George-i negustor de firmă
Şi are o prăvălie „chic”
Cumpără şi vinde mărfuri
Blănuri, stofe, mozaic,
Porţelanuri şi covoare,
Chihlimbar şi abanos
Şi orice marfă preţuieşte
După ochi, după miros.
……………………..
Cum e-ndrăgostit de Lily
O fetiţă foarte fină
Iară nunta-i hotărâtă
Numai peste-o săptămână
George a devenit vulcanic
Şi e plin de nerăbdare
Fiindcă Lily e o păpuşă
Blondă şi fermecătoare.
……………………..
Şi gândindu-se la glasu-i
Ca un zvon divin de harfă
Îşi şopteşte încins de doruri:
- Faină marfă, bună marfă!
Sâni frumoşi şi braţe durde
Pulpe dulci, picorul mic
Cum să nu te-apuce dracii
Lângă ea când stai un pic?
……………………..
De aia poate astăzi, George
Când a prins-o-n odăiţă
A pupat-o plin de pofte
Şi pe ochi şi pe guriţă
Şi strângându-i trupu-n braţe
Plin de voluptăţi nebune
A alunecat cu mâna… unde nu se poate spune.
……………………..
Vai Georgică, – spuse Lily
Ştiu ce lungă orice clipă-i
Stăpâneşte-te, mă tulburi
Prea mă strângi şi prea mă pipăi
Fii cuminte, ai răbdare
Mai ales şi nu uita
Că peste o săptămână,
Toată, toată e a ta.
……………………..
George îşi miroase palma
Şi apoi discret îngână
- Asta-i marfă care poate
Să mai stea o săptămână?
Ion Pribeagu – “Apreciere”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu