Maruka Cantacuzino(1878-1969)

Maruka Cantacuzino – iubirea grava si definitiva a lui George Enescu

Motto: „Pentru mine a iubi este grav şi, mai ales, este definitiv.”
          (George Enescu)

O altă prinţesă frumoasă si excentrică a României a fost fără indoială Maria Cantacuzino – cea căreia apropiaţii îi spuneau Maruka. A fost doamnă de companie si prietenă apropiată a Reginei Maria, soţia ministrului Mihai Cantacuzino, iubita filozofului Nae Ionescu şi a muzicianului Dinu Lipatti , iubita şi  mai apoi soţia marelui George Enescu.Sper că v-am trezit curiozitatea aşa că voi încerca în cele ce urmează să-i devoalez destinul:

Maria Cantacuzino – născuta Rosetti – s-a născut la Tescani, în Moldova, la 17 iulie 1879. La 18 ani se căsătoreşte cu Mihai Cantacuzino – fiul liderului Partidului Conservator. Era în acea vreme “o tânără timidă cu părul negru-arămiu, înaltă şi cu răs cristalin”.O căsătorie visată de tânăra domniţă,  dar un vis care se va destrăma repede. Soţul ei se pare că iubea mai mult vinul şi pe curtezanele vremii decăt pe tânăra lui soţie. Totul se termină atunci când Maruka işi găseşte soţul in pat cu sora ei, Nelli. Şi din acel moment, desi nu divorţeaza, între cei doi relaţia devine mai mult formală.

Maria ( Maruka ) Cantacuzino

În perioada aceasta, Maria Cantacuzino devine o apropiată a Principesei Maria.Despre relaţia lor Hannah Pakula consemnează in cartea sa  Ultima romantică – Viaţa Reginei Maria a României :

„Maruka era de descendenţă moldovenească - brunetă, frapantă şi tenace. Măritată cu fiul cel mai mare al bogatului conducător al Partidului Conservator, ea era suficient de bogată pentru a-şi cultiva ciudăţeniile. Maruka se temea de lumină şi de mulţime şi refuza să meargă în casele altora, dar devenise renumităpentru petrecerile din propria casă. Acestea aveau loc într-un salon spaţios, iluminat doar parţial de flăcări domoale pe suprafaţa unor vase imense cu ulei. Amfitrioana îşi primea musafirii şezînd pe o canapea joasă unde îşi petrecea toată seara, fără să se ridice nici măcar pentru a întîmpina un membru al familiei regale, dar trimiţînd ocazional vreunui suflet privilegiat un bilet încîntător scris în grabă.”

iar Principesa Maria - viitoarea Regină a României îi scria  surorii sale Sandra la începutul anului 1907:

„O prietenie bruscă s-a ivit între mine şi doamna Cantacuzino... îmi face plăcere .Ne plimbăm împreună cu maşina chiar şi cînd ninge... Cînd Nando ( nota : Principele Ferdinand ) pleacă la vînătoare, uneori mă duc la ea după masa de seară; aceasta nu se permite cu adevărat, dar uneori trebuie să-ţi iei puţină libertate dacă nu ţi se dă nici un pic... A adus o schimbare în viaţa mea...deoarece mă simţeam cu totul lipsită de prieteni".

  

Maria Rosetti- Cantacuzino

  Şi tot Principesa Maria nota in jurnalul ei, referindu-se probabil si la aplecarea Marukăi Cantacuzino asupra magiei, a lumii ciudate plasate sub puterea vrăjilor şi a spiritismului :

"Ocupa un loc de frunte în grupul prietenilor mei. Era uneori ciudată şi avea, de netăgăduit, o fire originală. Tovărăşia ei te însufleţea, dar zadarnic ai fi încercat să te opui ideilor ei. Trăia după bunul plac, fără să-i pese de critici. Maruka avea manii, şi una dintre ele era gustul de a sta aproape în întuneric... Îi plăcea să ne adune acasă la ea... Ne făcea să ne supunem zâmbitoarei ei tiranii".

Maria ( Maruka ) Cantacuzino

Tot pe la 1907 tanara Maria Cantacuzino îl cunoaşte pe foarte tânărul la acea vreme George Enescu. Acesta devine o prezenţă constantă in casa şi in viaţa Marukăi. Marele om politic I.G. Duca consemnează in memoriile sale :

„Mai rar ne invita Maruka Cantacuzino . Simplicitatea nepretenţioasa de la Irina Procopiu era înlocuită acolo prin originalitatea preavizibil voită a Marukăi. Un mediu care îmi displăcea din această cauză, dar unde aveai totuşi compensaţia de a-l auzi pe Enescu intrecandu-se pe sine insuşi.” (Amintiri politice – I.G.Duca ).

Deşi se cunosc mult mai devreme, povestea de iubire dintre Maruka Cantacuzino şi George Enescu devine de notorietate publică abia  prin anul 1914 când compozitorul avea deja un nume consacrat, avea un succes incredibil şi era un bărbat curtat. În memoriile ei, intitulate "Umbre şi lumini", Maruka descria astfel intâlnirea lor:

"Bărbat, zeu sau demon este această siluetă de titan ieşită din trăsnet, zveltă, dar compactă ca de jasp negru? Destinul în persoană. Înaintează spre mine fatal, irezistibil, pe când eu merg, ca o somnambulă, în întâmpinarea lui. Cu o strânsoare fierbinte, mi-a luat mâinile pe care i le-am întins cvasi inconştient... Ce s-a petrecut mai apoi? Ştiu doar că salonul s-a golit aproape imediat şi că am rămas singură cu el până dimineaţa. Până la sfârşitul toamnei, când Enescu trebuia să se întoarcă la Paris, Maruca şi Pynx s-au aruncat fără rezerve într-o poveste de dragoste pe care ea nu va ezita să o compare cu "legenda lui Tristan şi a Isoldei".

 

George Enescu - tanar

si tot ea mărturisea referindu-se la marele compozitor:

"Un singur om umplea şi-mi schimba universul la unison, cu care eu mă simţeam ca într-o veritabilă stare de transă, în vreme ce iubirea lui devenea fanatică cu fiecare oră care trecea, cu fiecare privire, cu fiecare strângere de mână…".

  

Povestea de iubire dintre cei doi avea să fie una plină de „febră si pasiune” după cum o caracterizeaza chiar maestrul Enescu. Lungile lor despărţiri datorate lungilor turnele în care pleacă deja celebrul George Enescu crează stări de tensiune intre cei doi iubiti şi le alimentează geloziile:

"Tăcerea din casă mă apăsa ca o placă de plumb. Am fost primită cu grija pe care o arăţi unui bolnav sau unui rănit. M-am băgat în pat, nefiind în stare să fac cel mai mic gest, străină faţă de toţi, ostilă faţă de cei care voiau să mă îngrijească. Asta este fericirea?... Nu, nu-i fericirea, este răul sacru care se numeşte dragoste! Este pasiunea oarbă şi surdă la tot ce nu are legătură cu ea"

scria in insemnarile  sale Maria Cantacuzino” . Tot ea notează :

„ În ajunul plecării mele, am primit de la Pynx ( nota: asa il alinta Maria Cantacuzino pe George Enescu) o scrisoare care m-a stupefiat. Într-un şir lung de reproşuri, mă acuza cu violenţă că i-am trădat credinţa jurată, pentru Matila Ghyka, oaia lui neagră, pe care îi promisesem să nu-l mai văd”.

Într-o scrisoare Enescu îi scria iubitei sale:

 "Mincinoaso, mincinoaso, ca oricare altă femeie, când eu am văzut în tine o zeiţă" (...) care m-a indignat. În aşa hal, că am dat imediat ordin să se reanuleze biletele pentru Paris şi să mi se ia altele pentru Italia”.

Din banii strânşi, mai ales după turneele din America (1923-1924), Enescu îi face cadou iubitei lui  „Vila Luminiş” din Sinaia, oază de linişte şi de meditaţie creatoare. Loc de odihnă, dar şi de mirifică inspiraţie – gândea Enescu. Vila a fost construită după planurile arhitectului Dudescu, dar, mai ales, după sugestiile, până la cel mai mic amănunt, ale compozitorului. Aici şi-a desăvârşit capodopera „Oedip”.

Soţul Mariei Cantacuzino moare intr-un accident de maşina in anul 1928. Ei au avut doi copii, pe Ana o viitoare poetă şi pe cel care avea să devina şi el celebru în anii ce au urmat: pilotul Constantin ( Bazu ) Cantacuzino.

Se putea prevedea în acel moment că relaţia dintre cei doi va deveni una cu final fericit.Dar nu venise incă momentul:

După moartea soţului său Maruka Cantacuzino organizează in casa sa „serate muzicale” care devin repede celebre. Într-una dintre dintre seri îl invită  pe Nae Ionescu – noua stea a Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti. Frumos, cu maniere alese, fermecător în conversaţie, Nae Ionescu zdrobise nu doar inimile studentelor sale, ci şi pe cele ale protipendadei feminine din Bucureştiul interbelic. Era o inteligenţă vie, cuceritoare si intre cei doi se naste o tumultoasa poveste de dragoste. În ciuda diferentei de vârstă, legătura lor durează aproape nouă ani, timp în care Enescu se retrage în Franţa, aşteaptând ca “prinţesa iubită” să se întoarcă la el. Nae Ionescu este cel care rupe relaţia. Maruka, într-o depresie cumplită, are o tentativa de sinucidere, aruncandu-si pe faţa acid sulfuric.

Nae Ionescu

Cel care o salvează, o duce în braţe la spital, o îngrijeşte şi o pune pe picioare este, bineînţeles, Enescu. In anul 1939 se căsătoresc ( la 56  de ani ai lui Enescu şi 58 ai Marukăi). Chiar şi după căsătoria lor, Maruca a avut mai multe relaţii extraconjugale, printre care una si cu pianistul Dinu Lipatti, dar iubirea lui Enescu era mult mai mare decat singur îşi închipuia. Astfel incât, el trece cu vederea excapadele soţiei sale. În 1946, cei doi soţi pleacă în Statele Unite şi de acolo plecă în Franţa. Trăiesc din concerte şi din cursurile de vară ţinute de marele compozitor la Academia Chigiana din Sienna. În 1955, în noaptea de 4 spre 5 mai, Enescu se stinge. “Prinţesa iubită” mai trăieşte până în 22 decembrie1968 . Moare si este inmormântată alături de George Enescu în cimitirul Père Lachaise din Paris.

Bustul Mariei Enescu realizat de G.D. Anghel
deieri-deazi.blogspot.com