Titlu*: | Muntele vrăjit |
Autor:*: | http://ionelmuscalu.blogspot.com |
Poza: | |
Articol*: | Stau la poalele muntelui, Ca orice alpinist începător, Mă uit în sus şi vreau să zbor Peste albul, abruptul ponor, Ca să arăt ce bine ştiu să fiu scriitor De negre buchii de pixeli şi quadraţi. Stau în două picioare, ca strămoşii acceptaţi În mijlocul ghivecelor de flori ale boieroaicelor, Apreciaţi pentru culorile lor de salamandră Şi pentru că mâncau nedând din barbă, Chiar dacă bătea cataclismul iminent la uşă, Atunci când ei erau tăvăliţi prin dârmon şi cenuşă, Că aşa era cu tranziţia agrar-stelară, Te dădeau în mă-ta şi cu tunul şi afară, Până în faţa graniţei, a varicelei, malariei şi tandreţei Dintre un ţânţar anofel şi un pui de ţăran rebel, Aşteptând să vină ea, vară sobră şi iradiantă, Când se coc holdele şi secera e ca o daltă A statuii ce-o emancipezi cronologic şi cast, De la îndrăzneală până la gândul dinast Al trecerii lacrimii şi sudorii în pâine, Căci iubirea dislocă timpul de azi peste mâine, Până la trofeul fără respect, al unui succes ce-l aştept Acum, când stau la poalele muntelui alb... de la piept. |
Powered by EmailMeForm
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu