Meditatie

“Unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră” (Matei 6:21)

William Randolph Hearst locuia în castelul Hearst. Castelul avea 850mp şi era aşezat pe o moşie de 265.000 de acri. El deţinea 80 km de pământ de-a lungul coastei Californiei şi era colecţionar de 88 de ani. Avea statui egiptene vechi de 3500 de ani, tapiţerii medievale flamande, tavane sculptate manual având o vechime de câteva secole şi câteva din cele mai celebre opere de artă ale tuturor timpurilor. După opt decenii de colecţionare de obiecte William Hearst a murit. Acum mii de oameni merg să viziteze casa lui şi cu toţii spun acelaşi lucru: “extraordinar, avea o mulţime de obiecte”.

Noi trecem prin viaţă, adunăm obiecte, apoi murim, lăsând toate aceste obiecte în urma noastră. Ce se întâmplă cu ele? Copiii noştri se ceartă pentru ele. Copiii noştri, care nu au murit încă, umblă prin lucrurile noastre. Asemenea vulturilor, ei se hotărăsc care sunt obiectele pe care doresc să le ducă la ei acasă. Ei îşi spun: “Acum toate aceste lucruri sunt ale mele”, apoi ei mor şi alţi vulturi vin să le ia. Popoarele se războiesc pentru obiecte, familii se despart pentru obiecte. Soţii şi soţiile se ceartă mai mult pentru obiecte decât pentru orice altceva. Închisorile sunt pline de hoţi de stradă şi de directori care au comis infracţiuni pentru a le dobândi. De ce? Pentru că sunt doar fleacuri, lată ce voia Domnul Isus să spună prin aceste cuvinte: “Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina, şi unde le sapă şi le fură hoţii; ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voas­tră, acolo va fi şi inima voastră” (Matei 6:19-21). După ce ai citit aceste cuvinte, pune-ţi următoarea întrebare: “Unde este inima mea?”