Se afișează postările cu eticheta citit. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta citit. Afișați toate postările

Leapşă livrescă

Am primit de la Belle de Jour o leapşă foarte faină :) Mi-era dor de o leapşă pe teme de lectură, aşa că am preluat şi executat imediat:

1. Când citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?

Folosesc semne de carte, niciodată nu am suportat obiceiul ăsta de a îndoi paginile.

2. Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi dacă "da" care a fost aceasta?

De Crăciun am primit cadou mai multe cărţi şi anume: Petru Popescu - Supleantul, Herta Muller - Încă de pe atunci vulpea era vânătorul, Neagu Djuvara - Amintiri şi poveşti mai deocheate şi primul meu audiobook Noica - 3 poeme filosofice pentru S, care conţine şi doua evocări ale lui Constantin Noica  semnate de Andrei Pleşu şi Gabriel Liiceanu.

3. Citiţi în baie?

Da...există baia de răsfăţ cu spumă şi citit, o constantă, mai ales în week-enduri :)

4. V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte şi dacă "da" care ar fi fost aceasta?

Prima carte începută şi la care cred că am scris cel mai mult, era o carte SF, cu o navetă spaţială...aveam vreo 12 ani şi eram fan Star Trek :)) A urmat o poveste de dragoste, condimentată cu versuri şi scrisori, aruncată pe la vreo 16 ani, momentul aruncării fiind unul din puţinele momente din viaţa mea pe care le regret şi pentru care aş da timpul înapoi...Prin facultate concepeam din fragmente o carte care urmărea destine în cadrul unei familii, cu elemente repetitive la nivel de generaţii, dar a rămas la stadiul de fragmente disparate, nu a avut niciodată un schelet...Ultima tentativă a fost acum vreo 2 ani...După cum se vede, toate au fost doar începute, dar ideea în sine nu este complet abandonată, ci doar amânată pentru o vârstă mai înţeleaptă, când îmi doresc să scriu o carte, pe care să o scot doar în câteva exemplare, doar pentru mine :)

5. Ce credeţi despre colecţiile de carte de la noi?

Despre colecţii în sine, n-am o părere...nu prea am urmărit colecţiile, ci cărţile apărute, indiferent de colecţia din care fac parte. Mă declar mulţumită de ce s-a editat şi publicat la noi, dar evident, mai aştept încă multe, pe care le văd "în pregătire" pe la edituri sau care doar sper eu să apară la un moment dat.

6. Care este cartea preferată?

A, nu pot alege una...au fost prea multe preferate de-a lungul timpului....să încerc să  le scriu  pe cele care-mi vin rapid în minte, fiind probabil dintre cele care m-au marcat...Fraţii Karamazov de Dostoievski, Nemurirea de Milan Kundera, Pădurea norvegiană de Haruki Murakami, Narcis şi Gură-de-Aur de Hesse, Despre dragoste şi alţi demoni de Marquez, Dispreţul de Alberto Moravia, Trei Nuvele Exemplare de Miguel de Unamuno, Intermitenţele morţii de Saramago...şi să mai tot fie...

7. Vă place să recitiţi unele cărţi şi care ar fi acestea?

Da, am avut perioade în care diverse cărţi erau tot timpul pe noptieră pentru a reciti din ele când aveam chef....În ultima vreme nu am mai practicat recititul, dar mi-aş dori să recitesc multe: cam toate de Kundera, pe care le-am citit cam demult şi le-am devorat în serie, aşa încât nu-mi mai amintesc detalii sau chiar subiectele fiecăreia...aş reciti şi câteva de Llosa şi de Dostoievski...

8. Ce părere aţi avea de o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?

Uneori, când îmi place foarte mult o carte, cred că mi-aş dori să-l cunosc pe autor şi să-mi povestească ce a fost dincolo de rânduri, ce ştie numai autorul despre fiecare înlănţuire de fraze şi cum s-a născut ea...Dar, în general, cu cât mă aflu mai mult sub imperiul cărţii şi cu cât sunt mai fascinată, cu atât prefer să savurez mirajul, senzaţia şi raportarea subiectivă la carte şi la autor, decât să-l cunosc pe autor şi să văd cartea ca pe una dintr-un şir de creaţii...

9. Vă place să vorbiţi despre ceea ce citiţi şi cu cine?

De cele mai multe ori, da...sunt şi momente sau cărţi despre care nu-mi place în mod deosebit să vorbesc, dar preponderent, schimb păreri despre cărţi cu prieteni, cu mama şi pe bloguri.

10. Care sunt motivele care vă determină să alegeţi o carte pe care să o citiţi?

Atunci când cunosc autorul şi ce-am mai citit mi-a plăcut, este un motiv determinant, dacă bineînţeles cele câteva rânduri pe care le citesc despre carte nu-mi spun că chiar nu m-ar interesa...Altfel, citesc despre carte, o răsfoiesc, de multe ori doar o răsfoiesc, şi o aleg.

11. Care credeţi că este o lectură "obligatorie", o carte pe care cineva trebuie să o citească?

Poveşti nemuritoare şi, în general, poveştile, cărţile copilăriei, de la Legendele Olimpului la Cei trei muşchetari...ştiu că e o întreagă dezbatere despre cum ne influenţează acest tip de lectură, dar cred din tot sufletul că nu suntem întregi fără ele :)

12. Care este locul preferat pentru lectură?

Eh, mie mi-ar plăcea în iarbă sau în câte un pom, unde se găseau nişte ramuri comode, cum citeam când eram copil, la mamaie, dar merge şi pe canapea, în pat, în cadă...recunosc că prefer să citesc întinsă, dar asta nu mă opreşte să citesc în parc sau atunci când aştept undeva.

