Calendar BACALAUREAT 2010

Calendar BACALAUREAT 2010

CALENDARUL
examenului de bacalaureat - 2010

Prima sesiune de examen 2010

14 - 18 decembrie 2009	Inscrierea candidatilor la prima sesiune de examen
11-13 ianuarie 2010	Evaluarea competentelor lingvistice de comunicare orala in limba romana - proba A
13-15 ianuarie 2010	Evaluarea competentelor lingvistice de comunicare orala in limba materna - proba B
18 - 29 ianuarie 2010	Evaluarea competentelor digitale - proba D
19 - 22 aprilie 2010	Evaluarea competentelor lingvistice intr-o limba moderna - proba C
11 iunie 2010	Incheierea cursurilor pentru clasa a XII-a
28 iunie 2010	Limba si literatura romana - proba E)a) - proba scrisa
29 iunie 2010	Limba si literatura materna - proba E)b) - proba scrisa
30 iunie 2010	Proba obligatorie a profilului - proba E)c) - proba scrisa
1 iulie 2010	Proba la alegere a profilului si specializarii - proba E)d) - proba scrisa
3 iulie 2010	Afisarea rezultatelor (pana la orele 16:00) si depunerea contestatiilor (orele 16:00 - 20:00)
5-6 iulie 2010	Rezolvarea contestatiilor
7 iulie 2010	Afisarea rezultatelor finale

A doua sesiune de examen 2010

05 - 09 iulie 2010	Inscrierea candidatilor la a doua sesiune de examen
23-24 august 2010	Evaluarea competentelor lingvistice de comunicare orala in limba romana - proba A
23-24 august 2010	Evaluarea competentelor lingvistice de comunicare orala in limba materna - proba B
24 -25 august 2010	Evaluarea competentelor lingvistice intr-o limba moderna - proba C
26 - 27 august 2010	Evaluarea competentelor digitale - proba D
30 august 2010	Limba si literatura romana - proba E)a) - proba scrisa
31 august 2010	Limba si literatura materna - proba E)b) - proba scrisa
1 septembrie 2010	Proba obligatorie a profilului - proba E)c) - proba scrisa
2 septembrie 2010	Proba la alegere a profilului si specializarii - proba E)d) - proba scrisa
4 septembrie 2010	Afisarea rezultatelor (pana la orele 16:00) si depunerea contestatiilor (orele 16:00 - 20:00)
6-7 septembrie 2010	Rezolvarea contestatiilor
8 septembrie 2010	Afisarea rezultatelor finale

FASOLEA CU CEAPĂ ŞI ÎMPĂRATUL

Autor Doina Popescu

http://doinapopescu.wordpress.com

Mama era elevă la liceul de fete şi într-o zi a fost anunţată că părinţii au fost trecuţi la chiaburi şi este exmatriculată.

Tatăl ei, moş Ilie, disperat că-i fuseseră luate pământurile, caii, vitele şi uneltele la CAP, îşi lăsase o barbă de patriarh punându-şi toată nădejdea în Dumnezeu.

Dar la aşa faptă strâmbă, împreună cu alt fruntaş din sat, moş  Andrei, luară calea Bucureştiului ca să-şi vadă fetele iar la şcoală.

Deci, s-au dus oamenii în audienţă la Gheorghe Gheorghiu-Dej.

Din zori au stat la uşa conducătorului dar, acesta nu şi-a găsit timp de ei.  Erau rupţi de foame şi deşi aveau pâine, brânză, ouă fierte şi ceapă la ei, n-au îndrăznit să mânânce şi nici să plece şi să rişte să nu mai fie primiţi.

Pe seară, Gheorghiu-Dej a ieşit să plece  şi a dat cu ochii de cei doi ţărani.

-Drăcie! Am uitat de voi! Moşule, semeni cu Engels dar, mata eşti mai frumos. Îmi pare rău de voi dar, trebuie să mă mai aşteptaţi să mă întorc de la masă. N-am mâncat nimic toată ziua!

-Aicea ne găseşti, măria ta!- zice moş Ilie, bucuros că totuşi avea să se întoarcă.

Conducătorul făcu câţiva paşi şi apoi se răzgândi:

-Ia, mai bine veniţi cu mine, că precis nici voi n-aţi mâncat nimic. Cât mâncăm îmi spuneţi of-ul şi mai câştigăm timp, că eu mă întorc.

Moş Ilie, îndoit de foame, pe de o parte se bucură de bucatele alese ce avea să le mănânce la masa împăratului, pe alta era cam sfios fiindcă nu ştia dacă se cade la un ţăran atâta cinste.

S-au aşezat la o masă mare şi au fost serviţi imediat. Spre uimirea ţăranilor, mâncarea le-a fost tare cunoscută: fasole cu pâine neagră.

-Bună mai era o ceapă la fasolea asta!- zice Gheorghiu-Dej cu lingura-n fasole.

-Am eu în desagă!-zice moş Ilie. Acum o scot.

A spart ceapa cu pumnul, a împărţit-o în trei şi au mâncat în tăcere: ciorbă de fasole, fasole scăzută şi fasole făcăluită.

Uimirea ţăranilor era deplină. Să mănânci fasole cu ceapă şi cu pâine neagră ditamai împăratul? Mare minune! Fără tingirii de aur, fără pocale de argint!

Gheorghiu-Dej povesti cât de greu se conduce o ţară, cât de multe vrea să facă şi cât de puţin îi stă în putere, câtă trădare e-n jurul lui şi că-şi trăieşte fiecare zi ca şi când ar fi ultima. Câtă deznădejde îl cuprinde că ruşii ne-au încălecat ţara şi vor să ne mănânce fripţi. Ruşii, ruşii, ruşii!

La sfârşit, ţăranii povestiră motivul urnirii lor pe drumul Bucureştiului şi Gheorghiu-Dej promise că va repara abuzul imediat.

Săptămâna următoare o comisie de la partid veni în anchetă şi mama fu reprimită la şcoală.

Dar, ghinion! Cum învăţa foarte bine, stârni invidia fetei unui ştab de la partid.
Răzgâiata se dădu cu curu’ de pământ că fiica de chiabur a luat notă mai mare decât ea, fată de activist onorabil cu origine sănătoasă.

Pentru a nu-şi mai produce duduia vânătăi şi cu altă ocazie, direcţiunea hotărî pentru a doua oară exmatricularea elementului antisocial.

La moartea lui Gheorghiu-Dej, moş Ilie s-a aşezat pe prispă cu gazeta pe ghenunchi şi a plâns de i s-a zguduit pieptul. Vecinii s-au mirat, ştiind că un comunist mort e mai bun decât un comunist viu. S-au mirat şi fiindcă moş Ilie suferise îngrozitor din cauza colectivizării, blestemându-i pe comunişti de câte ori cumpăra lână şi grâu ca să-şi plătească cotele criminale.
Dar moş Ilie avea propriul lui adevăr: ştia că împăratul a fost omorât de ruşi şi temea că Moscova îşi va pune slugă supusă care v-a vitregi ţara şi mai rău. Plângea de mila ţării!

Cinci ani mai târziu, moş Ilie a murit pe prispă aşteptând americanii.

Moscova a reuşit abia peste alţi 20 de ani să-şi pună oamenii în fruntea bucatelor la Bucureşti dar, americanii nu au mai venit niciodată.

