Ion Mota si Vasile Marin, eroi ai Europei crestine
Acum 77 de ani, pe 13 Ianuarie 1937, Ion Moța și Vasile Marin cad pe frontul de la Majadahonda din Spania pentru apărarea Europei creștine de pericolul bolșevic. Comuniștii încercau să creeze un capăt de pod tocmai în Spania. Li s-au opus forțele naționaliste conduse de Generalul Franco. Ce ar fi însemnat o victorie a comuniștilor în războiul civil spaniol? E foarte probabil ca istoria Europei să fi fost radical diferită. Dacă naționaliștii au învins, asta se datorează și zecilor de mii de combatanți naționaliști care și-au dat viața, printre aceștia și doi români.
Ion Moța și Vasile Marin erau membri ai elitei legionare, Moța chiar membru fondator al Legiunii, nimeni nu i-a obligat să se implice într-un război care nu avea nici o legătură cu România sau cu Mișcarea Legionară. Însă dintr-o puternică convingere național-creștină au decis că trebuie să facă acest lucru, chiar cu prețul jertfei lor.”Se trăgea cu mitraliera în obrazul lui Hristos! Se clătina așezarea creștină a lumii! Puteam noi să stăm nepăsători? Eu așa am înțeles datoria vieții mele. Am iubit pe Hristos și am mers fericit la moarte pentru El! (…) Să nu lăsăm pe urmașii noștri să piardă binefacerile sufletești ale Nașterii Mâtuitorului! Să nu lăsăm o țară fără Biserici, fără icoane, fără ocrotirea mâinii lui Dumnezeu! Să nu lăsăm copiilor noștri o viață în care vor fi pierdut pe Hristos!” . Așa a scris Ion Moța în testamentul său, presimțind că va muri pentru o cauză sfântă. Cei doi s-au dus la luptă dintr-o solidaritate creștină și fiindcă conștientizau adevăratul pericol al expansiunii comunismului, cu cât devenea această ideologie anti-creștină și anti-națională mai puternică, cu atât erau mai mari șanse ca forțele comuniste să obțină controlul asupra României, care era la granița Uniunii Sovietice. De asemenea, faptele lor și ale altor naționaliști europeni, țin să demonstreze că naționalismul nu este în esență xenofob, iar un naționalist nu respinge în mod automat alte popoare, ci dimpotrivă există o solidaritate între naționaliști care nu ține cont de granițele dintre națiuni, o solidaritate greu de înțeles de cei care nu au sentimentul naționalist în sufletele lor. Dar cu toate acestea, necesitatea colaborării naționaliștilor din diferite țări împotriva forțelor anti-naționale a existat dintotdeauna. “Nu am făcut acest gest din disperare ori aventură, ci perfect lucid. Era o datorie de onoare care apăsa pe umerii generației noastre. Am făcut-o cu aceiași dragoste ca și cum ar fi fost vorba de Patria mea” scria Vasile Marin soției sale, după ce abia a ajuns în Spania.
Anti-creștinismul comuniștilor și anarhiștilor care au luptat în timpul războiului civil a îmbrăcat forme extreme, asemeni celor din URSS. Mii de preoți uciși și răstigniți în batjocură, maici violate și biserici distruse, cam aceasta era marxismul pus în practică. Dar nu s-au comis crime doar împotriva clerului, ci și a populației civile, mai exact a burghezilor. Nu era important cum și-au obținut aceștia averile, comuniștii doreau confiscarea lor și exterminarea celor văzuți ca dușmani ai muncitorilor. S-a ajuns până la sfârtecarea cu baionete a copiiilor nevinovați. Am putea spune metaforic că era iadul pe pământ, dar în același timp era clar că aceasta era adevărata față a comunismului. Echipa legionară care a luat parte la luptele din Spania, din care făceau parte Moța și Marin, știa că aceste lucruri se vor petrece și în România dacă comuniștii vor ajunge la putere. Au avut dreptate! Crimele comuniștilor și aruncarea a sute de mii de oameni în închisori să fie torturați și bătuți au demonstrat că legionarii nu exagerau deloc atunci când vorbeau de pericolul bolșevic. În această situație, echipa legionară formată din: avocatul Bănică Dobre, avocatul Nicolae Totu, Ing. Gh. Cline, Diplomatul și Prințul Alexandru Cantacuzino, Preotul Dumitrescu-Borșa, Ion Moța, Vasile Marin și condusă de Generalul Cantacuzino-Grănicerul, a decis că trebuie să se implice și legionarii în conflictul din Spania. Corneliu Zelea Codreanu ar fi trimis mai mulți oameni în Spania, dacă Mișcarea nu s-ar fi confruntat cu mari probleme în țară și cu lipsa resurselor materiale. Însă puținii membri care au mers erau dintre cei mai buni pe care îi avea Legiunea.
Prin sacrificiul lor, cei doi legionari au devenit martiri ai lui Hristos și exemple nu doar pentru naționaliștii români, dar și pentru naționaliștii spanioli, care an de an sunt prezenți în localitatea Majadahonda să le aducă un omagiu celor ce au murit în lupta anti-comunistă. Deși au trecut mai bine de trei sferturi de secol de atunci, jertfa lor nu este uitată, nici chiar dacă în Europa s-a ridicat un nou URSS, Uniunea Europeană condusă de urmașii ideologici ai bolșevicilor. Va deveni probabil ilegal în România ca cineva să exprime o opinie pozitivă despre Moța și Marin, asta în cazul în care proiectul lui Crin Antonescu de a scoate legionarismul înafara legii va intra în vigoare. Dar degeaba încalcă acesta dreptul la liberă exprimare, degeaba încearcă să echivaleze legionarismul cu nazismul, căci sacrificiul celor ce au murit pentru Dumnezeu, Neam și Țară va rămâne mereu viu în inimile multor tineri. Moartea acestora e un discurs mai puternic decât orice lege de inspirație totalitară. Codrin Goia – FrontPress.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu