FASOLEA CU CEAPĂ ŞI ÎMPĂRATUL

Autor Doina Popescu

http://doinapopescu.wordpress.com

Mama era elevă la liceul de fete şi într-o zi a fost anunţată că părinţii au fost trecuţi la chiaburi şi este exmatriculată.

Tatăl ei, moş Ilie, disperat că-i fuseseră luate pământurile, caii, vitele şi uneltele la CAP, îşi lăsase o barbă de patriarh punându-şi toată nădejdea în Dumnezeu.

Dar la aşa faptă strâmbă, împreună cu alt fruntaş din sat, moş  Andrei, luară calea Bucureştiului ca să-şi vadă fetele iar la şcoală.

Deci, s-au dus oamenii în audienţă la Gheorghe Gheorghiu-Dej.

Din zori au stat la uşa conducătorului dar, acesta nu şi-a găsit timp de ei.  Erau rupţi de foame şi deşi aveau pâine, brânză, ouă fierte şi ceapă la ei, n-au îndrăznit să mânânce şi nici să plece şi să rişte să nu mai fie primiţi.

Pe seară, Gheorghiu-Dej a ieşit să plece  şi a dat cu ochii de cei doi ţărani.

-Drăcie! Am uitat de voi! Moşule, semeni cu Engels dar, mata eşti mai frumos. Îmi pare rău de voi dar, trebuie să mă mai aşteptaţi să mă întorc de la masă. N-am mâncat nimic toată ziua!

-Aicea ne găseşti, măria ta!- zice moş Ilie, bucuros că totuşi avea să se întoarcă.

Conducătorul făcu câţiva paşi şi apoi se răzgândi:

-Ia, mai bine veniţi cu mine, că precis nici voi n-aţi mâncat nimic. Cât mâncăm îmi spuneţi of-ul şi mai câştigăm timp, că eu mă întorc.

Moş Ilie, îndoit de foame, pe de o parte se bucură de bucatele alese ce avea să le mănânce la masa împăratului, pe alta era cam sfios fiindcă nu ştia dacă se cade la un ţăran atâta cinste.

S-au aşezat la o masă mare şi au fost serviţi imediat. Spre uimirea ţăranilor, mâncarea le-a fost tare cunoscută: fasole cu pâine neagră.

-Bună mai era o ceapă la fasolea asta!- zice Gheorghiu-Dej cu lingura-n fasole.

-Am eu în desagă!-zice moş Ilie. Acum o scot.

A spart ceapa cu pumnul, a împărţit-o în trei şi au mâncat în tăcere: ciorbă de fasole, fasole scăzută şi fasole făcăluită.

Uimirea ţăranilor era deplină. Să mănânci fasole cu ceapă şi cu pâine neagră ditamai împăratul? Mare minune! Fără tingirii de aur, fără pocale de argint!

Gheorghiu-Dej povesti cât de greu se conduce o ţară, cât de multe vrea să facă şi cât de puţin îi stă în putere, câtă trădare e-n jurul lui şi că-şi trăieşte fiecare zi ca şi când ar fi ultima. Câtă deznădejde îl cuprinde că ruşii ne-au încălecat ţara şi vor să ne mănânce fripţi. Ruşii, ruşii, ruşii!

La sfârşit, ţăranii povestiră motivul urnirii lor pe drumul Bucureştiului şi Gheorghiu-Dej promise că va repara abuzul imediat.

Săptămâna următoare o comisie de la partid veni în anchetă şi mama fu reprimită la şcoală.

Dar, ghinion! Cum învăţa foarte bine, stârni invidia fetei unui ştab de la partid.
Răzgâiata se dădu cu curu’ de pământ că fiica de chiabur a luat notă mai mare decât ea, fată de activist onorabil cu origine sănătoasă.

Pentru a nu-şi mai produce duduia vânătăi şi cu altă ocazie, direcţiunea hotărî pentru a doua oară exmatricularea elementului antisocial.

La moartea lui Gheorghiu-Dej, moş Ilie s-a aşezat pe prispă cu gazeta pe ghenunchi şi a plâns de i s-a zguduit pieptul. Vecinii s-au mirat, ştiind că un comunist mort e mai bun decât un comunist viu. S-au mirat şi fiindcă moş Ilie suferise îngrozitor din cauza colectivizării, blestemându-i pe comunişti de câte ori cumpăra lână şi grâu ca să-şi plătească cotele criminale.
Dar moş Ilie avea propriul lui adevăr: ştia că împăratul a fost omorât de ruşi şi temea că Moscova îşi va pune slugă supusă care v-a vitregi ţara şi mai rău. Plângea de mila ţării!

Cinci ani mai târziu, moş Ilie a murit pe prispă aşteptând americanii.

Moscova a reuşit abia peste alţi 20 de ani să-şi pună oamenii în fruntea bucatelor la Bucureşti dar, americanii nu au mai venit niciodată.

Citiţi PROZĂ AFURISITĂ şi pe http://doinapopescu.blogspot.com

Indemnizatie crestere copil 2009

In 1 ianuarie 2009 a intrat in vigoare legea(Legea nr. 257/2008 pentru modificarea alin. (1) al art. 1 din OUG nr. 148/2005 ) privind sustinerea familiei in vederea cresterii copilului.Potrivit legii,noua mama va avea optiunea de a alege intre o indemnizatie de 600 Ron,sau 85% din salariu.
Acte necesare pentru a primi indemnizatia:
- adeverinta cu venitul net pe cele 12 luni anterioare nasterii - eliberata de angajator
- cerere de recalculare a indemnizatiei (dupa caz)
- copie CI mama
- copie CN copil

Legislatia:

Legea nr. 257/2008 pentru modificarea alin. (1) al art. 1 din OUG nr. 148/2005 privind sustinerea familiei in vederea cresterii copilului

Art. I. - Alineatul (1) al articolului 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 148 din 3 noiembrie 2005 privind sustinerea familiei in vederea cresterii copilului, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.008 din 14 noiembrie 2005, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 7/2007, se modifica si va avea urmatorul cuprins:

"Art. 1. - (1) Incepand cu data de 1 ianuarie 2009, persoanele care, in ultimul an anterior datei nasterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, beneficiaza de concediu pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani sau, in cazul copilului cu handicap, de pana la 3 ani, precum si de o indemnizatie lunara in cuantum de 600 lei sau, optional, in cuantum de 85% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni."

Art. II. - Pot beneficia de prevederile art. 1 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 148/2005 privind sustinerea familiei in vederea cresterii copilului, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 7/2007, precum si cu modificarile aduse prin prezenta lege, si persoanele care se afla in plata la data intrarii in vigoare a prezentei legi.

Povestioara Soldatului

Acasa, mama si fetita impodobesc impreuna bradul, ca in fiecare an.

Mama: Craciunul este sarbatoarea familiei si a lui Dumnezeu. Craciunul il simti inainte sa-l traiesti. Iar Craciun fara brad si colinde nu exista. Asa sa le spui si copiilor tai!
Fetita: Si daca nu vor mai exista brazi si lumea nu va mai dori sa colinde?
Mama: Nu se va intampla asta. Daca iubesti Craciunul, nu vei crede asta niciodata.

Mama: Craciunul nu poate fi trist! Sa nu te certi cu nimeni de Craciun!
Fetita: De ce mama, se supara Dumnezeu?
Mama: Da. Si vei ajunge sa te superi si tu pe tine.

Fetita: Mama, nu gasesc steaua!
Mama: Trebuie sa o gasim; fara ea, bradul isi pierde din maretia specifica. Trebuie sa ai grija ca bradul sa se simta bine la tine in casa. Trebuie sa il cinstesti.
Fetita: Mama, dar bradul traieste?
Mama: Sigur ca traieste! Iar de Craciun, e magic!

Si era magic de fiecare data! Mama si fetita il numeau Soldatul. In vestmintele lui verzi, cu decoratiile de tot felul, pe care unii le numesc globuri, fundite, clopotei, era aidoma unui soldatel care era binevenit in fiecare an si le dadea celor doua sentimentul de protectie. Era Soldatul lor pe care il gazduiau timp de o luna. In schimb, Soldatul facea casa mai vesela, atmosfera magica si fetita il privea cu luare aminte la vorbele mamei.

Timpul a trecut, fetita a crescut, iar mama ei a plecat in alta lume tot in preajma sarbatorilor. De atunci, Soldatul poarta in el amintirea unei mame si a unei fetite care a inteles ce este Craciunul.



Andra - Vis De Iarna
Asculta mai multe audio Muzica