acum văd pe stradă oameni livizi , fără poftă de mâncare...
Şi mi-am zis:
ŢARA MEA ARE LIMBRICI!
Ţară, ţară
Dă-ţi limbricii afară!
Nu pe nas şi nici pe gură
Că ei se hrănesc cu ură!
Nu pe gură nici pe nas
Ci pe unde a mai rămas!
Ţară, ţară,
Fierbe laptele cu usturoi
Şi fă din limbrici gunoi,
Muştele să-i ciugulească
Şi cu ei să se hrănească,
Că de nu îi dai afară,
Plecăm noi cu toţi din ţară!
"PELERINA BLINDATĂ"
PELERINA BLINDATĂ,
Dacă nu există, ar trebui inventată!
Ieri, într-un loc public, am aflat ceva, aşa din vorbă-n vorbă!
Un profesor onorabil, pe care îl cunosc demult, îl apreciez pentru modestia de a merge cu bicicleta deşi are un autoturism , pentru exemplul care îl dă elevilor săi... pentru modul cum salută scoţând mâna din buzunar şi în ultimă instanţă pentru decenţa din dialogul purtat cu un domn mult mai tânăr după înfăţişare.
Era vorba despre deplasarea la marele miting din Bucureşti ce se pregăteşte de pe acum!
- Da, zicea profesorul, şi noi mergem cu două autocare.
- Nu luaţi şi pensionari, am întrebat eu.
- S-ar putea rezolva , dacă sunteţi dispusă la aşa un drum şi la stat în autocar două-trei nopţi şi posibil vreo trei zile pe acolo...
Tânărul cel frumos, elegant, radios (pe care nu-l cunosc) ne-a întrerupt cu tupeu şi radios:
- Mergeţi numai... că vă aşteaptă cu tunurile cu apă!
- Mie mi-e frică de gazele lacrimogene, că-mi iubesc ochii şi am mare nevoie de ei!
- Nu-mi ţine loc, că nu merg, am zis eu.
Profesorul nu a răspuns, dar „tânărul PDL-ist”, nu am nici o îndoială că era „de-al lor”, întâmplător avea nişte ochi frumoşi albaştri, a mai specificat ieşind pe uşă :
- Tunurile cu apă vă aşteaptă! Ştiţi voi cum vă străpunge apa?
APA STRĂPUNGE!!!
Acest „voi” nu m-a deranjat prea tare căci venea din „şcoala de tâmpiţi”, dar apa aceea care va străpunge... am simţit-o pe şira spinării!
M- am gândit că ar trebui inventate nişte
„PELERINE BLINDATE”!
Dacă nu există, ar trebui inventată!
Ieri, într-un loc public, am aflat ceva, aşa din vorbă-n vorbă!
Un profesor onorabil, pe care îl cunosc demult, îl apreciez pentru modestia de a merge cu bicicleta deşi are un autoturism , pentru exemplul care îl dă elevilor săi... pentru modul cum salută scoţând mâna din buzunar şi în ultimă instanţă pentru decenţa din dialogul purtat cu un domn mult mai tânăr după înfăţişare.
Era vorba despre deplasarea la marele miting din Bucureşti ce se pregăteşte de pe acum!
- Da, zicea profesorul, şi noi mergem cu două autocare.
- Nu luaţi şi pensionari, am întrebat eu.
- S-ar putea rezolva , dacă sunteţi dispusă la aşa un drum şi la stat în autocar două-trei nopţi şi posibil vreo trei zile pe acolo...
Tânărul cel frumos, elegant, radios (pe care nu-l cunosc) ne-a întrerupt cu tupeu şi radios:
- Mergeţi numai... că vă aşteaptă cu tunurile cu apă!
- Mie mi-e frică de gazele lacrimogene, că-mi iubesc ochii şi am mare nevoie de ei!
- Nu-mi ţine loc, că nu merg, am zis eu.
Profesorul nu a răspuns, dar „tânărul PDL-ist”, nu am nici o îndoială că era „de-al lor”, întâmplător avea nişte ochi frumoşi albaştri, a mai specificat ieşind pe uşă :
- Tunurile cu apă vă aşteaptă! Ştiţi voi cum vă străpunge apa?
APA STRĂPUNGE!!!
Acest „voi” nu m-a deranjat prea tare căci venea din „şcoala de tâmpiţi”, dar apa aceea care va străpunge... am simţit-o pe şira spinării!
M- am gândit că ar trebui inventate nişte
„PELERINE BLINDATE”!
ROLUL UNUI DEGET...
Degetul mare, drept , ţinut în sus parcă e un fel de OK! Dar îndreptat spre piept, dă aşa un fel de „cine sunt eu!”
Degetul arătător, are un mare rol, el arată şi zice: „tu faci asta, tu faci cealaltă, tu stai acolo....”, mai face el şi aşa un fel de: „no numa’ no!” adică te ameninţă când nu eşti cuminte.
Mijlociul, după cât de mare este inelul şi diamantul de pe el, arată bogăţia purtătorului. Nu vreau să pun accent pe sensul dat acestui deget, de şoferii neciopliţi când se află în trafic.
Inelarul, îşi spune singur rolul, arată starea civilă a purtătorului de verighetă.
Chiar şi degetul mic are un rol, cu el se mai scarpină omul pe ici pe colo, sau doamnele îl ţin distanţat la dans, spunând astfel ceva despre graţia lor.
Cam lungă introducere pentru ceea ce vreau de fapt să scriu eu în acest articol.
Ştiam că în arenele unde gladiatorii se luptau pe viaţă şi pe moarte, depindeau de semnul făcut cu degetul de împărat: în sus viaţă, în jos moarte!
Chiar aşa-i în PARLAMENTUL ROMÂNIEI!
Puterea a votat PENTRU VIAŢĂ, la două legi în favoarea poporului:
1- neimpozitarea pensiilor sub 2000 lei
2- scăderea TVA-lui la 5% pentru alimentele de bază: pâine, lapte, carne, ulei, zahăr...
Cum s-a făcut, cum nu, au adormit, au fost beţi... sunt nebuni, sau ai dracului...se joacă de-a focul să vadă cât mai putem răbda batjocura?
Ce să fie, ce să fie?
O MARE PROSTIE! Asta au spus-o unii din ei, au greşit!
Oare cei care au greşit sunt toţi produsul „şcolii de tâmpiţi”...şcoala aceea care ştie el ...Băsescu unde se află şi de unde să-i culeagă!!!
Iată azi, Boc le-a făcut unora care au greşit: NO,NO, Voi daţi viaţă !!!
Ca mâine iese Băsescu, scoate pieptul, îndreptă degetul cel mare spre sine:
ŞTIE EL CUM S-O DREAGĂ!!!
Dar noi, noi ce facem? Noi n-avem mâini? Noi nu avem degete?
Care deget şi cum îl vom arăta nemernicilor ăstora?
Răspundeţi voi la întrebarea mea!
Degetul arătător, are un mare rol, el arată şi zice: „tu faci asta, tu faci cealaltă, tu stai acolo....”, mai face el şi aşa un fel de: „no numa’ no!” adică te ameninţă când nu eşti cuminte.
Mijlociul, după cât de mare este inelul şi diamantul de pe el, arată bogăţia purtătorului. Nu vreau să pun accent pe sensul dat acestui deget, de şoferii neciopliţi când se află în trafic.
Inelarul, îşi spune singur rolul, arată starea civilă a purtătorului de verighetă.
Chiar şi degetul mic are un rol, cu el se mai scarpină omul pe ici pe colo, sau doamnele îl ţin distanţat la dans, spunând astfel ceva despre graţia lor.
Cam lungă introducere pentru ceea ce vreau de fapt să scriu eu în acest articol.
Ştiam că în arenele unde gladiatorii se luptau pe viaţă şi pe moarte, depindeau de semnul făcut cu degetul de împărat: în sus viaţă, în jos moarte!
Chiar aşa-i în PARLAMENTUL ROMÂNIEI!
Puterea a votat PENTRU VIAŢĂ, la două legi în favoarea poporului:
1- neimpozitarea pensiilor sub 2000 lei
2- scăderea TVA-lui la 5% pentru alimentele de bază: pâine, lapte, carne, ulei, zahăr...
Cum s-a făcut, cum nu, au adormit, au fost beţi... sunt nebuni, sau ai dracului...se joacă de-a focul să vadă cât mai putem răbda batjocura?
Ce să fie, ce să fie?
O MARE PROSTIE! Asta au spus-o unii din ei, au greşit!
Oare cei care au greşit sunt toţi produsul „şcolii de tâmpiţi”...şcoala aceea care ştie el ...Băsescu unde se află şi de unde să-i culeagă!!!
Iată azi, Boc le-a făcut unora care au greşit: NO,NO, Voi daţi viaţă !!!
Ca mâine iese Băsescu, scoate pieptul, îndreptă degetul cel mare spre sine:
ŞTIE EL CUM S-O DREAGĂ!!!
Dar noi, noi ce facem? Noi n-avem mâini? Noi nu avem degete?
Care deget şi cum îl vom arăta nemernicilor ăstora?
Răspundeţi voi la întrebarea mea!
INVESTIŢIE MORBIDĂ !
Moto:
CINE ARE COPII SĂ ŞI-I CREASCĂ, CINE NU, SĂ NU-I DOREASCĂ!
CINE N-ARE BĂTRÂNI, SĂ-ŞI CUMPERE!
Cinic!
Da cinic, aşa veţi spune despre ideea mea.:(
Din păcate investiţia la care eu m-aş gândi că ar putea avea succes în acestă perioadă, este morbidă.
Investiţi în cimitire!
N-o să mai fie loc în cimitire pentru cei ce „vor ieşi din sistem”, după zisa unui ministru, cu alte cuvinte: "or să moară la pensionari!!"
Doar că ieşirea a început pompos cu cineva de-a lor, ODIHNEASCĂ-SE ÎN PACE, că nu avea nici o vină faţă de cele ce se petrec în ţară.
Pentru că ţara asta nu mai are bani "de risipit", ne mor adolescenţii îngheţaţi de frig, în casele de copii...
Ne mor bebeluşii în spitale , arşi de vii!
Se prăpădesc oameni ai străzii, unii erau cândva profesori, dar au rămas pe drumuri, fără casă!
Cui îi pasă?
Din depărtate „teatre de război” ne-aducem morţii tineri înapoi, făcuţi EROI!
Desigur vor mai pleca spre infinit şi alţii... bătrânii-bătrâni, sau din motive de boli incurabile, ca să nu zic din lipsă de medicamente!
Şirul ar putea continua, dar eu fiind o optimistă, mă opresc aici, căci mă cuprinde mila şi dorul de părinţii şi de bunicii...pe care nu-i mai am...
Invetiţi în cimitire
şi în lemn pentru sicrie,
dar cu grijă... să nu fie scumpe!!!
Moto:
Vai de ţara fără bătrâni!
CINE ARE COPII SĂ ŞI-I CREASCĂ, CINE NU, SĂ NU-I DOREASCĂ!
CINE N-ARE BĂTRÂNI, SĂ-ŞI CUMPERE!
Cinic!
Da cinic, aşa veţi spune despre ideea mea.:(
Din păcate investiţia la care eu m-aş gândi că ar putea avea succes în acestă perioadă, este morbidă.
Investiţi în cimitire!
N-o să mai fie loc în cimitire pentru cei ce „vor ieşi din sistem”, după zisa unui ministru, cu alte cuvinte: "or să moară la pensionari!!"
Doar că ieşirea a început pompos cu cineva de-a lor, ODIHNEASCĂ-SE ÎN PACE, că nu avea nici o vină faţă de cele ce se petrec în ţară.
Pentru că ţara asta nu mai are bani "de risipit", ne mor adolescenţii îngheţaţi de frig, în casele de copii...
Ne mor bebeluşii în spitale , arşi de vii!
Se prăpădesc oameni ai străzii, unii erau cândva profesori, dar au rămas pe drumuri, fără casă!
Cui îi pasă?
Din depărtate „teatre de război” ne-aducem morţii tineri înapoi, făcuţi EROI!
Desigur vor mai pleca spre infinit şi alţii... bătrânii-bătrâni, sau din motive de boli incurabile, ca să nu zic din lipsă de medicamente!
Şirul ar putea continua, dar eu fiind o optimistă, mă opresc aici, căci mă cuprinde mila şi dorul de părinţii şi de bunicii...pe care nu-i mai am...
Invetiţi în cimitire
şi în lemn pentru sicrie,
dar cu grijă... să nu fie scumpe!!!
Moto:
Vai de ţara fără bătrâni!
"CEL MAI MIC STADION!"
Pun pariu că nu ştiţi care este cel mai mic stadion!
În acest „stadion” s-a jucat un mare meci-mare.
Scorul a fost de 5 la 4!!!
Nu ştiţi nici acum care-i stadionul ?
Vă mai dau un indiciu: nu s-a jucat cu mingea de fotbal, nici cu balonul oval, nici cu zaruri ci... mult mai... altfel: CU SUFLETE!
Da, s-au jucat cu inimile unor bătrâni şi cu sufletele viitorilor pensionari!
Eu i-aş fi închis acolo, în sala aceea de judecată, fără mâncare şi fără drept la vizite, până ar fi ajuns la acelaşi punct de vedere:
ADEVĂRUL CONSTITUŢIONAL NU POATE FI DE NOUĂ FELURI, ci doar unul!
Acum sigur ştiţi la ce mă refer:
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ, ea este stadionul cel mai mic, cât o cameră unde se adună cei 9 jucători ai preşedintelui sau ai altora şi joacă, joacă tare... după cum li se comandă!
Cine dă comanda?
Nişte oameni în funcţii mari şi bogaţi în bani, nu altfel!
Toate acestea îmi aduc aminte de un film în care nişte bogătaşi plictisiţi de viaţa lor au inventat un joc: „ se jucau de-a vânătoarea, drept vânat îşi ademeneau nişte săraci pe care îi chemau drept gonaci, pe bani, apoi îi vânau şi nu mai aveau pe cine plăti!”
Nu-mi aduc aminte numele filmului (merită văzut) dar poate cineva îl ştie şi-l va pune la comentarii.
Mă întreb, vă întreb şi pe voi, oare bogaţii României până unde sunt în stare să ajungă cu jocurile lor?
PS:
căutaţi filmul, merită să-i vedeţi finalul!
În acest „stadion” s-a jucat un mare meci-mare.
Scorul a fost de 5 la 4!!!
Nu ştiţi nici acum care-i stadionul ?
Vă mai dau un indiciu: nu s-a jucat cu mingea de fotbal, nici cu balonul oval, nici cu zaruri ci... mult mai... altfel: CU SUFLETE!
Da, s-au jucat cu inimile unor bătrâni şi cu sufletele viitorilor pensionari!
Eu i-aş fi închis acolo, în sala aceea de judecată, fără mâncare şi fără drept la vizite, până ar fi ajuns la acelaşi punct de vedere:
ADEVĂRUL CONSTITUŢIONAL NU POATE FI DE NOUĂ FELURI, ci doar unul!
Acum sigur ştiţi la ce mă refer:
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ, ea este stadionul cel mai mic, cât o cameră unde se adună cei 9 jucători ai preşedintelui sau ai altora şi joacă, joacă tare... după cum li se comandă!
Cine dă comanda?
Nişte oameni în funcţii mari şi bogaţi în bani, nu altfel!
Toate acestea îmi aduc aminte de un film în care nişte bogătaşi plictisiţi de viaţa lor au inventat un joc: „ se jucau de-a vânătoarea, drept vânat îşi ademeneau nişte săraci pe care îi chemau drept gonaci, pe bani, apoi îi vânau şi nu mai aveau pe cine plăti!”
Nu-mi aduc aminte numele filmului (merită văzut) dar poate cineva îl ştie şi-l va pune la comentarii.
Mă întreb, vă întreb şi pe voi, oare bogaţii României până unde sunt în stare să ajungă cu jocurile lor?
PS:
căutaţi filmul, merită să-i vedeţi finalul!
CUTUMA !!!
MOTO:
"ERRARE HUMANUM EST, SED PERSEVERARE DIABOLICUM !"
CUTUMĂ!!!
Ce-o fi însemnând acest cuvânt care rimează cu CIUMĂ?
O fi apărut o boală nouă despre care eu nu ştiu nimic, aşa, un fel de „ciumă portocalie”?
În „micul” meu dicţionar scrie că ar fi un fel de obicei al pământului, rămas din moşi strămoşi ca o lege.
De acord, trebuie respectată cutuma, ca orice ritual, de exemplu: finii merg la naşii lor de botez sau de cununie, cu un mic-mare plocon; tânăra mămică este vizitată de femeile satului cu mâncare şi hăinuţe pentru bebeluşul nou născut , etc. Toate acestea le înţeleg!
Dicţionarul scrie : CUTUMA este „normă de drept izvorâtă dintr-o practică îndelungată”, atunci stau eu şi mă gândesc Roberta are dreptul „cutumiar” să fure fiindcă s-a mai furat la voturi în „camera ei” ?
Aceasta însă nu o înţeleg!!! Adică ce, sau cum, cum adică să furi şi iar să furi pănă faptul devine obicei şi apoi să îl denumeşti „obiceiul pământului” şi să-l ridici la rang de lege ?
O lege personală?
O cutumă-lege doar pentru câţiva deputaţi portocalii care fură „legal-ilegal” din banii oamenilor de rând?
Aşa ceva nu se poate!
Mă minunez şi nu-mi vine să cred că cineva... care nici nu ştie număra, conduce ŢARA ASTA, care e şi ŢARA MEA!!!
Sigur aceasta nu-i cutumă , este mai degrabă CIUMĂ!
Moto-ul meu:
„CUTUMA LOR, LA MASA NOASTRĂ”
"ERRARE HUMANUM EST, SED PERSEVERARE DIABOLICUM !"
CUTUMĂ!!!
Ce-o fi însemnând acest cuvânt care rimează cu CIUMĂ?
O fi apărut o boală nouă despre care eu nu ştiu nimic, aşa, un fel de „ciumă portocalie”?
În „micul” meu dicţionar scrie că ar fi un fel de obicei al pământului, rămas din moşi strămoşi ca o lege.
De acord, trebuie respectată cutuma, ca orice ritual, de exemplu: finii merg la naşii lor de botez sau de cununie, cu un mic-mare plocon; tânăra mămică este vizitată de femeile satului cu mâncare şi hăinuţe pentru bebeluşul nou născut , etc. Toate acestea le înţeleg!
Dicţionarul scrie : CUTUMA este „normă de drept izvorâtă dintr-o practică îndelungată”, atunci stau eu şi mă gândesc Roberta are dreptul „cutumiar” să fure fiindcă s-a mai furat la voturi în „camera ei” ?
Aceasta însă nu o înţeleg!!! Adică ce, sau cum, cum adică să furi şi iar să furi pănă faptul devine obicei şi apoi să îl denumeşti „obiceiul pământului” şi să-l ridici la rang de lege ?
O lege personală?
O cutumă-lege doar pentru câţiva deputaţi portocalii care fură „legal-ilegal” din banii oamenilor de rând?
Aşa ceva nu se poate!
Mă minunez şi nu-mi vine să cred că cineva... care nici nu ştie număra, conduce ŢARA ASTA, care e şi ŢARA MEA!!!
Sigur aceasta nu-i cutumă , este mai degrabă CIUMĂ!
Moto-ul meu:
„CUTUMA LOR, LA MASA NOASTRĂ”
TRĂIENUŢ CEL MICUŢ!
Traian "mare împărat"
de "Bulldog" s-a lepădat!
Dar cu cine a rămas?
Acum este în impas...
Cineva îl (îi) va urma
de-acum îi miroase urma,
este altfel, nu-i ca turma!
Iar de-a dreapta stă pitită,
unii zic "o nesimţită"
alţii zic "o urmărită!"
"URMAŞELE LUI TRAIAN!"
Nu pot uita "băile de mulţime" făcute nu demult de Traian Băsescu, mare preşedinte pe atunci!
Cred că nimeni nu v-a uita formularea ironică la adresa unui plitician: "Adriane nici nu şti, cât de mic începi să fii!"
Iată roata s-a întors, s-a întors şi replica, dar eu văd altfel situaţia.
În imaginea de sus vi-l prezint pe... "Trăienuţ cel micuţ!"
Dacă altă dată chema poporul să-l susţină...şi tot alţii purtau vină,
acum scheaună către popor, nu mai vrea nici ajutor,
nu se arată decât rar...totul este în zadar:
COMANDĂ FONDUL MONETAR!!!
de "Bulldog" s-a lepădat!
Dar cu cine a rămas?
Acum este în impas...
Cineva îl (îi) va urma
de-acum îi miroase urma,
este altfel, nu-i ca turma!
Iar de-a dreapta stă pitită,
unii zic "o nesimţită"
alţii zic "o urmărită!"
"URMAŞELE LUI TRAIAN!"
Nu pot uita "băile de mulţime" făcute nu demult de Traian Băsescu, mare preşedinte pe atunci!
Cred că nimeni nu v-a uita formularea ironică la adresa unui plitician: "Adriane nici nu şti, cât de mic începi să fii!"
