Romanţă pentru monsieur

O femeie dodoloaţă
Mi-a spus verde azi în faţă
Ruşine, monsieur drag
Fiindcă te-ai oprit în prag.
Nu vrei astăzi să petreci
Şi nici pragul să mi-l treci,
Îmi spuneai că nu îţi vine
Să te-atingi cumva de mine,
Că am mâna de tirană
Şi piciorul de grăsană,

Că am ochii-ncercănaţi,
Obrajii sunt prea-ncărcaţi
De farduri şi de o  cremă
Ce te-a băgat în dilemă,
Că am buzele subţiri,
Că-s prea rea şi nu te miri,
Că ziua cotcodăcesc

Mai mult decât e firesc,
Că am spatele curbat,
Fund turtit şi prea bombat,
Paranteză la palpare
Şi pădure pe picioare,
Că am degetele strâmbe,
Mintea coaptă-n microunde,
Că ai vrea să-mi spui mai multe,
Dar nu-ţi pierzi timpul cu slute.
Eu nu-s slută, dodoloaţă,
N-am să-mi pun la gură clanţă,
Dar îţi torn în creier ştire
Sunt slăbuţă-n devenire.

Nonculoare

palma mea primeşte albul

reflectat difuz de imagini pure

iar degetul respinge tot ce este negru 

şi vrea să absoarbă tot ce-i viu în mine

privesc şi simt cum mi-e retina invadată 

în mod sensibil şi diferit de curcubeu

odihna cere negru doar pe ceva fragil

e gândul meu ce-n formă de alb se înfăşoară

şi-ncearcă să păstreze calmul şi liniştea interioară

mi-e trupul ca un fluviu de alb şi negru plin

şi delicat cu-o mână îl şiroieşti spre matcă

în chip de evantai şi dragoste nebună...

Treptele vieţii...

Din lut şi scrum am renăscut, însă acum mi-e sete,

Aş vrea să mă revărs într-ale apei plete,

Să urc cu dor un drum cu şapte trepte,

Ce mi-l sădeşte apa-n gând dorind să mă răsfeţe.

Urc prima treaptă, primul pas , cu toată veselia

Ridic un ochi, îl pun pe cer şi scriu COPILĂRIA.

Cu celălalt urc  tot mai sus, pe treaptă, cu decenţă

E mult mister, îmi place aici, salut ADOLESCENŢĂ!

A treia treaptă mă aşteaptă, îi simt intensitatea,

Fii drept, îmi spune acum treapta, eu sunt MATURITATEA.

Bătrân de sunt, eu tot mai urc o treaptă, şi încă una,

Cu  un picior pe treapta cinci, ating ÎNŢELEPCIUNEA.

Mai am doar două de urcat şi beau din APA VIEŢII,

Regrete n-am şi am să urc, ţinându-mă de zidul tinereţii.

Un zid de flori, mult verde-am pus, iubire şi speranţă,

Din lut şi scrum am renăscut, mă reîntorc la VIAŢĂ.

Geanina Codita

M-ai învăţat, te-am învăţat...

M-ai învăţat să-mi ţin în frâu durerea,

M-ai învăţat să-mi spun cinstit părerea,

M-ai învăţat tot tu ce e iubirea,

M-ai învăţat cu un sărut ce-i fericirea.

Te-am învăţat cum este să n-ai teamă,

Te-am învăţat să nu iei relele în seamă,

Te-am învăţat tot eu ce e fiorul,

Te-am învăţat cum să îţi alini dorul.

 Am învăţat şi numai împreună,

Să fim doar o fiinţă ţinându-ne de mână,

Am învăţat doar unul de la altul,

Cum să-nfruntăm trecutul şi înaltul.

M-ai învăţat c-o strângere de mână,

Alungă în neant orice furtună,

M-ai învăţat că orice zâmbet oferit,

Redă speranţa în suflet rătăcit.

Te-am învăţat să cânţi  când îţi e greu,

Te-am învăţat să râzi cu sufletul mereu,

Te-am învăţat să uiţi mâhnirea din trecut,

Te-am învăţat s-alini gândul tăcut.

M-ai învăţat să am încredere în noi,

Te-am învăţat să mă iubeşti prin ploi,

Am învăţat să fim uniţi când răul ne atinge,

Am învăţat doar  împreună că dragostea învinge.

Te-am învăţat să râzi când altul te loveşte,

M-ai învăţat să fiu precum bobocul ce-nfloreşte,

Am învăţat să fim copii când viaţa ne permite,

Am învăţat doar împreună secretul vieţii împlinite.

M-ai învăţat să conturez  în versuri gânduri albe,

Te-am învăţat că gelozia sufletul ţi-l arde,

Am învăţat să fim nebuni în lumea asta bună,

Am învăţat că noi suntem reali doar împreună.

Am învăţat să bem şi miere, şi venin,

Am învăţat s-avem în suflet doar senin,

Şi eu, şi tu, din toate am învăţat,

Să nu uităm nicicând de unde am plecat.

 

Am învăţat  tot ce mi-ai dăruit,

Ai învăţat tot ce  ţi-am oferit,

Iar dacă toate acestea fost-au învăţate,

Iubirea noastră sigur va merge mai departe.

Geanina Codita

Noi doi...

Privim către niciunde,
Simţim cum ne cuprinde
Fiorul primei întâlniri
Ni se citeşte în priviri.
În dreapa ta e verde,
În stânga mea, tot verde
În faţă marea lină
Cu forme de felină.
Aici, pe bancă, chiar aici
Suntem noi doi şi-un licurici
Ce ne veghează dragostea
Pe banca mea, pe banca ta...
Licuriciul ne şopteşte-ntruna
Păşiţi pe mare, declanşaţi furtuna,
Furtuna sentimentelor ce înfloresc
La ceas de seară în stilul lor firesc.
Şi fruntea ta o sprijină pe-a mea,
Şi gândul meu îl sprijină pe-al tău,
O scoică iese acum din mare şi ne cântă
Pe acorduri dulci iubirea să pătrundă.
O iei în palmă, o desfaci uşor,
Îi spui că vrei o perlă s-aline al tău dor,
Un dor ce te cuprinde desi eu sunt aici
Un dor ce se transformă în mii de licurici.
Un dor la care marea participă şi ea
Complice este-ntruna cu-n gând de catifea
Şi firul ierbi-i martor la tot ce se petrece
Iubirea este una, nicicând ea nu va trece...

Am desenat...

Iubito, mi-ai spus că adori muntele,

Ieri , când dormeai, l-am desenat pe obrajii tăi,

Care s-au înroşit şi au căpătat prospeţime

De la zăpada înălţimilor  lui.

Iubito, mi-ai spus că adori marea înspumată,

Astăzi, când dormeai, am desenat-o pe trupul tău,

Apoi, l-am învelit cu un cearceaf de spumă,

Ce-ţi mângâia duios trupul catifelat.

Iubito, mi-ai spus că adori cerul înstelat,

Azi-noapte, când dormeai,

Ţi-am desenat pe tălpi Planeta Venus

Şi te-am transformat în Luceafăr.

Iubito, mi-ai spus că adori răsăritul,

Dimineaţă, înainte ca ochii tăi să zâmbească,

Ţi-am desenat în ei Soarele, ca tu să străluceşti

În fiecare dimineaţă a vieţii noastre.

Iubito, mi-ai spus că adori apusul,

În seara aceasta, am desenat în interiorul tău dragostea,

Ca să fiu sigur că ea nu va apune niciodată.

Iubito, mi-ai spus de mii de ori că mă iubeşti,

Iar eu voi desena pe sufletul tău, toată viaţa, iubire,

Atunci când dormi sau îmi zâmbeşti ,

Aprobând măiestria mea de artist visător.

Geanina Codita

Iubirea ca o floare

Azi am cules iubirea din margine de hău,

Creștea suav acolo, printre distinse flori,

Iar după ce-am cules-o, am prins-o-n părul tău,

Și-am împletit cunună pictată-n trei culori.

Am pus roșu pe suflet, iubire am sădit,

Am pus verde în ochi și ți-am redat speranța,

Iar albul ca de lapte pe mâini ți-am zugrăvit,

Mâini ce cu blândețe au luat în brațe viața.

Am prins temeri ascunse în ac de siguranță,

Prudent am strâns durerea în puf de păpădie,

Neliniștea din trup am pus-o în speranță,

Și am pătruns în viață cuprins de frenezie.

Iubirea ne îndeamnă să ne urmăm legenda,

Iubirea ne îmbie să ne purificăm,

Iubirea izgonește lacrima și tristețea,

Iubirea ne ajută să ne eliberăm.

Am scris cu insistență pe gândul tău din vis,

Iubirea de ți-o pierd, îmi pierd ființa-ntreagă,

Sărut am pus pe suflet , ajuns în Paradis,

Și am cules iubirea, floare rară și dragă.

Geanina Codita

DARURI

E primăvară-n suflet

Și toamnă pe alei,

E verde-n ochiul umed,

Iar la urechi cercei.

Cercei din flori pictate,

În roșu și mult alb,

La gât mărgele coapte,

Din con proaspăt de brad.

Toamna îmi prinde-n păr seara,

Ciorchini de fructe aripate,

Îmi dă puterea și vigoarea,

Carpenului de peste văi și coaste.

Dulceața florii de smirdar,

Pe buze vara-mi pune,

Parfum din frunze de stejar,

Pe degete inel de mure.

Păduri de jep îmi pune la picioare,

Un anotimp ce veșnic este alb şi rece,

Pe tălpi îmi desenează ape curgătoare,

Ducând cu ele viaţa care trece.

Geanina Codita

Povestea tangoului

S-a scris mereu, şi–o să se scrie,
El este pasiune, muzică şi poezie,
În Argentina s-a născut,
La Buenos Aires, istorie a făcut.

La sfârşitul secolului  XIX,
În suburbii  dădea bineţe,
Un tango simplu se năştea,
Bucurii, iubiri, tristeţi el exprima.

Parfum, atingere, mişcare,
Aşa-i tangoul, e visare,
E zâmbet cald într-o privire,
Sunt două inimi, e iubire.

Intimitate el creează,
Între cei doi ce îl dansează,
Deschideri în necunoscut,
Numai tangoul a făcut.

Tangoul e sinceritate,
Şi îl dansează cel ce poate,
Să fie astfel permanent,
Dând vieţii doar rafinament.

El e poveste de iubire,
Cei doi trăind cu fericire,
Dorinţă , emoţii, graţii
În tango şimţi  multe senzaţii.

E armonie în priviri,
E ironie în trăiri,
E nepăsare, eleganţă,
Când noi în tango prindem viaţă.

Geanina Codiţă

EXPLOZII DE IUBIRE

Pictez, sculptez pe trupu-ţi

Troian fierbinte de iubire,

Bulgării albi şi muţi

Devin fiori prinşi în safire.

În delicata-ţi palmă

Nasc dulci nămeţi de fericire

Timid pun şi cu teamă

Gheţari topiţi de-a ta privire.

Un freamăt, o dorinţă

O stea din Car îţi dăruiesc,

Tresaltă cerul a neputinţă

Când viaţă-n trup eu îţi sădesc.

Şirag de braţe îţi pun la gât,

În păr aştern stele de vată,

Te strâng cu dor şi te sărut,

Vibrezi de dragoste-mbătată.

Sărut un ochi cu nerv şi pasiune,

Topesc pe buze gând ascuns,

Strivesc obrazul fremătând de bine,

Explozie de scâncet tiranic ne-a pătruns.

Strâng cu putere trup contorsionat

De flacăra nebună,

Ridic spre cer gând de păcat

Şi-un strigăt către lună.

Iar pe urechi de catifea, firesc

Presar dans de cuvinte,

Şoptesc frenetic"Te iubesc",

Tresari şi arzi în gând fierbinte.

Geanina Codiţă

Ocupat pentru un veac

Franţuzoaică regăsită,
Cam tristă, cam necăjită,
De mine ţi-ai amintit
Şi-mi repeţi cum ne-am iubit.
O iubire scurtă, scurtă,
Precum mintea ta zăludă,
Îmi trimiţi la două zile
Scrisorele de iubire,
Dar eu sunt cam ocupat
Cel puţin încă un veac,
Într-un mail ai ataşat
Amintiri ce le-am uitat,
Amintiri pe care eu
Le-am trimis la coş mereu,
Tu insişti şi scrii de zor
Poate, poate capeţi spor.
Ce să-ţi spun ca să-nţelegi
Că-s îndrăgostit pe veci.
De cine? nu întreba,
Asta chiar nu-i treaba ta.
O iubesc cum n-am iubit
De suflet mi s-a lipit,
Pe stradă merg rătutit
Fiidcă visul s-a împlinit.
Am găsit marea iubire,
Viaţa cântă împlinire,
Iar tu franţuzoaică tristă
Caută o altă pistă
Şi nu te mai umili,
Nici nu te copilări
S-ar putea să ai surprize
Dacă faci şi mâine crize,
Franţuzoaică regăsită,
Cam tristă, cam necăjită,
Fiindcă viaţa mea-i frumoasă
Lângă femeia aleasă.

