Viata mea s-a schimbat ! E extraordinara !!!

Dupa diferite discutii cu prietenii si cei apropiati mie, am facut o analiza a stilului meu de viata si am ajuns la concluzia ca viata mea s-a schimbat, este prefecta si tinde spre perfectiune in fiecare zi, adica e extraordinara.

Cei care mi-au urmat sfaturile inteleg foarte bine ceea ce scriu eu aici.

Mie toate imi merg perfect in viata mea, toate usile mi se deschid, chiar imi zicea cineva la un moment dat cand mergeam cu masina pe strada: " Tu ai observat ca parca toate se aliniaza ca sa poti ajunge cu bine" (eu conducand o masina cu franele slabite, si cautand pe strada un culoar pe unde sa ma strecor fara sa fiu nevoit sa franez). Gasesc loc de parcare in fiecare zi oriunde imi doresc, primesc de lucru oricand am nevoie de bani, termin intotdeauna lucrul la timp...

Dar la fel e si in viata mea de zi cu zi, toate mi se "astern" - daca pot spune asa - in fata, intr-o ordine perfecta, atata timp cat sunt in acea dispozitie. Daca ma las influentat negativ de vre-un eveniment, urgent incepe totul sa se strice, si parca lucrurile nu se mai aseaza perfect, dar revine totul la normal odata cu starea mea de buna dispozitie si bucurie.

Poate unii din voi se intreaba cum fac eu asta, si cum reusesc. E foarte simplu, am aflat ce trebuie sa fac ca sa imi mearga toate perfect, totul e sa crezi si sa traiesti ca si cand s-ar fi intamplat deja ceea ce iti doresti sa se intample, si parca deja traiesti consecintele "lucrurilor pe care ti le-ai dorit" - asta nu face decat sa grabeasca procesul de indeplinire a dorintelor voastre. Nu e nici un secret, totul se intampla in lumea asta dupa aceasta lege. Si orice va doriti, fie ca e bine sau rau se va intampla (in functie de cat de multa pasiune puneti in ceea ce va doriti).

Nu vreau sa ma lungesc prea mult, ca sa nu va plictisesc, daca v-am facut curiosi, oricat de putin, o sa incercam sa organizam aici un fel de seminar, online, pentru cei care doresc sa il urmeze. O sa discutam cu Feri, si vom vedea ce vom face si cum vom face.

Pana atunci, toate cele bune, si o un weekend cat mai frumos tuturor.

Discurs

O bucurie sa aveti mereu in buzunar, un zambet pe chip si o vorba buna pentru cineva.

Nu alegeti tacerea atunci cand ceva (orice, oricat de mic) va nemultumeste. E important pentru sufletul si linistea celui/celei careia ii e adresata tacerea, sa stie unde si cu ce a gresit! Daca nu aveti curajul verbal, explicati-i in scris - un e-mail, un sms, cauza supararii dvs.

Nu lasati o rautate, o tristete, sa strice o prietenie. Nu se stie cand aveti nevoie de acel om. Viata si asa este scurta. Profitati la maxim de ce va ofera, de oamenii pe care vi-i scoate in cale.

Zambiti si imbratisati persoanele dragi voua! Nimeni nu e perfect... nici macar TU!

Curriculum vitae

de Sorin Comorosan (scriitor ce l-a cunoscut pe Jorge Louis Borges)
“Treisprezece (plus cinci) metamorfe” Ed. “Augusta” 2002