Iată roata s-a întors, s-a întors şi replica, dar eu văd altfel situaţia.
În imaginea de sus vi-l prezint pe... "Trăienuţ cel micuţ!"
Dacă altă dată chema poporul să-l susţină...şi tot alţii purtau vină,
acum scheaună către popor, nu mai vrea nici ajutor,
nu se arată decât rar...totul este în zadar:
COMANDĂ FONDUL MONETAR!!!
MOLIPSIŢI-VĂ DE OPTIMISM !
MOTO:
"VIAŢA ÎNCEPE LA 60 DE ANI !"
Da, chiar aşa, vă doresc să vă molipsiţi de optimism!
Ştiu că nu este uşor şi nu se prinde precum gripa.
Eu mi-am propus să gândesc pozitiv împotriva a tot ce se întâmplă prin lume şi mai ales în ţară. Deşi ziua mea a trecut deja, nu am reuşit să postez acest filmuleţ până acum din motive tehnice.
Monologul meu se adresează după cum ve-ţi observa tuturor celor pensionaţi sau în prag de pensionare.
Am promis doamnei Odorica Ion că o să-mi expun părerea referitor la viaţă şi vârstă şi mă ţin de cuvânt.
Peste 10 ani o să postez următorul filmuleţ ca să vedeţi ce înseamnă optimismul în viaţa unui om, care nu este lipsit de griji, ci dincontră!!!
"VIAŢA ÎNCEPE LA 60 DE ANI !"
Da, chiar aşa, vă doresc să vă molipsiţi de optimism!
Ştiu că nu este uşor şi nu se prinde precum gripa.
Eu mi-am propus să gândesc pozitiv împotriva a tot ce se întâmplă prin lume şi mai ales în ţară. Deşi ziua mea a trecut deja, nu am reuşit să postez acest filmuleţ până acum din motive tehnice.
Monologul meu se adresează după cum ve-ţi observa tuturor celor pensionaţi sau în prag de pensionare.
Am promis doamnei Odorica Ion că o să-mi expun părerea referitor la viaţă şi vârstă şi mă ţin de cuvânt.
Peste 10 ani o să postez următorul filmuleţ ca să vedeţi ce înseamnă optimismul în viaţa unui om, care nu este lipsit de griji, ci dincontră!!!
URAAA ! ura, ura...
MOTO:
„HAI LA PIAŢA CEA MAREEE...
Noi cu noi să ne unim... „
Hapsânul lup de mare şi haita lui cea hămesită s-au prezentat pe sticlă!
În hora lor nebună, cu ochi sticloşi şi guri căscate, surzi la strigătele străzii, călcând peste cadavrele economiei scoase la pensie, i-am surprins cu mâinile în aer!
E un stadion... o nuntă cu manele?
Nu e nuntă, e ospăţ şi urmează...alt dezmăţ!
Fără număr, fără număr...din pensionari să taie...
Cin’ să iasă la bătaie ?
Cu vre-o trei sute de lei...nu ai cum să mai trăieşti!
Poţi bilet de tren să iei... pân’ la Bucureşti!
Nu vrem ca să-i ciuruim, doar puţin să-i mai cernim,
Să le piară bucuria, precum piere România!
PS:
am scris acest articol sub formă de PA (500 de caractere), inspirată de postarea doamnei Odorica Ion :)
„HAI LA PIAŢA CEA MAREEE...
Noi cu noi să ne unim... „
Hapsânul lup de mare şi haita lui cea hămesită s-au prezentat pe sticlă!
În hora lor nebună, cu ochi sticloşi şi guri căscate, surzi la strigătele străzii, călcând peste cadavrele economiei scoase la pensie, i-am surprins cu mâinile în aer!
E un stadion... o nuntă cu manele?
Nu e nuntă, e ospăţ şi urmează...alt dezmăţ!
Fără număr, fără număr...din pensionari să taie...
Cin’ să iasă la bătaie ?
Cu vre-o trei sute de lei...nu ai cum să mai trăieşti!
Poţi bilet de tren să iei... pân’ la Bucureşti!
Nu vrem ca să-i ciuruim, doar puţin să-i mai cernim,
Să le piară bucuria, precum piere România!
PS:
am scris acest articol sub formă de PA (500 de caractere), inspirată de postarea doamnei Odorica Ion :)
TOAMNA DIN FEREASTRĂ
De la fereastră toamna pare atât de frumoasă...
M-am gândit, în urmă cu vre-o patru ani, ce-ar fi să am mereu o toamnă la fereastra mea?
Nu am stat mult pe gânduri...ca românul!
Am luat sticla ferestrei din ramă, mi-am pictat dorinţa şi iată ce a ieşit!
.JPG)
Această fotografie este făcută noaptea, lumina neonului de pe hol n-am ştiut să o evit.:)
.jpg)
Iar aici, bate sorele-n fereastră şi-mi sparge nuanţa de alb....:(
Dacă vreţi să ştiţi ce am câştigat de fapt...vă spun: nu mai am de spălat perdeluţe nici ferestre interioare (şapte în total), le-am pictat pe toate!
Pictura în ulei pe orice material este făcută, se curăţă cu ulei de in fiert, poate vă interesează pentru tablourile care le aveţi prin casă.:)
M-am gândit, în urmă cu vre-o patru ani, ce-ar fi să am mereu o toamnă la fereastra mea?
Nu am stat mult pe gânduri...ca românul!
Am luat sticla ferestrei din ramă, mi-am pictat dorinţa şi iată ce a ieşit!
.JPG)
Această fotografie este făcută noaptea, lumina neonului de pe hol n-am ştiut să o evit.:)
.jpg)
Iar aici, bate sorele-n fereastră şi-mi sparge nuanţa de alb....:(
Dacă vreţi să ştiţi ce am câştigat de fapt...vă spun: nu mai am de spălat perdeluţe nici ferestre interioare (şapte în total), le-am pictat pe toate!
Pictura în ulei pe orice material este făcută, se curăţă cu ulei de in fiert, poate vă interesează pentru tablourile care le aveţi prin casă.:)
"TOAMNĂ VESELĂ"
Ce mult îmi place toamna, când îşi rujează frunzele.
E toamna mea cu funigei, cu vânt uşor şi aer proaspăt, da, toamna pentru mine e un început!
Dacă m-aş fi ţinut de ce-mi plăcea mai mult să fac, adică să pictez, acum aş fi avut sute de tablouri cu toate nuanţele toamnei.
Când m-am trezit şi am constat că o mare parte din viaţa mea am făcut doar ce a trebuit şi nu ce aş fi vrut din adâncurile fiinţei, mi-am adus aminte versurile lui George Coşbuc:
„Viaţa asta-i bun pierdut,
De n-o trăieşti cum ai fi vrut!”
Am luat o mare hotărâre, de a face doar ce vreau de acum încolo! De fapt decizia am luat-o cu un an în urmă şi o să scriu despre asta într-o altă postare...
Tabloul „Toamnă veselă” este pictat în ulei pe sticlă. Face parte din modesta mea colecţie, dacă se poate numi aşa, vizualizată de oricine îmi trece pragul casei.
Tabloul este unul şi acelaşi, diferenţa este datorită aparatului şi luminii, voi alegeţi care vă place!
.jpg)
Pictură în ulei pe sticlă.
Scuzaţi vă rog fotograful!:)
E toamna mea cu funigei, cu vânt uşor şi aer proaspăt, da, toamna pentru mine e un început!
Dacă m-aş fi ţinut de ce-mi plăcea mai mult să fac, adică să pictez, acum aş fi avut sute de tablouri cu toate nuanţele toamnei.
Când m-am trezit şi am constat că o mare parte din viaţa mea am făcut doar ce a trebuit şi nu ce aş fi vrut din adâncurile fiinţei, mi-am adus aminte versurile lui George Coşbuc:
„Viaţa asta-i bun pierdut,
De n-o trăieşti cum ai fi vrut!”
Am luat o mare hotărâre, de a face doar ce vreau de acum încolo! De fapt decizia am luat-o cu un an în urmă şi o să scriu despre asta într-o altă postare...
Tabloul „Toamnă veselă” este pictat în ulei pe sticlă. Face parte din modesta mea colecţie, dacă se poate numi aşa, vizualizată de oricine îmi trece pragul casei.
Tabloul este unul şi acelaşi, diferenţa este datorită aparatului şi luminii, voi alegeţi care vă place!
.jpg)
Pictură în ulei pe sticlă.
Scuzaţi vă rog fotograful!:)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)