IERI AI ŢINUT POST NEGRU ŞI ASTĂZI...
Foarte multe gesturi care ar trebui să fie ale noastre, ale interiorului nostru, au devenit gesturi de imagine. Le facem doar pentru că ni se pare că dă bine să le facem. Nu ne mai gândim că de fapt ele sunt lucruri deosebit de intime, care au ca scop şlefuirea sinelui, a personalităţii.
Cred că a ţine post negru este un act spiritual deosebit... dar dacă te lauzi pe toate drumurile cu asta şi nu mai contează ce faci înainte şi după...
Există foarte multe gesturi din acestea şi cred că aţi întâlnit de multe ori astfel de situaţii. Poate chiar v-aţi surprins pe voi înşivă făcând acest lucru. Recunosc că mi s-a întâmplat să fac ceva doar pentru imagine. De exemplu, atunci când mi-am lăsat plete (demult).
Sunt oameni care se duc la lansări de carte sau la spectacole sau la alte evenimente doar pentru a fi văzuţi că fac acest lucru. Nu contează gestul în sine. Atunci, însă, el nu ajută cu nimic.
Propun un exerciţiu: încercaţi să trăiţi o săptămână fără televizor, fără calculator şi, dacă puteţi, în acea săptămână să citiţi câteva pagini în fiecare zi.
Toată lumea este de acord că trăim într-o lume a imaginii, a spectacolului. Multe lucruri sunt făcute doar pentru a fi văzute. Dar aşa ele nu au nicio valoare în sine, sunt superficiale şi nu ne ajută cu nimic.
În concluzie, să facem doar acele lucruri pe care le simţim şi pe care le dorim cu adevărat şi să ne creăm o imagine adevărată, sinceră, iar dacă acea imagine nu ne place, să ne schimbăm pe noi înşine, pentru că aşa se va schimba şi imaginea. Schimbarea doar a imaginii nu aduce după sine şi schimbarea persoanei. E doar o altă iluzie!
Se afișează postările cu eticheta etica. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta etica. Afișați toate postările
Despre "religia" mea sau cum e o prostie sa fi crestin indoctrinat
Stiu ca am sa-mi atrag o serie de bile negre, ca o sa credeti ca e varsta cea care ma impinge sa spun ce am sa spun, ca nu stiu despre ce vorbesc. Sa ma explic mai intai. E posibil ca varsta sa vorbeasca, nu zic nu, dar ma indoiesc ca e doar asta.
Am trecut de mult de varsta teribilismului, am avut destul timp sa ma gandesc la asta, am avut cateva din experientele "care te schimba". Am studiat problema, m-am pus pe citit Bibia dar n-am terminat, am fost la studiu biblic dar m-am lasat si de ala. Am studiat problema la facultate, cu un profesor extraordinar, foarte credincios de altfel.N-am gasit un raspuns clar dar am gasit unele raspunsuri.
Nu cred in Dumnezeul crestin, nu cred in Biblie, nu cred ca o sa ajung in iad daca beau in postul Craciunului, nu cred in posturi. Cred totusi in oameni buni.
Religia a inceput bine, ca mai toate lucrurile care iau amploare si dainuie in timp. Religia ar fi trebuit sa faca oamenii ma buni, invataturile sa fie pur si simplu povete. S-a ajuns la cu totul altceva. E o prostie sa crezi in Dumnezeul
care nu ma lasa pe mine sa intru in biserica fiindca am menstruatie, e o prostie sa tin post daca nu simt nevoia, sa raman virgina fiindca asa se cade, sa ma duc la biserica si sa-i dau bani unui popa care sa-mi dea cu mir pe frunte.
Datinile astea nu fac altceva decat sa imbrace in praf un lucru frumos. Sa fi crestin nu inseamna sa postesti, inseamna sa fi un om bun.
Era o povata de-a lui Puric pe tema asta. Nu o povata cat o povestioara, am uitat acum exact cum suna, dar am sa fac un post separat pentru asta.
Dumnezeul crestin e o copie a mitologiei. Dumnezeul crestin e iporit, in situatia in care credem ca o sa ajungem in iad daca nu ne inchinam Lui.
Biblia e o carte de povete, scrisa de oameni sub forma metaforica. Nimic mai mult. Sunt cei ce uita asta si iau Biblia ca pe Cartea lui Dumnezeu, ca o istorie a Lui. Pai, daca e sa o luam asa....am pus-o. Fiindca Dumnezeul ala din Biblie face pariuri cu vietile oamenilor, doar ca sa-si arate muschii (da, e cartea lui Iov. O sa spuneti ca n-am inteles eu bine...)
Dumnezeul ala nu se oboseste (fiind atotputernic) sa salveze oamenii buni si ii ineaca pe toti.
Fiindca n-am cum sa cred astea am sa deduc urmatoarele: Biblia e o carte simbolica. Buun, pana aici toate bune si frumoase. Din ea trebuie sa invatam sa fim oameni buni, sa ne iubim aproapele, sa nu facem rau...adica trebuie sa invatam cate ceva despre etica. Pai si atunci ce-i cu toate prostiile care si-au varat coada in treaba asta?
A fi crestin e o chestie spirituala, tine de fiecare individ in parte. Fiecare are un Dumnezeu al lui, fiecare se inchina unui alt Dumnezeu. Si atunci ce-i cu impartirea asta? Crestin ortodox, catolic, protestant, budist sau mai stiu eu ce martor... Tocmai impartirea la modul asta distruge religia. Cui ii pasa daca te inchini unui D-zeu cu Duh Sfant si un copil pe nume Iisus sau unui Dumnezeu cu cap de elefant? Atata timp cat esti un om bun, moral
nu vad de ce ar conta. Dar conteaza, se pare. Sunt atatea razboaie care sa ateste asta. Si milioane de mici conflicte pe teme religioase.
Am facut o varza din postul asta, stiu. Am sa-mi pun ideile in ordine si am sa revin. Pana una alta, draga Simion, cu parere de rau iti spun urmatoarele: nu exista religie sau crestinism in adevaratul sens al cuvantului, exista oameni care cred. Tu esti unul din cei care cred fara sa-si puna intrebari. Cauta si vei gasi, intreaba si ti se va raspunde.
Am spus despre mine la un moment dat ca nu-s nici atee dar nici nu cred in Dumnezeu. Nu sunt atee fiindca imi place sa cred ca exista o entitate pe o treapta mai sus decat mine, fara asta mi-ar fi frica. Nu-mi place sa cred ca eu sunt punctul cel ai inalt al existentei. Eu ca si om, nu persoana.
Nu cred in Dumnezeu fiindca ideea de religie a suferi transformari odiaose de-a lungul timpului si a ajuns sa fie mai mult monstru decat idee morala.
Am trecut de mult de varsta teribilismului, am avut destul timp sa ma gandesc la asta, am avut cateva din experientele "care te schimba". Am studiat problema, m-am pus pe citit Bibia dar n-am terminat, am fost la studiu biblic dar m-am lasat si de ala. Am studiat problema la facultate, cu un profesor extraordinar, foarte credincios de altfel.N-am gasit un raspuns clar dar am gasit unele raspunsuri.
Nu cred in Dumnezeul crestin, nu cred in Biblie, nu cred ca o sa ajung in iad daca beau in postul Craciunului, nu cred in posturi. Cred totusi in oameni buni.
Religia a inceput bine, ca mai toate lucrurile care iau amploare si dainuie in timp. Religia ar fi trebuit sa faca oamenii ma buni, invataturile sa fie pur si simplu povete. S-a ajuns la cu totul altceva. E o prostie sa crezi in Dumnezeul
care nu ma lasa pe mine sa intru in biserica fiindca am menstruatie, e o prostie sa tin post daca nu simt nevoia, sa raman virgina fiindca asa se cade, sa ma duc la biserica si sa-i dau bani unui popa care sa-mi dea cu mir pe frunte.
Datinile astea nu fac altceva decat sa imbrace in praf un lucru frumos. Sa fi crestin nu inseamna sa postesti, inseamna sa fi un om bun.
Era o povata de-a lui Puric pe tema asta. Nu o povata cat o povestioara, am uitat acum exact cum suna, dar am sa fac un post separat pentru asta.
Dumnezeul crestin e o copie a mitologiei. Dumnezeul crestin e iporit, in situatia in care credem ca o sa ajungem in iad daca nu ne inchinam Lui.
Biblia e o carte de povete, scrisa de oameni sub forma metaforica. Nimic mai mult. Sunt cei ce uita asta si iau Biblia ca pe Cartea lui Dumnezeu, ca o istorie a Lui. Pai, daca e sa o luam asa....am pus-o. Fiindca Dumnezeul ala din Biblie face pariuri cu vietile oamenilor, doar ca sa-si arate muschii (da, e cartea lui Iov. O sa spuneti ca n-am inteles eu bine...)
Dumnezeul ala nu se oboseste (fiind atotputernic) sa salveze oamenii buni si ii ineaca pe toti.
Fiindca n-am cum sa cred astea am sa deduc urmatoarele: Biblia e o carte simbolica. Buun, pana aici toate bune si frumoase. Din ea trebuie sa invatam sa fim oameni buni, sa ne iubim aproapele, sa nu facem rau...adica trebuie sa invatam cate ceva despre etica. Pai si atunci ce-i cu toate prostiile care si-au varat coada in treaba asta?
A fi crestin e o chestie spirituala, tine de fiecare individ in parte. Fiecare are un Dumnezeu al lui, fiecare se inchina unui alt Dumnezeu. Si atunci ce-i cu impartirea asta? Crestin ortodox, catolic, protestant, budist sau mai stiu eu ce martor... Tocmai impartirea la modul asta distruge religia. Cui ii pasa daca te inchini unui D-zeu cu Duh Sfant si un copil pe nume Iisus sau unui Dumnezeu cu cap de elefant? Atata timp cat esti un om bun, moral
nu vad de ce ar conta. Dar conteaza, se pare. Sunt atatea razboaie care sa ateste asta. Si milioane de mici conflicte pe teme religioase.
Am facut o varza din postul asta, stiu. Am sa-mi pun ideile in ordine si am sa revin. Pana una alta, draga Simion, cu parere de rau iti spun urmatoarele: nu exista religie sau crestinism in adevaratul sens al cuvantului, exista oameni care cred. Tu esti unul din cei care cred fara sa-si puna intrebari. Cauta si vei gasi, intreaba si ti se va raspunde.
Am spus despre mine la un moment dat ca nu-s nici atee dar nici nu cred in Dumnezeu. Nu sunt atee fiindca imi place sa cred ca exista o entitate pe o treapta mai sus decat mine, fara asta mi-ar fi frica. Nu-mi place sa cred ca eu sunt punctul cel ai inalt al existentei. Eu ca si om, nu persoana.
Nu cred in Dumnezeu fiindca ideea de religie a suferi transformari odiaose de-a lungul timpului si a ajuns sa fie mai mult monstru decat idee morala.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)