Saniuta fuge
Nimeni n-o ajunge...
Ce-a mai fugit si saniuta mea in seara aceasta!
Ce fain a fost!
Simt si acum senzatia de liberate pe care ti-o da zborul cu sania... la fel imi simt si obrajii imbujorati si arsi de gerul de afara: -17 grade, la Suceava. Dar a meritat! Am zburat si la propriu si la figurat, timp de 4 minute cat a durat coborarea pe drumul Plevnei, coborare luminata din spate de farurile masinii conduse de sotul meu, ca altfel nu se putea - era bezna!
Vreau sa repet experienta si maine seara! E senzational! E adrenalina! E bucurie! O bucurie copilareasca, inconstienta, nebuna, nebuna...
UPDATE:
In seara aceasta am reluat drumul lung, dar plin de satisfactii, al coborarii cu magica saniuta. A fost suuuuper, de aceea am mai urcat o data dealul si l-am coborat la fel de repede...
Vedeti?
Nu ma vedeti!!!!!
...am zburat ca vantul... ba nu! ca gandul! :)