Citiţi PROZĂ AFURISITĂ şi pe http://doinapopescu.blogspot.com

PROFESORUL TRĂZNIT

Titlu: Profesorul trasnit
Autor:: Doina Popescu
Articol: Domnul Ghimpe, profesorul de filozofie era un bărbat înalt, bine făcut şi chiar dacă avea în jur de 50 de ani, elevele de la liceul de fete adormeau cu el în gând şi era masculul cel mai pomenit în jurnalele şi oracolele la mare modă.
Nu ştia nimeni exact de unde-i venise porecla de GHIMPE, totuşi, ceva nu era tocmai în regulă cu el. Umbla o vorbă c-ar fi somnambul.
Fetele, chiar dacă niciuna nu văzuseră ceva anume mai alăturea cu drumul la distinsul profesor, totuşi, fiecare cunoştea la a doua sau a treia mână câte o sumă de poveşti care mai de care mai colorate legate de domnia sa.
Într-o zi, lipsind domnul Ghimpe la primele ore, domnişoara directoare intră la idei şi trimise acasă la profesor un stol de fete să afle cauza întârzierii. Se zice că mai lipsise astfel de la şcoală şi fusese găsit cocoţat pe acoperiş, făcând declaraţii de amor nebun la mâţe. Directoarea bănui o cauză asemănătoare şi se baza pe isteţimea fetelor să-l aducă în siguranţă la şcoală.
Ciripind vioaie, fetele ajung repejor la vila profesorului, o căsoaie de armator cu gard frumos lucrat în fier forjat. Ajunse în faţa uşii stolul amuţi:
Pe un şezlong, profesorul dormea gol-goluţ, etalându-şi erecţia la soare.
-Co-lo-sal!- exclamă o elevă.
-Ba eu zic: co-lo-sa-lă!- o corectă alta pistruiată.
-Hai, vitezelor! Care are curaj să-l trezească?
-Aţi înnebunit? De ce să-l trezim? Uite ce frumuseţe! Ar fi păcat, zău aşa! Eu zic să-l privim pe săturate şi să mergem să-i povestim domnişoarei!
-Ai curaj să-i povesteşti tu?
-De ce i-o fi zicând Ghimpe? Era mai potrivit Măciucă!- zise iarăşi pistruiata.
-Nu vă mai certaţi, am eu o idee! Trebuie să fim isteţe ca s-o convingem pe domnişoara să vină să vadă cu ochii ei! Dacă v-aţi săturat de privit haideţi!
Ajunse la liceu, fetele, îmbujorate îi spuseră Domnişoarei că Ghimpele pare mort.
Domnişoară lăsă ora baltă şi însoţită de fete alergă la casa profesorului.
Fiind probabil prima erecţie din viaţa domnişoarei, aceasta leşină din primul moment. Când îşi reveni, trimise fetele la liceu:
-Dacă se află despre isprava asta-n târg, nu mai fac anchetă să aflu cine-a găvărit: vă exmatriculez pe toate! Am înmormântat subiectul definitiv!
Fetele plecară cam fără chef, iar Domnişoara rămase cu Ghimpele.
Două săptămâni mai târziu, zarvă mare în oraş: Domnişoara şi Ghimpele îşi anunţau logodna.Alte fragmente de proză afurisită pe http://doinapopescu.blogspot.com
--

Pana maine mai ai timp sa mai respiri o singura data.