Dupa un poem de Mario Benedetti

Nu eu m-am nascut, altii au facut-o pentru mine, fara sa ma intrebe. Cineva mi-a soptit sa deschid ochii, sa respire adanc sis a vin aici. Aici, pe acest bolovan de pamant pierdut printre stele, undeva la margine de zare.
Asa am aparut eu, un ghem de gelatin privind la cer.
Am invatat sa cresc. Pe verticala. Curand, am descoperit ca nu fruntea va atinge cerul, ci mintea.
Asa a aparut cautarea, care mi-a scris viata cu litere de zile si litere de nopti. Si odata cu ea, a aparut cunoasterea.
Am invatat s scriu sis a citesc, sa adun si sa las, sa construiesc… Am cercetat tot ce se poate cerceta si am aflat tot ce se poate sti. Cand am intors si ultima fila din cartile lumii, am inteles ca nu cunoasterea este drumul spre stele.
Asa a aparut disperarea.
Atunci am dat cunoasterea pe viata. Am vrut sa invat sa rad si am invatat sa plang. Am invatat sa-mi fie foame sis a-mi fie frig, sa-mi fie cald si sa-mi fie bine. M-au invatat sa fiu rau si am invatat sa fiu las. Sa fiu bun si sa fiu drept. Am invatat sa urasc si am invatat sa iubesc.
Si am iubit.
Apoi ea a plecat.
Asa a aparut singuratatea si am aflat ca pieirea sta la temelia oricarei incercari umane.
Am fugit in credinta si in vis. L-am cautat si L-am visat, dar nu L-am gasit.
Abia atunci, cu mainile goale, am descoperit tristetea de a fi om.
Jocul de-a cautarea, gasire si ntelegere se terminase. Aflasem tot ce se putea afla, invatasem tot ce se putea invata, traisem tot ce se putea trai si visasem tot ce se putea visa.
Dar nu stiam sa mor.
Eram insa prea batran sa mai invat.Atunci am murit. Cineva, imi soptea sa inchid ochii, sa respir adanc si sa trec dincolo.

Unde v-ati ascuns, bai oameni frumosi?!

I am I and nothing less, remember that. Noi am uitat, luati de val...am uitat ce inseamna sa apreciezi un om pentru ceea ce este. Am uitat sa ne uitam la oameni cu mai multa atentie. Mie mi s-a pus pata acum ceva timp si m-a izbit chestia asta ca o ditamai piatra in ceafa. Bai oameni buni, bai, unde s-a ascuns adevarul? Nu chestia aia de la TV, nu adevarul ala dezbatul stupid in talk show-uri si reviste "serioase". Ci adevarul ala gol, al lui Botticelli si al filosofilor, psihologilor, al lui Puric, al meu, al oamenilor alora carora le pasa putin mai mult. Al lui Schicht. Unde e? Unde s-au ascuns si toate lucrurile alea adevarate. Oamenii care sunt ceea ce sunt, prietenii care sunt acolo indiferent de zi sau vreme, indiferent de circumstante. Unde s-au ascuns si toate lucrurile simple? Toate se invart ca intr-un mixer cu super mega viteza si nimeni nu mai alege nimic. Totul e un terci. E naspa. It sucks. Vreau sa nu stiu cele 20 000 de chestii pe care le stiu, vreau sa nu inteleg cele 10 000 de lucruri pe care le inteleg. Sau macar, daca tot prind cate ceva din zbor, macar sa fie pana la capat.
Ori geniu ori nimic, dar asa, intre doua extreme life sucks. De ce? Fiindca de prins, prinzi cateva lucruri, dar nu poti sa le intelegi. Si ce mai vroiam la un moment dat sa inteleg atatea... M-am lasat, n-am cum sa intru in MENSA, n-am cum sa ma intrec cu Puric, ca sa nu mai spun ca n-am cum sa fac mai nimic wow. E naspa.
Dar sa revin. Unde s-au ascuns toate lucrurile simple si curate, fara prostii, fara praf, fara subaintelesuri inutile. Vreau sa ma pot uita iar in ochii unui om si sa nu mai vad cele 100 de situatii imbecile, sa ma uit in ochii unui om si sa vad ce vedeam acum ceva timp. Un om frumos, si atat. Si stiu ca fiecare vrea asta, fiecare vrea o reintoarcere la ceva. Eu nu vreau sa ma intorc la nimic, oricum nimic concret. Eu vreau doar oameni frumosi. Lucruri simple. A hug la nevoie, un prieten cand am nevoie de un prieten, un sprijin pe care sa il stiu acolo dar de care sa nu profit. Vreau doar oameni. Oameni frumosi.
Unde v-ati ascuns, bai oameni frumosi?!?!