Destin

| 

Destinul trist al unei regine

Nu toate visele implinite cu fetiţe orfane care visează să devina regine au un final fericit. Ne-o dovedeşte destinul Nataliei  – domniţa Dudu cum i se spunea acasă – cea care se trăgea dintr-o veche familie de boieri din nordul Moldovei, Kesco. Natalia s-a născut in Florenţa in anul 1859 . Rămâne de mic copil orfană şi este crescută de unchiul ei Constantin Moruzi  şi de soţia acestuia, printesa Catinca. Micuţa Natalia Kesco şi-a petrecut copilăria în Moldova, la Bujor, apoi la conacul din Dănuţeni (de dincolo de Stânca Roznovăneştilor, pe malul Prutului) dar şi in Iaşi (oraşul bunicilor), Odessa (locul in care au fost inmormântaţi părinţii ei) sau în Viena ( oraşul de suflet al familiei). A fost una dintre multele fetiţe care visau sa devină regine. Încă din copilărie, la toate întrebările despre ce işi dorea să ajungă  răspundea la fel: "Voi creşte mare şi voi fi regină". Visul i s-a îndeplinit dar, avea să mărturisească mai târziu,  coroana nu i-a adus fericire.

Natalia Kesco

A fost educată într-o mănăstire catolică şi lansată în lumea mondenă la Viena, unde apariţia ei a produs impresie şi prinţul sârb Milan Obrenovici (descendent si el al unei familii din Moldova – fiind fiul Mariei Obrenovici - amanta domnitorului Alexandru Ioan Cuza ) "a pus ochii" pe ea. Mai târziu, gurile rele afirmau că, de fapt, prințul ar fi fost vrajit nu doar de frumuseţea basarabencei ci si bogăţiile ei nenumărate. Natalia Kesco, care avea doar 16 ani, se căsătorește cu prințul Milan Obrenovici în catedrala din Belgrad la 17 octombrie 1875.

Regina Natalia a Serbiei - nepoata Marghioliței Roznovanu

“Mireasa s-a prezentat intr’o rochie albă, inchisă, purtând în păr o mică coroană de mărgăritare (…) Când soții urmau in timpul ceremoniei pe Mitropolit, trena Domniței s’a incurcat, din cauza unui servitor mai neîndemânatec; sora mai mica a Nataliei a scos lumea din încurcătuăa, eliberând trena rochiei, si cu mândrie a dus-o mai departe.Totuși,s’a obsevat acest semn prevestitor de nenoroc pentru Domniță.”

Regele Milan si Regina Natalia 

Un an mai târziu, la 14 august 1876 – la 17 ani – Natalia are un baiat, Alexandru. La 6 martie 1882 Serbia a devenit regat iar Natalia regină. Foarte repede insă Natalia Obrenovici află că viața de regină nu este atât de frumoasă pe cat pare. Soțul ei “schimba tot asa de des miniștrii, ca si amantele”, scandalurile de la Curtea Regala din Belgrad făcând in acea vreme deliciul periodicelor europene.Natalia mărturisea că ”nu mai putea ascunde lacrămile sub masca unui surâs”.

La un bal pe care Milan Obenovici vrea să-l deschidă dansând cu o curtezană se produce un scandal imens care este urmat de o ințelegere intre soti, Natalia părăsind Serbia împreună cu fiul ei Alexandru, pe care il crește departe de soțul său, în Franța si Germania.Ea avea dreptul să locuiască în Serbia doar pe timpul verii. Milan Obrenovici face insă in așa fel incât un nou Mitropolit al Serbiei (numit chiar de el in acel an) să confirme divorțul cerut de Rege. O delegație a regelui îl ia cu forța pe fiul Nataliei, prințul moștenitor Alexandru, care este dus in Serbia.

Regele, Regina si Printul Alexandru

In 1889 regele Milan al Serbiei este silit să abdice și Alexandru la doar 13 ani devine rege. Țara este condusă de o regență iar Natalia primește dreptul să se reîntoarcă în Serbia. Doar pentru un scurt timp insă. În urma unei legi adoptate de parlamentul sârb  părinților  regelui li se interzice sederea in Serbia iar în noaptea de 6 mai 1891 Natalia , „escortata de armată, a fost silită pentru a doua oară să părăsească copilul și țara.“

Doi ani mai târziu Regele Alexandru preia conducerea țării si redă drepturile luate mamei sale care se reîntoarce în țara sa de adopție iar divorțul este anulat. Din păcate, din cauza unei legături a tânărului Rege cu doamna de onoare a Reginei Natalia, Draga Masin,între mamă si fiu se produce o nouă ruptură. Regele devine foarte repede foarte nepopular datorită aroganței sale iar in anul 1903, într-o noapte de iulie, o conspirație formată din ofițeri pătrund în palatul regal și îl omoară. Regina Natalia Obrenovici află știrea din ziare:

“La Biaritz, din balcon,- povestește Monseigneurul Vladimir Ghica – Regina Natalia aude strigătul vânzătorului de ziare. Iată, în fața ei, in salon, acest tânăr  vânzător îi intinde gazeta. Încă doi pași, și Regina cade sdrobită de durere.”

În urma pierderi fiului , Natalia Obrenovici se retrage din viața publică , își împarte averea între Universitatea din Belgrad, bisericile și mănăstirile din Serbia și  se convertește la catolicism la 12 aprilie 1902 în biserica sanatoriului Cazin-Perrochaud de la Berck-Plage în departementul Pas-de-Calais. Își petrece restul vieții în Franța. Moare în 1941 la St. Denis (Franța). Publică la Paris  “Memorile Nataliei – Regina Serbiei”, iar la St. Petersburg, nuvela autobiografică – ”Mama”. În primăvara anului 1941 în sudul Franţei moare Natalia Obrenovici. A fost înmormântată în cimitirul din Lardy, o localitate la 37 km sud-vest de Paris.

Natalia Kesco- Obrenovici

Citatele din text sunt din volumul : “Profiluri de ieri şi azi”  - Gheorghe Bezviconi, 1943

deieri-deazi.blogspot.com