Geanina Codiţă

Fereastra sufletului

Privesc stingher a sufletului fereastră,

Inundat de lumina ce vrea să mă orbească,

Timid ne-apropiem ca doi străini,

Deschizi fereastra sufletului prin cele două mâini.

Lumina ce pătrunde este salvarea mea,

Sunt dornic de căldura ce astăzi mi-o va da,

Pătrund tot mai adânc în suflet cu privirea,

Un deget desenează  zâmbind ce-i fericirea.

Alt deget pune amprenta pe-o rază dantelată

Ce-mprăştie iubire către o lume-ntreagă.

Trei degete în aer salută ceruri crude

Ce caută în suflet un lac să se scufunde,

Sunt ceruri fragede, prea dornice de viaţă

Şi nori senini de gânduri cu poftă mă răsfaţă.

Te iert că ai pătruns atât de-adânc în suflet

Şi ai  rugat un nor să-mi dăruiasc-un cântec,

Un cântec de iubire, un cântec despre viaţă

Şi despre tot ce vede pe-a sufletului faţă.

O faţă fără riduri cu gura voluptoasă

Ce-ntreabă tot mai des ce gânduri te apasă,

Iar ochii verzi ai sufletului tău

Mă strâng în braţe cu forţa unui zeu.

Sunt două mâini ce-mi povestesc mereu

Despre înţelepciune, dragoste şi eu

Un eu ce caută privind nemărginirea

Un sentiment intens şi pur cum e IUBIREA.
 

Geanina Codiţă

Mi-e dor...

Mi-e dor de tine, îţi spun repetat,

Mi-e dor de zâmbetul ce nu l-am uitat,

Mi-e dor de atingeri şi şoapte,

Mi-e dor de iubire , la ore în noapte,

Mi-e dor de doi ochi ce dulce-mi zâmbesc,

Mi-e dor de buzele ce sărută Dumnezeiesc,

Mi-e dor de un deget să-mi mângâie faţa,

Mi-e dor de iubirea ce-mi înfrumuseţează viaţa,

Mi-e dor de un braţ ce-al meu cap să-l pun,

Mi-e dor de un suflet cu foarte mult bun,

Mi-e dor de un gând dintre cele mai bune,

Mi-e dor de carisma omului minune,

Mi-e dor de-o plimbare ţinându-ne de mână,

Mi-e dor şi de ploi, dar şi de furtună,

Mi-e dor de copilul din mine ce strigă,

Mi-e dor de o viaţă ce nu mă intrigă,

Mi-e dor de-o vacanţă la mare, la munte,

Mi-e dor să îmi scrii amintiri pe-a mea frunte,

Mi-e dor să îţi spun cât de mult te doresc,

Mi-e dor de tine,  te iubesc!

Revelaţie...

Am pătruns dincolo de privirea ta

Şi am descoperit nemărginirea fericirii,

Am pătruns adânc în inima ta

Şi am descoperit inocenţa iubirii,

Am pătruns profund în mintea ta

Şi am descoperit acolo toate gândurile mele,

Aveau aceeaşi puritate, aceeaşi intensitate,

Ne-am cuprins plini de dorinţă mâinile

Şi am descoperit că erau identice,

Două mâini, zece degete, un singur fior.

Pătrunderea în interiorul fiinţei tale cu ochii minţii,

M-a ajutat să descopăr ceea ce caut de-o viaţă,

„Femeia pe care o doream de multă vreme,
Dar pe care nu speram să o întâlnesc vreodată”.

Dorul de tine îmi frământă gândurile

Şi le transformă prin rostogolire în versuri,

Absenţa ta îmi frământă mâinile,

Iar la rugămintea gândurilor

Scriu poveşti de iubire pe coala albă.

Revenirea ta îmi frământă inima,

Pe care ţi-o dăruiesc fără tăgadă.

„Mă declar înfrânt iremediabil
Şi orice retragere este exclusă...

Nu mai este niciun secret pentru nimeni,

Te iubesc...”

Geanina Codiţă

IUBIRE TOTALĂ

Am reuşit să atingem apogeul iubirii,

Fiindcă sufletele noastre vibrează la unison.

Nimic şi nimeni nu le poate separa,

Nimic şi nimeni nu va reuşi să le rănescă.

Mulţi se vor întreba cum rezistăm,

Mulţi vor crede că este doar un vis

Din care aşteaptă nerăbdători să ne trezim,

Ca apoi să spună:

„Ştiam, aşa ceva este imposibil de atins!”

Iar noi le vom răspunde tuturor să se iubească,

Pentru că iubirea respiră prin tot ceea ce ne înconjoară,

Trebuie doar să întindem mâna

Şi să ne deschidem sufletul fără teamă,

Numai aşa vom fi siguri că am găsit-o.

Atunci, îmi şopteşti la ureche:

Am uitat să le spunem ceva foarte important,

MINCIUNA este inamicul IUBIRII!

Dacă ea va exista,

Niciodată nu veţi putea spune,

Trăim fericirea de a iubi total.

Vă spunem cu aceeaşi bucurie ,

Deschideţi-vă sufletele, iubiţi curat,

Nu lăsaţi minciuna să vă răpescă

Cel mai frumos verb inventat „ A IUBI”.

Geanina Codiţă

Roşu de trandafir

În fiecare clipă depui la picioarele mele

Roşu de trandafir,

Îl ating delicat cu degetele şi cu talpa,

Pentru a scrie poveşti de iubire

Pe trupul tău.

Sorbi cuvintele scrise de pe fiecare petală,

Cuvinte ce înfloresc în roşu de trandafir,

Pe care-l torni în obrajii mei

După fiecare sărut,

Iar zâmbetul ce ţi-l dăruiesc ,

Stoarce lacrimi de fericire

Din trupul ce vibrează

La fiecare atingere a mâinilor mele.

Priveşti adânc în ochii mei

Şi extragi doza de aventurin,

Ce conferă echilibru , pace şi inspiraţie

Sufletelor noastre,

Iar roşu de trandafir răspândeşte mereu

Parfum de poezie.

 Geanina Codiţă

Sursa foto - http://felicitari.acasa.ro/images/felicitari/full/427_pentru-iubire.jpg

HAZARDUL A HOTĂRÂT...

Iată-ne în liftul vieţii, ataşat la vitrina Universului, urcând etaj cu etaj, către eternitate. Între etaje, cu un impuls nebunesc privirea ta îmi pune diagnosticul cu o acurateţe demnă de un arhitect al universului. Fără să mă întrebi, faci incizie pe sufletul meu care se simte de la prima palpare că e făcut cioburi. Mâna ta de modelator al întregului meu univers nu dă greş, cu o singură mişcare pătrunzi şi scoţi cioburile ce mi-au asfaltat sufletul, turnând culoare de rubin ce transformă totul în mine.

Orice gest al meu este inutil, ai presărat pe chimia sufletelor noastre stele de diamant din dorinţa de a-ţi îndeplini visul malignizat, transformându-mă cu o măiestrie de invidiat în femeia visurilor transparente. Acum poţi vedea inima ce tresare la fiecare privire a ta, masca nu-şi mai are rostul, aortele pulsează sclipiri de viaţă şi cu puterea gândului mă transformi în femeia prin care poţi vedea viaţa ce respiră prin toate cristalele aşezate cu grijă de tine în matca sufletului meu.

Cu mâna dreaptă, îmi aşezi buclele într-un colţ al vitrinei, dezvăluind locul ce-i dă sufletului vibraţii şi trezeşte în tine dorinţe nebănuite, iar cerceii de safir se topesc la atingerea buzelor tale, lăsându-le cale liberă către interiorul sufletului meu. Mâna îşi urmează cursul, cu grijă desenat de zâmbetul chipului meu, către bulgării de nea, aprinzând flacăra divină în prezenţa degetelor aspre precum coralii de la atâtea incizii sculptate. Visai de secole la această transparenţă, visai neîncetat la aisbergul în care doreai să te scufunzi fericit pentru totdeauna ignorând barca ce striga din toate încheieturile S.O.S.

Atingerea aisbergului declanşeză transformări uimitoare în privirea mea, pe al cărui culoar transparent se preling smaralde, care în cădere se transformă în perle ce se revarsă, rând pe rând, pe podeau liftului, declanşând sunete ce vibrează la unison cu sufletele noastre. Mă priveşti adânc şi…

Uşa liftului se deschide brusc, iar ochii din faţa uşii pătrund dincolo de fiinţa mea transformată de măiestria gândurilor tale. Nu înţeleg mirarea celor din jur , dar radiez de fericire şi prospeţime prin transparenţa ce tu mi-ai dăruit-o.

Geanina Codiţă

RENAŞTERE

Sunt verde, iată, am renăscut
Dintr-un pământ ce se vrea lut,
Încă ce lut, ar spune-olarul,
Acel’ ce-a transformat paharul
În cer albastru făr’ de nori
Ce nu-mi oferă preavize
Ci doar ploi ce-mi dau fiori.
Fiori din care-am renăscut
Dintr-un pământ ce se vrea lut.
Olarul meu ar spune-acum
Putem renaşte şi din scrum,
Un scrum unde a-ncolţit dorinţa,
Dorinţă fără paşaport,
Ci doar iubiri adânci de rob.
Iubiri din care-am renăscut
Dintr-un pamânt ce se vrea lut.

Geanina Codiţă


Sursa foto: http://www.wallpaper.evomail.ro

O NOUĂ ZI...

Ai reuşit s-atingi Lumea Poveştilor cu mâna,

Te uiţi la mine strengăreşte şi îmi repeţi întruna:

„Sunt fericit cum n-a mai fost
Mă simt iubit şi-mi este bine
Doar când sunt lângă tine!”

Îţi stau alături, te privesc,

Îţi sorb din ochi imagini,

Tu îmi zâmbeşti şi mă săruţi,

Trăim povestea de iubire

Ce la chitară o cânţi...

“Şi te iubesc cu milă şi cu groază
Tot ce-i al tău mi se cuvine mie
Ca un nebun de alb ce capturează
Regina neagră pentru o veşnicie”

Eu scriu de zor un comentariu

Către un cititor fidel,

Îi mulţumesc că ne doreşte

Doar gânduri bune, de poveste.

În noua zi îţi sunt alături

Cu toată dragostea-n priviri,

În suflet şi în gând purtăm

Povestea unei mari iubiri.


Geanina Codiţă

VĂD...

E multă linişte în suflet…
Uite, îl deschid pentru tine,
Spune-mi ce vezi…
Văd marea care îmi spune
Că sufletul tău are imensitatea ei..
Văd soarele, ce străluceşte în interiorul lui,
Ating , iar mâna simte căldura sufletului
Ce mi-o oferi cu generozitate.
Văd orizontul pe care-l ating cu degetul arătător
Şi-l pompez în vene ,
Pentru a-ţi transforma sângele,
În albastru de prinţesă.
Văd câmpia pe care ţi-o picur în ochi,
Transformându-i în fascinante smaralde,
De un verde intens şi strălucitor,
Pe care ar fi invidioşi
Şi cei mai celebri pictori ai Universului..
Văd macii din lanul de grâu
Şi fac un transplant de roşu,
Pentru ca inima mea ,
Să fie veşnic îndrăgostită de tine,
Iar lanul de grâu ţi-l aşez pe frunte,
Pentru a te transforma,
În cea mai diafană Cosânzeană..
Văd dealul pe care-l urc ,
Pentru a extrage din boabele strugurilor,
Sentimentul intens de alcoolemie al fericirii.
Văd muntele ce mă îndeamnă să urc,
Pentru a culege ,
Cea mai preţioasă floare a sufletului,
IUBIREA.
Văd toate acestea, pentru că zilnic
Te descopăr aceeaşi,
Şi totuşi... alta...
Rămânând permanent însetat
De explorarea sufletului tău
Care m-a fascinat,
Dar nu se lasă dezvăluit în totalitate
Dând iubirii misterul primei nopţi
În care te-am descoperit,
Minune de femeie!

http://geaninacodita.blogspot.com/