Pana maine mai ai timp sa mai respiri o singura data.
Eram in liceu, ultimul an, sala 1, sala de istoria artei, randul de la geam, ultima banca, la perete. Era colega mea Mihaela, cea care dormea vesnic, cea care gandea lucruri destepte doar dupa cafea. Eram eu, colega ei de banca, Livia, cea care se plangea ca nu stie nimic si mai mereu lua 10. Mai ales cand spunea ca n-a stiut nimic.
Era o zi habar-n-am-ce-zi, una oarecare. Stiu doar ca eram noi toti acolo, marti dimineata, de la 8 la 10, istoria artei. Si colega asta a mea, care mi-a devenit prietena in timp, era stresata, eu n-o lasam sa doarma. Semanam mult in perioada aia, putin prea mult, pana la a lua 3 pe copiat cand nici nu se punea problema. In timp, cativa ani adica, ne-am mai schimbat. Ne-am mai a se traduce prin poate prea mult. Nu mai avem nici doua fire din vechea camasa, nu mai avem in comun decat un ras semi-isteric, ochii deschisi si parul valvoi.
Eh, asta-i acum, dar atunci, atunci cand eram colege de banca, in liceu, atunci eram eu si eu putin altfel, si ea si ea putin altfel. Era istoria artei, cu Buliga, celebra profesoara Buliga, neagra in cerul gurii, a dreacu a dreacu a dreacu, asa cum ni s-a descris ea pe sine la primul curs. Si noi, noi, ca doi copii fara mai nicio grija, filosofam. Nu mai stiu cum am ajuns aici, la acest "pana maine", dar cert e ca am ajuns. Era o foaie, o fila oarecare, ordinara, nu mai stiu daca era alba sau smulsa din caiet...da, era alba, o mai am, trebuie sa o caut... Si pe foaia asta scria, ea, colega mea cu ochi albastrii si par urat (atunci). A scris ca pana maine mai am timp. Timp sa mai respir. Acum, nu mai stiu de cate ori, da' parca o sngura data. Trebuie sa caut foaia aia ordinara. Am sa o inramez. Asa-s eu. Iubesc chestiile mici, banale, dar care apartin unui timp anume. Foaia asta, de exemplu, reprezinta anul ala. Tot.
Holul ala urat, liceul ala pe care l-am iubit, colegul pe care am avut un crush, baiatul pe care l-am iubit, colegii pe care i-am dispretuit, astia pe care i-am placut. Banca aia, fir-ar ea de banca!banca aia a vazut multe, si a ascultat si mai multe...Profesoara aia scorpie, dar fara de care as fi avut mult mai putine.
Imi lipsesc azi toate alea. Eram mici, eram prosti si era asa frumos. Totul.
Era asa frumos sa chiulesc de la scoala si sa ma duc la Sinaia cu trenul. Un personal amarat, n-aveam bani de nimic. Era asa frumos sa chiulesc de la ore si sa stau in curtea liceului si sa vorbesc despre viata, si carti, si oameni. Si-mi mai e dor sa ma duc la orele de romana, sa o ascult pe femeia aia care-l iubea pe Eminescu ca pe ochii din cap. Poate putin mai mult pe Eminescu. Frumoasa era femeia aia, era asa un om frumos...
Si parca mi-e dor de diriga, si tipetele ei mereu bine intentionate, si parca o aud "Ce-aaai mai facuuut?!?!?" si iar motiveaza absente si iar ma pune sa-mi scriu singura scutiri si iar o aud "Uoof, acu' hai sa vedem ce putem face..." Si ea e un om frumos.
Si ma vad pe mine, in banca mea de la istoria artei, si vad iar oamenii din jur. Si mi-e asa dor de ei, si-mi lipsesc si azi ca si ieri, parca putin mai mult, azi sunt putin mai departe.
Colega asta a mea, desteapta foc si descurcareata de fel, moldoveanca pan' la os, cu gura mare si artagoasa, doarme. Si eu ii dau la coate si ea ma injura, si eu ii car la coate, si ea ma injura si profa asta, o scorpie cu farmec, sta in spatele nostru si vede. Si pana se prinde omu' asta cu ochii albastrii...pana se prinde ca-i dau ghionturi cu motiv, profa tuseste, tuset-d-ala de "vezi ca te vad". De-acum omul asta nu mai are doar ochii albastrii, e toata albastra. Vinetie. Cred ca nu mai respira, stai sa verific...
Mi-e dor de oamenii astia atunci. Mi-e dor sa-i vad mai copii si mai simpli. Mi-e putin dor si de mine.
Dar nu-i nimic, pana maine mai am timp sa mai respir o singura data. Asa a zis colega mea din ultima banca, sala 1, istoria artei.