13. Când citiţi ascultaţi muzică sau lecturaţi în linişte?

Citesc şi cu muzică şi fără...în cămin, era musai cu muzică în căşti, ca să nu mă deranjeze zgomitul din cameră, aşa că m-am obişnuit să mă concentrez mai bine cu muzică :)

14. Vi s-a întâmplat să citiţi cărţi în format electronic?

Încă nu am citit vreo carte în format electronic, adică am citit una pe care nu o aveam decât în computer, dar am printat-o...Intenţionez să încerc, deşi nu-mi place...

15. Citiţi numai cărţi cumpărate sau şi pe cele care sunt împrumutate?

Citesc şi cărţi împrumutate, deşi, mai ales dacă îmi place o carte, o cumpăr.

16. O carte este pentru mine... Cum aţi descrie o carte?

O plăcere, pe care, din păcate, uneori o savurez oarecum pe fugă, dar voi mai lucra la acest aspect :) În orice caz, a devenit, încă de mult timp, o necesitate...Cred că nu mă simt eu dacă nu am o carte începută, pe care, uneori, o plimb după mine când prevăd că se iveşte un cât de puţin timp de aşteptat undeva, în care să citesc...

Mi-ar plăcea foarte mult să citesc despre obiceiurile voastre lecturistice, aşa că invit toţi autorii de la 100Ro să execute leapşa :) Bineînţeles, şi cititorii pot prelua leapşa şi aşteptăm linkurile, să o citim :)



Critica - nevoie sau frustrare?

Cand mi-a venit ideea articolului prezent, ma gandeam ca poate nu e totusi bine, ca poate totusi voi vorbi despre ceva despre care nu stiu foarte multe, dar toate au un inceput....!

O sa incep cu intrebarea de baza: "Ne ajuta cand cineva ne critica?" Teoretic da sau macar asa ar trebui, sa ne ajute sa invatam mai multe. Dar eu marturisesc ca pe mine ma deranjeaza criticile aduse la adresa mea sau a prietenilor mei, de genul: " Azi te-ai imbracat aiurit." sau "Blugii tai nu au nicio legatura cu tricoul sau tenisii pe care ii porti."...astfel de chestii rautacioase si fara fond, pana la urma, de parca ala/aia care ma critica e stilist sau designer vestimentar (mmmm sau cine stie?:P). Ok, multumesc! dar poate ca tricoul care nu avea nicio legatura cu blugii era pus fara sa ma gandesc, poate ca aveam o zi proasta, poate asa am avut eu chef, sau poate erau singurele haine calcate... justificari am o multime....

Da, ador criticile care ma ajuja, care au fundament bine motivat, care ma corecteaza, care ma invata. Critici de genul: "Scrii fraze prea lungi." "Te abati de la subiect", sau mi se atrage atentia la greseli cu adevarat decisive la dezvoltarea mea ca om, in primul rand.

Lumea a devenit grabita, si rautacioasa. Imediat isi da cu parerea intr-un mod deranjant si care nu are nicio legatura cu stilul lui de viata, si adesea in fata caruia nu poti riposta pentru ca nu mai ai timp!

Critica fara fond, nejustificata mi se pare strans legata de oamenii frustrati. Ei cu asta se ocupa, altceva nu au de facut. Si cred ca 8 din 10 dintre cei care critica aiurea si barfesc doar ca sa se faca prezenti intr-o anumita situatie nu citesc, asculta manele..si au alte astfel de preocupari - deci, da - frustrare!

De ce sa ma judeci, sa ma critici, sa ma barfesti cand eu nu te deranjez cu nimic, imi vad de viata mea; daca comportamentul meu sau ceea ce scriu sau spun nu vizeaza pe nimeni in mod direct...da, atunci ma enervez si iti spun fara perdea" "cauta-ti o preocupare interesanta care sa-ti potoleasca frustrarile!"

Consider criticat inteligent, atunci cand stii sa-ti argumentezi cuvintele nu sa ti le justifici! In acelasi timp detest oamenii care cred ca daca vorbesc aiurea,cred ca si spun lucruri interesante sau sunt neaparat si mai destepti!

Da, si mie imi place sa critic. Vai, dar ce-mi mai place! Dar am invatat sa critic doar atunci cand am cum argumenta tot ceea ce spun. Ma elibereaza criticatul uneori, dar argumentezi tot ceea ce -mi iese din gura!

Ma enerveaza la culme cand se trezesc persoane, care ne comenteaza unora articolele si ne fac agramati, sustin ca nu stim limba romana si multe astfel de chestii. Si de asta sunt deranjate multe persoane care poseda blog...ok, tin sa specific pentru "desteptii" care nu stiu ce inseamna un blog, dar ei totusi comenteaza si critica... Un blog este un spatiu personal, in care autorul decide ce si cum scrie...daca te deranjeaza ca eu sau altii ca mine sfideaza legile limbii romane nu citi.

Daca am scrie la un ziar si oamenii ar da bani pe acel ziar normal ca toate criticile de genul de mai sus sunt fondate...dar pe blog scriem ce vrem si cum vrem!

In opinia mea acele persoane care lasa comentarii de acest gen sunt ironice, nu au viata personala, nu au preocupari solicitante si doar vor sa para ceea ce nu sunt... inteligenti.

Concluzia mea e urmatoarea: traim intr-o lume nebuna, ne exprimam liber, incercam sa traim la maxim pe toate planurile, ne grabim...da, dar toti cei care avem blog si scriem agramat sau nu mai stiu eu cum, stim limba romana cel putin la nivel mediu; putem sustine o conversatie solida pe domeniul nostru de activitate, si daca am scrie intr-un ziar, sau o alta publicatie platita...da, am scrie foarte corect si gramatical.

h