Micul Print - Antoine de Saint Exupery

Micul Print - Antoine de Saint Exupery

Opera "Micul print" de Antoine de Saint-Exupery poate fi considerata o capodopera a literaturii universale, si poate fi destinata atat copiilor cat si adultilor deopotriva, avand ca teme principale prietenia, dragostea si frumosul. Povestitorul este inca un copil cand se hotaraste sa deseneze un sarpe boa care inghite un elefant. Mergand la "cei mari" si intrebandu-i daca le este frica de desenul lui , acestia raspund cu nonsalanta ca nu ar putea sa le fie frica de o palarie. "Le-am aratat oamenilor mari capodopera mea si i-am intrebat daca desenul acesta ii sperie." Baiatul dezamagit , deseneaza un sarpe boa despicat penttru a face mai inteligibil desenul. Atunci adultii ii spun ca ar fi mai bine sa lase deoparte serpii boa in favoarea altor lucruri mai importante . Povestitorul alege prin urmare alta meserie decat aceea de pictor : cea de pilot .

O defectiune la motor il obliga pe baiatul devenit acum barbat, sa aterizeze fortat in desertul african, in una din calatoriile sale. In timp ce incearca sa-si repare motorul, este surprins de un baietel fermecator care ii cere un desen cu o oaie. Povestitorul se straduieste sa afle de la baietel de unde vine si cum a ajuns acolo. Dar acesta nu da nici un raspuns. Singura lui dorinta este sa primeasca desenul cu oaia. "Bine , dar ... ce cauti aici ?" Iar el rosti atunci din nou incetisor , cerandu-mi parca un lucru din cale-afara de insemnat :" - Te rog ... deseneaza-mi o oaie !"

Continuarea va las sa o descoperiti singuri in lectura de mai jos.

Lectura placuta !

Saint-Exupery - Micul Print

Citat pentru mame din Peter Pan

“Orice mama buna are obiceiul ca seara tarziu, cand copiii dorm, sa cotrobaie prin gandurile lor sis a puna totul in ordine pentru dimineata urmatoare, asezand la loc toate lucrurile care au luat-o razna in cursul zilei. Daca un copil ar sta treaz (dar cine poate oare?), si-ar vedea mama trebaluind prin gandurile lui si arurmari-o cu mare interes. E ca si cum ai face ordine prin sertare. Presupun ca si-ar vedea mama in genunchi, zabovind asupra continutului, uneori plin de haz, intrebandu-se unde oare ai putut culege un lucrusor anume, avand si surprise placate si mai putin placate, strangand cate ceva la piept de parca ar fi un pisoi, aruncand altceva cat colo. Dimineata cand te trezesti, toate rautatile si dorintele urate cu care te-ai dus la culcare au fost impaturite de zeci de ori si, asa mici-mititele, au fost puse puse la fund in sertarul cu ganduri; sus, la vedere, bine aerisite, au fost intinse gandurile tale frumoase, gata sa le iei in primire.
Nu stiu daca ati vazut vreodata o harta cu gandurile cuiva.
Cateodata, calatorind prin gandurile copiilor ei, doamna Darling gasea lucruri de neinteles, dar nimic nu o nedumirea mai tare decat cuvantul Peter. “

Mama

de Claudia Groza

Mereu mi-a plăcut cuvântul mama.
Îmi iubesc mama şi o ador
M-a învăţat să merg şi să iubesc
Mi-a dăruit frumuseţe şi umor,
Zâmbet, credinţă, încredere şi zbor.

Vreau să devin mamă!
Îmi doresc de mor acest statut nemuritor.
Să mă umflu în pântec cu dragoste şi divin,
Să dau mângâiere, suflet, suspin,
Să reinventez cuvântul joacă,
Să zburd pe câmpie şi prinzând fluturi,
Să desenez nori şi stele şi lună şi soare,
Să spun poveşti cu Ilene Cosânzene
Să-l învăţ să iubească, să spere, să ajute,
Să se roage, dar mai ales să mă ierte.

De ce citim?

Mijloace de transport in comun. Oamenii citesc. Oferta este larga. Ziare cu tiraj mare au campanii de promovare a cartilor. Au succes. Vanzatorii spun ca la ora 7, stocul este epuizat. Acest lucru ma bucura.

Imi place sa daruiesc carti, ba chiar sa si imprumut. Eu tratez cartile ca pe fiinte vii. Nu alterez paginile indoindu-le, caci stiu ca sufera. Nu apas cotorul cartii, caci durerea e intensa. E ca un junghi.Iubiti cartea la propriu si la figurat. Pastrati-o si pentru generatiile viitoare.

Dar, de ce citim? Doar ca sa avem o preocupare? Folosim pildele, solutiile ce reies din carti?Intr-o perioada am citit multa psihologie aplicata. Mi-a folosit. Eu sper ca lectiile sa-mi foloseasca pentru o lunga perioada.

Mi-a placut si "Codul bunelor maniere". Cand am cumparat-o, o prietena mi-a spus ca eu nu am nevoie, dar credeti-ma, oricine are nevoie. Traim intr-o perioada urata, mitocaneasca, in care, daca ciocani la usa sau spui multumesc, esti privit ca un ciudat. Dar sufletului tau ii face asa bine sa fii ALTFEL, de fapt sa fii OM CIVILIZAT.

Imi plac jurnalele. Incerc sa invat ceva de la acei oameni. Incerc sa iau de la fiecare om ce are bun. Toti suntem buni si rai. Difera procentul. M-a impresionat jurnalul Marthei Freud: o femeie cu bun simt, puternica si desteapta, care a stat in umbra sotului. O mama devotata, sotie intelegatoare si dedicata -desi se simtea ignorata uneori- dar mai presus de toata o femeie sensibila si rabdatoare. Un model de femeie, chiar si pentru zilele noastre.

Acum, citesc "Jurnalul unei scriitoare" de Virginia Woolf. O femeie care a iubit, a scris, a citit temeinic si foarte organizat, cu termene limita, dar nu a fost mama. Si a regretat asta.Cititi. Trageti concluzii si aplicati -cat se poate- in viata de zi cu zi.

"Citeste. Citind mereu, mintea ta va deveni un laborator de idei si imagini, din care vei intelege sensul si filozofia vietii." M.Eminescu

Leapşă livrescă

Am primit de la Belle de Jour o leapşă foarte faină :) Mi-era dor de o leapşă pe teme de lectură, aşa că am preluat şi executat imediat:

1. Când citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?

Folosesc semne de carte, niciodată nu am suportat obiceiul ăsta de a îndoi paginile.

2. Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi dacă "da" care a fost aceasta?

De Crăciun am primit cadou mai multe cărţi şi anume: Petru Popescu - Supleantul, Herta Muller - Încă de pe atunci vulpea era vânătorul, Neagu Djuvara - Amintiri şi poveşti mai deocheate şi primul meu audiobook Noica - 3 poeme filosofice pentru S, care conţine şi doua evocări ale lui Constantin Noica  semnate de Andrei Pleşu şi Gabriel Liiceanu.

3. Citiţi în baie?

Da...există baia de răsfăţ cu spumă şi citit, o constantă, mai ales în week-enduri :)

4. V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte şi dacă "da" care ar fi fost aceasta?

Prima carte începută şi la care cred că am scris cel mai mult, era o carte SF, cu o navetă spaţială...aveam vreo 12 ani şi eram fan Star Trek :)) A urmat o poveste de dragoste, condimentată cu versuri şi scrisori, aruncată pe la vreo 16 ani, momentul aruncării fiind unul din puţinele momente din viaţa mea pe care le regret şi pentru care aş da timpul înapoi...Prin facultate concepeam din fragmente o carte care urmărea destine în cadrul unei familii, cu elemente repetitive la nivel de generaţii, dar a rămas la stadiul de fragmente disparate, nu a avut niciodată un schelet...Ultima tentativă a fost acum vreo 2 ani...După cum se vede, toate au fost doar începute, dar ideea în sine nu este complet abandonată, ci doar amânată pentru o vârstă mai înţeleaptă, când îmi doresc să scriu o carte, pe care să o scot doar în câteva exemplare, doar pentru mine :)

5. Ce credeţi despre colecţiile de carte de la noi?

Despre colecţii în sine, n-am o părere...nu prea am urmărit colecţiile, ci cărţile apărute, indiferent de colecţia din care fac parte. Mă declar mulţumită de ce s-a editat şi publicat la noi, dar evident, mai aştept încă multe, pe care le văd "în pregătire" pe la edituri sau care doar sper eu să apară la un moment dat.

6. Care este cartea preferată?

A, nu pot alege una...au fost prea multe preferate de-a lungul timpului....să încerc să  le scriu  pe cele care-mi vin rapid în minte, fiind probabil dintre cele care m-au marcat...Fraţii Karamazov de Dostoievski, Nemurirea de Milan Kundera, Pădurea norvegiană de Haruki Murakami, Narcis şi Gură-de-Aur de Hesse, Despre dragoste şi alţi demoni de Marquez, Dispreţul de Alberto Moravia, Trei Nuvele Exemplare de Miguel de Unamuno, Intermitenţele morţii de Saramago...şi să mai tot fie...

7. Vă place să recitiţi unele cărţi şi care ar fi acestea?

Da, am avut perioade în care diverse cărţi erau tot timpul pe noptieră pentru a reciti din ele când aveam chef....În ultima vreme nu am mai practicat recititul, dar mi-aş dori să recitesc multe: cam toate de Kundera, pe care le-am citit cam demult şi le-am devorat în serie, aşa încât nu-mi mai amintesc detalii sau chiar subiectele fiecăreia...aş reciti şi câteva de Llosa şi de Dostoievski...

8. Ce părere aţi avea de o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?

Uneori, când îmi place foarte mult o carte, cred că mi-aş dori să-l cunosc pe autor şi să-mi povestească ce a fost dincolo de rânduri, ce ştie numai autorul despre fiecare înlănţuire de fraze şi cum s-a născut ea...Dar, în general, cu cât mă aflu mai mult sub imperiul cărţii şi cu cât sunt mai fascinată, cu atât prefer să savurez mirajul, senzaţia şi raportarea subiectivă la carte şi la autor, decât să-l cunosc pe autor şi să văd cartea ca pe una dintr-un şir de creaţii...

9. Vă place să vorbiţi despre ceea ce citiţi şi cu cine?

De cele mai multe ori, da...sunt şi momente sau cărţi despre care nu-mi place în mod deosebit să vorbesc, dar preponderent, schimb păreri despre cărţi cu prieteni, cu mama şi pe bloguri.

10. Care sunt motivele care vă determină să alegeţi o carte pe care să o citiţi?

Atunci când cunosc autorul şi ce-am mai citit mi-a plăcut, este un motiv determinant, dacă bineînţeles cele câteva rânduri pe care le citesc despre carte nu-mi spun că chiar nu m-ar interesa...Altfel, citesc despre carte, o răsfoiesc, de multe ori doar o răsfoiesc, şi o aleg.

11. Care credeţi că este o lectură "obligatorie", o carte pe care cineva trebuie să o citească?

Poveşti nemuritoare şi, în general, poveştile, cărţile copilăriei, de la Legendele Olimpului la Cei trei muşchetari...ştiu că e o întreagă dezbatere despre cum ne influenţează acest tip de lectură, dar cred din tot sufletul că nu suntem întregi fără ele :)

12. Care este locul preferat pentru lectură?

Eh, mie mi-ar plăcea în iarbă sau în câte un pom, unde se găseau nişte ramuri comode, cum citeam când eram copil, la mamaie, dar merge şi pe canapea, în pat, în cadă...recunosc că prefer să citesc întinsă, dar asta nu mă opreşte să citesc în parc sau atunci când aştept undeva.

13. Când citiţi ascultaţi muzică sau lecturaţi în linişte?

Citesc şi cu muzică şi fără...în cămin, era musai cu muzică în căşti, ca să nu mă deranjeze zgomitul din cameră, aşa că m-am obişnuit să mă concentrez mai bine cu muzică :)

14. Vi s-a întâmplat să citiţi cărţi în format electronic?

Încă nu am citit vreo carte în format electronic, adică am citit una pe care nu o aveam decât în computer, dar am printat-o...Intenţionez să încerc, deşi nu-mi place...

15. Citiţi numai cărţi cumpărate sau şi pe cele care sunt împrumutate?

Citesc şi cărţi împrumutate, deşi, mai ales dacă îmi place o carte, o cumpăr.

16. O carte este pentru mine... Cum aţi descrie o carte?

O plăcere, pe care, din păcate, uneori o savurez oarecum pe fugă, dar voi mai lucra la acest aspect :) În orice caz, a devenit, încă de mult timp, o necesitate...Cred că nu mă simt eu dacă nu am o carte începută, pe care, uneori, o plimb după mine când prevăd că se iveşte un cât de puţin timp de aşteptat undeva, în care să citesc...

Mi-ar plăcea foarte mult să citesc despre obiceiurile voastre lecturistice, aşa că invit toţi autorii de la 100Ro să execute leapşa :) Bineînţeles, şi cititorii pot prelua leapşa şi aşteptăm linkurile, să o citim :)

Areta Sandru-Valiza cu zapezi

"Venea maica-mea de la fantana incoace cu sortul strans si parca era beata asa cum venea ea,oare ce-o fi patit maica-mea,ma-ntrebam,oare ce-o fi patit, si maica-mea venea pe drum strangandu-si sortul cu mainile, si numai mainile ei mari si negre ca doua radacini,ca nu le mai deosebeai una de alta,numai mainile acelea mestecau sortul.(...) Si cum stateam asa si-o asteptam pe mama sa vina pe drum mai repede,ca nu stiu ce facea, si mi se paruse mie ca se oprise langa fantana, si-o tot rugam in gand,hai mama (...) si mama iar o pornise la drum,da nu stiu cum venea cu sortul ei strans in maini de parca era beata,si nu stiu cum dar n-am mai putut sa rad,si doar ma uitam la ea cum vine,atat,cum vine,si venea spre mine,da nu stiu ce ma apucase de ma gandeam,uite cum vine mama asa pe drum,parca se duce,(...) venea mama,venea si pleca in acelasi timp...
Ion,mama,i-am strigat eu ,si mama-si strangea sortul ei negru pe langa trupul ei ,si parca trupul ei se aduna langa drum(...)si numai o aud pe mama ca-mi spune,hai fata mai repede,ca s-au luat boii la sfada (...) si m-a luat in coarne si m-a-nvartit de trei ori.Si-au intrat coarnele in mine,si mi-e trupul strivit si doar m-am aplecat sa m-adun cat mai ramasesem de pe jos,ca poate-am lasat ceva din mine pe camp,ca poate m-am uitat pe-acolo,dar n-are nimic,fata,ca ce mai sint,sint in sortul asta,si m-aduc acasa (...)
Si-atat a mai zis mama in seara aia , si doar si-a strans sortul pe langa ea,si parca-si mai tinea din viata acolo,in sortul ala, si parca-i era frica sa nu se deznoade(...) si s-a rupt ata pe mijlocul mamaligii si s-a deznodat sortul mamei si doar atat a mai apucat mama, sa se uite la foc,si focul ardea mai departe(...)si doar focul aprins de mama ardea mai departe..."

Fragment

Flashmob

Am avut tangente prima data cu termenul de flashmob acum un an cand m-am oferit sa ma ocup de organizarea campaniei Free Hugs din Ploiesti. Intre noi fie vorba, a fost un total esec. Singura parte buna din toata afacerea a fost vinul fiert de dupa. De dupa...imbratisari, bine inteles. Atunci am si cunoscut fenomenul.
Ce este un flashmob defapt? E o manifestatie originala ce consta intr-un grup de oameni care se aduna la o anumita ora, intr-un anumit loc, si o perioada scurta de timp executa aceeasi actiune dupa care se raspandesc. Organizarea unui flashmob se realizeaza prin intermediul internetului, e-mail-ului si a messenger-ului si este exclusa organizarea in scop comercial al acestuia.
Exista si cateva reguli ce trebuie respectate pentru succesul unui flashmob:
-Participantii trebuie sa isi sincronizeze ceasurile inainte de actiune
-Participantii, inainte de actiune, trebuie sa dea impresia ca nu se cunosc, astfel incat viitori spectatori sa nu banuiasca nimic
-Participantii trebuie sa porneasca simultan, sa realizeze actiunea concomitent si sa inceteze in acelasi timp la ora stabilita, dupa care sa dispara ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat
-Toate actiunile respecta un scenariu raspandit anterior prin metodele descrise mai sus
-Organizarea si participarea se face in mod voluntar
Cautand pe net veti gasi o multime de flashmob-uri care mai de care mai interesante si mai trasnite. Primul a fost realizat undeva in anul 2003 (aprilie/mai/iunie), desi se presupune ca ideea a aparut prin secolul XX.
Si in Romania se practica asa ceva. De exemplu zilele trecute s-a petrecut in Bucuresti a 3-a editie a Lecturilor Urbane. Acest flashmob instiga la citit, si mai exact la lectura in locuri publice. Ma intreb cati dintre voi ati incercat sa cititi intr-un loc public? Si cati dintre voi ati primit poate priviri ciudate ca ati facut asta? Membrii flashmobului atrag atentia asupra unei carti dupa care o ofera celor interesati. Unii stramba din nas. Altii, multumiti ca au primit cartea, nu se mai opresc din citit nici dupa ce Lecturi Urbane s-a terminat. Interesant e mesajul. Si mai interesant e sa participi.
Si vazand ce placut trebuie sa fie sa participi la un flashmob am ajuns la concluzia ca defapt nu am stiut sa il organizez. Dar, sincer, astept cu nerabdare sa am ocazia sa particip la asa ceva. Liber la flashmob-uri. :D



Imagine "lecturi urbane": Copyright Flaiu

Gaudeamus 25 -29 noiembrie

ROMEXPO. Stim cu totii deja! Targul International de Carte. Cel mai mare din cursul anului. Reduceri considerabile. Tocmai bine in prag de sarbatori. Faceti liste pentru a va fi mai usor.

Am primit o invitatie pe mail... Nu pot sa nu o impartasesc cu voi. Ia priviti:

"Targurile de carte reprezinta intotdeauna un moment propice, oferind editurii Aramis sansa de a-si prezenta cele mai recente titluri, autorilor – satisfactia de a-si vedea concretizate eforturile, iar publicului – bucuria de a participa la un adevarat festin cultural pentru suflet. Editura Aramis participa constant la evenimentele de acest gen, primind in fiecare an, inca de la infiintare, multiple distinctii pentru ireprosabila prezenta.

Va invitam asadar, si in acest an, sa ne fiti alaturi pentru a rasfoi impreuna cele peste 80 de titluri publicate sub egida Aramis in anul 2009.

Avem placerea sa va facem cunoscut programul nostru complet de lansari:

• Vineri, 27.11 - ora 12.00 - sesiune de autografe Silvia KERIM - la stand
• Sâmbătă, 28.11 - ora 12.00 - lansare colecţia PUZZLE-GHICITORI DE COLORAT - la Salonul de carte pentru copii
• Duminică, 29.11
  1. ora 12.30 - lansare colecţia TU ŞI COPILUL TĂU - la Ceainărie – invitat de onoare Doamna Margareta Paslaru
  2. ora 12.30 - lansare colecţiile POVEŞTI DE NOAPTE BUNĂ şi POVEŞTI DE ASCULTAT ŞI COLORAT - la Salonul de carte pentru copii

Va asteptam cu drag.

Cu respect,

Echipa redactionala ARAMIS"

O alta invitatie suna astfel:

25-30% reducere la TOATE CARTILE !

Marea promotie: "Cartea de 10 lei"

Ne intalnim la GAUDEAMUS !

standul 145

Program de vizitare:

Miercuri-Vineri: 11.00-20.00

Sambata: 10.00-20.00

Duminica: 10.00-16.00

_______

Jane Eyre - de Charlotte Bronte

Acum am inchis cartea. Sfarsit scrie cu litere bolduite si inclinate. Imi sterg lacrimile si va spun ca atata psihologie, atata dragoste, credinta, putere si curaj, n-am intalnit nicicand.
Nimic nu este intamplator. Cand credeam ca va muri de foame si de frig, Jane Eyre si-a gasit rudele si l-a scurt timp a aflat ca este bogata.
A fost iubita in ciuda faptului ca nu era o frumusete. Dar inteligenta, sufletul, bunatatea, daruirea, veselia si talentele sale - limbi straine, bun simt, pictura - au facut-o sa fie iubita, adorata si indragita pana la Dumnezeu.
Cand ceva sau cineva iti este sortiti, nimic nu sta in calea fortei.
"Norocul deschide mana ca si inima si a da ceva atunci cand ai primit din plin nu inseamna decat a da frau liber senzatiilor."
"Sunt maritata de zece ani si stiu ce inseamna sa traiesti cu totul pentru si alaturi de cel pe care il iubesc cel mai mult pe acest pamant. Ma socotesc pe deplin binecuvantata ... Cred ca vorbim cat e ziua de lunga: vorbind unulcu altul e ca si cum ne-am asculta gandurile, mai insufletite. Am toata increderea in elsi increderea lui e toata pentru mine: firile noastre se potrivesc perfect, iar urmarea e o intelegere desavarsita. "
Am inteles ca a da educatie este un har. Ma regasesc putin in aceasta "calitate" a eroinei. Sa modelezi caractere e o munca titanica, dar rezultatele - oricat de mici- merita efortul.
Puterea destinului si a dragostei adevarate, sincere, emanata prin toti porii, m-a impresionat. Mi-a redat increderea in Dumnezeu, calitatile umane - nu sunt in zadar - , in faptul ca, daca trebuie sa se intample, se va intampla.
Cartea mi-a fost sursa de inspiratie. Bronte are niste descrieri superbe. Te duce in acele locuri, vezi natura, simti frigul, soarele te incalzeste... fructele au gust si miros, dar mai ales culoare.
"Valea plina de pasuni, lanuri de grau si paduri. Un parau sclipitor alerga serpuind printre nuantele diferite de verde,printre granele ce asteptau sa se coaca,prin padurea intunecata si pajistile luminoase si insorite."
Biblia, Schiller, Walter Scott... carti si scriitoriprezenti de-a lungul celor 570 de pagini ale cartii.
... "era sigura ca povestea vietii mele, daca ar fi cunoscuta, ar putea deveni un roman incantator." ... si asa este.
De nu ma credeti, cititi-l.

Magicianul de John Fowles

Am finalizat cartea "Magicianul" de John Fowles. Tot auzisem despre ea că e "magică", că merită citită şi mi-a şi fost pusă în braţe de cineva care o citise pe nerăsuflate.

Eu, am citit-o bătrâneşte, pe îndelete... dar spre ultimele pagini îţi ard degetele de nerăbdare să dai pagina. E captivantă.

Maurice Conchis - magicianul, doctor psihiatru care se joacă cu oamenii, testându-le fidelitatea, capacitatea de a iubi.

Are o echipă de doctori şi studenţi care joacă teatru alături oamenice devin cobai şi intră în piesă.

Nicholas Urfe renunţă la Alisson, femeia care îl iubeşte şi care îi este devotată, pentru o "actriţă" (medic psihiatru) Lily.

În finalul cărţii, Alisson apare distantă şi rece, îmbrăcată frumos ca o mică burgheză - i se înscenase sinuciderea - iar profesorul de engleză îşi dă seama că ea este femeia pe care o iubeşte, trupeşte şi sufleteşte.

"Nu poţi să urăşti pe cineva deja înfrânt. Care, fără tine, nu va mai fi niciodată om întreg."

"E tăcută, nu va vorbi niciodată, nu va ierta, nu va întinde niciodată mâna, va rămâne de-a pururi în acest îngheţat. Totul este suspendat în aşteptare: copacii de toamnă, cerul de toamnă, trecătorii anonimi."

"Mâine să iubească cel care n-a iubit niciodată şi cel care a iubit azi să iubească mâine."

Viaţa este supusă hazardului. Oamenii din viaţa noastră sunt actori. Viaţa este o mare scenă, cu decoruri schimbătoare de la o zi la alta sau din contră, aceleaşi.

O carte interesantă.... care te face să îţi pui întrebări şi să alegi.

"Bogăţia e un monstru. Îţi trebuie o lună ca să înveţi s-o controlezi din punct de vedere financiar, dar e nevoie de ani întregi ca să înveţi s-o controlezi din punct de vedere psihologic."

"-Tare mi-ar plăcea să fiu cu adevărat frumoasă.

-Frumuseţea este ceva de adaos. Ca ambalajul în jurul cadoului. Nu e cadoul în sine." (Mulţi alergăm după frumuseţe, după exterior... inclusiv eu).

"Asa cum "cred în Dumnezeu" este în general sinonim cu "cred că nu trebuie să gândesc", tot astfel, prea adesea, "te iubesc" este un eufemism pentru "vreau să fii proprietatea mea".

"Dragostea nu este asemănarea dintre două persoane, ci misterul dintre ele."

"Nu vreau să te fac să suferi şi, cu cât te doresc mai mult, cu atât o să te fac să suferi. Şi nici nu vreau să mă faci să sufăr şi, cu cât mă vei dori mai puţin, cu atât o să sufăr."

"Plăcerea fizică nu este decât o plăcere; poate ceva mai mare decât celelalte, dar, oricum, o plăcere ca oricare alta. Nu reprezintă decât un aspect - şi nu cel mai important - al relaţiei pe care o numim iubire. Lucrul esenţial este adevărul, încrederea care se stabileşte între doi oameni, două suflete, două spirite... cum vrei să-i spui. Că adevărata infidelitate este cea care ascunde infidelitatea fizică. Pentru că lucrul care nu trebuie să existe niciodată între doi oameni, care şi-au oferit unul altuia dragostea, este minciuna."

"Dragostea rezultă mai ales din aptitudinea de a iubi, existentă în noi înşine şi nu neapărat din faptul că partenerul are reale calităţi pentru a fi iubit."

"În viaţa fiecăruia are loc un moment de maximă intensitate. Atunci trebuie să ştii să te accepţi. Este momentul în care eşti ceea ce eşti şi totodată ceea ce vei fi."

"Învaţă să fii crud, învaţă să fii neîndurător, învaţă să supravieţuieşti! Nu ne alegem piesa şi nici rolul. Întotdeauna va fi Othello. Iar a fi înseamnă întotdeauna a fi Iago."

.... Am găsit multe trimiteri spre literatură, mitologie, pictură (Goya - Maya Desnuda). Este o carte complexă, care m-a îmbogăţit încă puţin. Am citit cu pixul în mână şi caiet de notiţe. Descrierea minunată a Greciei, a mării Egee, povestea primirii numelui de Egee.

... Am înţeles că şi alegerea meseriei e foarte importantă, trebuie să ai chemare , să simţi că eşti făcut pentru scopul respectiv.

Critica - nevoie sau frustrare?

Cand mi-a venit ideea articolului prezent, ma gandeam ca poate nu e totusi bine, ca poate totusi voi vorbi despre ceva despre care nu stiu foarte multe, dar toate au un inceput....!

O sa incep cu intrebarea de baza: "Ne ajuta cand cineva ne critica?" Teoretic da sau macar asa ar trebui, sa ne ajute sa invatam mai multe. Dar eu marturisesc ca pe mine ma deranjeaza criticile aduse la adresa mea sau a prietenilor mei, de genul: " Azi te-ai imbracat aiurit." sau "Blugii tai nu au nicio legatura cu tricoul sau tenisii pe care ii porti."...astfel de chestii rautacioase si fara fond, pana la urma, de parca ala/aia care ma critica e stilist sau designer vestimentar (mmmm sau cine stie?:P). Ok, multumesc! dar poate ca tricoul care nu avea nicio legatura cu blugii era pus fara sa ma gandesc, poate ca aveam o zi proasta, poate asa am avut eu chef, sau poate erau singurele haine calcate... justificari am o multime....

Da, ador criticile care ma ajuja, care au fundament bine motivat, care ma corecteaza, care ma invata. Critici de genul: "Scrii fraze prea lungi." "Te abati de la subiect", sau mi se atrage atentia la greseli cu adevarat decisive la dezvoltarea mea ca om, in primul rand.

Lumea a devenit grabita, si rautacioasa. Imediat isi da cu parerea intr-un mod deranjant si care nu are nicio legatura cu stilul lui de viata, si adesea in fata caruia nu poti riposta pentru ca nu mai ai timp!

Critica fara fond, nejustificata mi se pare strans legata de oamenii frustrati. Ei cu asta se ocupa, altceva nu au de facut. Si cred ca 8 din 10 dintre cei care critica aiurea si barfesc doar ca sa se faca prezenti intr-o anumita situatie nu citesc, asculta manele..si au alte astfel de preocupari - deci, da - frustrare!

De ce sa ma judeci, sa ma critici, sa ma barfesti cand eu nu te deranjez cu nimic, imi vad de viata mea; daca comportamentul meu sau ceea ce scriu sau spun nu vizeaza pe nimeni in mod direct...da, atunci ma enervez si iti spun fara perdea" "cauta-ti o preocupare interesanta care sa-ti potoleasca frustrarile!"

Consider criticat inteligent, atunci cand stii sa-ti argumentezi cuvintele nu sa ti le justifici! In acelasi timp detest oamenii care cred ca daca vorbesc aiurea,cred ca si spun lucruri interesante sau sunt neaparat si mai destepti!

Da, si mie imi place sa critic. Vai, dar ce-mi mai place! Dar am invatat sa critic doar atunci cand am cum argumenta tot ceea ce spun. Ma elibereaza criticatul uneori, dar argumentezi tot ceea ce -mi iese din gura!

Ma enerveaza la culme cand se trezesc persoane, care ne comenteaza unora articolele si ne fac agramati, sustin ca nu stim limba romana si multe astfel de chestii. Si de asta sunt deranjate multe persoane care poseda blog...ok, tin sa specific pentru "desteptii" care nu stiu ce inseamna un blog, dar ei totusi comenteaza si critica... Un blog este un spatiu personal, in care autorul decide ce si cum scrie...daca te deranjeaza ca eu sau altii ca mine sfideaza legile limbii romane nu citi.

Daca am scrie la un ziar si oamenii ar da bani pe acel ziar normal ca toate criticile de genul de mai sus sunt fondate...dar pe blog scriem ce vrem si cum vrem!

In opinia mea acele persoane care lasa comentarii de acest gen sunt ironice, nu au viata personala, nu au preocupari solicitante si doar vor sa para ceea ce nu sunt... inteligenti.

Concluzia mea e urmatoarea: traim intr-o lume nebuna, ne exprimam liber, incercam sa traim la maxim pe toate planurile, ne grabim...da, dar toti cei care avem blog si scriem agramat sau nu mai stiu eu cum, stim limba romana cel putin la nivel mediu; putem sustine o conversatie solida pe domeniul nostru de activitate, si daca am scrie intr-un ziar, sau o alta publicatie platita...da, am scrie foarte corect si gramatical.

h

Invitatie la lectura

Azi, as vrea sa va spun si sa va indem sa cititi. Sa cititi un roman care mi-a placut foarte mult. Este vorba despre "Orasul cu salcami" al lui Mihail Sebastian (unul dintre autorii mei preferati).
"Orasul cu salcami" este un roman de dragoste. Tema principala este adolescenta, de fapt pasii trecerii dintre copilarie si adolescenta, si apoi dintre adolescenta si maturitate! Am spus ca tema principala este adolescenta, deoarece actiunea se centreaza in mod deosebit pe aceasta etapa a vietii protagonistei noastre.
Adriana Dunea devine adolescenta si lumea se schimba sub egida acetei metamorfozari semnificative din viata fiecaruia dintre noi. Uita sa fie copil...isi da seama ca baietii nu sunt simpli colegi de joaca...Leaga o prietenie cu verisorul celei mai bune prietene; apoi aceasta prietenie se transforma intr-o iubire ce se consuma in tumultul Bucuresti-ului!
Este un roman interesant, scris intr-un mod inocent dar coerent, si e genul de carte pe care o poti tine pe noptiera si o poti reciti de fiecare data cand simti nevoia de ceva usor, dar placut!
M-a frapat modul in care autorul nostru isi prezinta protagonista. O caracterizeaza intr-un mod pur, lipsit de vulgaritate, iar fiecare traire a fetei este redata calr si mai ales este foarte bine realizata, din punct de vedere literar si artistic!
Trecand incet prin filele cartii iti dai seama ca e vorba de un roman trist. Despre iubiri si regasiri. Despre decizii pe care personajele trebuie sa le ia, decizii care ar trebui sa fie luate la rece, evitand astfel anumite consecinte...
Mihail Sebastian imi place pentru ca transminte stari, transmite reactii si scrie exceptional, direct, coerent si nu se pierde in amanunte care iti pot da senzatia ca iesi din actiune.
Mihail Sebastian a reusit sa ma faca sa ma regasesc in lumea sentimentala a randurilor lui de fiecare data. Va recomand "Orasul cu salcami" si va astept parerile!
Lectura placuta!