Dragostea pentru Poli DOARE. Uneori chiar si FIZIC (FOTO+VIDEO)
Recunosc,
am avut dubii serioase înaintea acestui meci. Tentat de înscrierea în
prima galerie online, “Ultra Viola Facebook Sud”, m-am lăsat totuși
corupt de grupul de spartani, adică de acei 300 de extremiști, bețivi,
golani, vânduți Mareanului, miticilor și tuturor forțelor oculte care
conspiră în berăriile muncheneze din buricul târgului împotriva
sanhedrinilor neprihăniți care miros doar a nectar divin și cadarcă.
Trebuie să recunoașteți că e greu de rezistat unor asemenea tentații,
dar iată-mă totuși sămbâtă dimineață conectat la deplasarea de la
Ictar-Budinț, mai ceva ca Dana Marijuana de acele de siguranță!
Spre rușinea mea, mult timp am crezut că
Ictar este numele echipei din Budinț (ceva gen Icral, Iret, sau ce nume
din astea commie de întreprinderi mai existau), nu denumirea completă a
satului. Cu scuzele de rigoare adresate sătenilor din respectiva
așezare, m-am documentat ulterior urmârind emisiunea cultural-educativă
“Navetistul bănățean”, realizată de Flavius Băican, acest Steve Irwin al
umanoizilor panonici.
Și
pentru că zeul Bachus din Dacia se numește Chivu, un tip care vinde
legume semiciordite de la Pencoop și își face veacul prin speluncile
diurne din zona pieței, am știut că urmează o zi dificilă în compania
celor de la “Asociația de luptă împotriva ficatului”.
La Mozzart – penelistul fanatic, de care am pomenit și în precedenta relatare, mă ia din prima:
- “Ai văzut bre că avem galerie? Cine a
spus că nu se poate fără golanii ăștia ca voi? Asta e Poli, băiatule! Și
o să avem și palmaresul! Da, da, palmaresul vine la Velcea, nu la
Rotariu!”
- “Bineeeee boosss”, spun răzând și
răsfoiesc revista, să văd ce meciuri sunt duminica. Omul continuă să
recite, dar alocuțiunea este întreruptă de ringtonul cu Suzana și Rabă
“Hai mamă taie curcanu` c-o venit americanu`…”
De la altă masă se aude vocea unui dinamovist bătrân:
- “Da bă, am auzit și io că ăia din
galerie țin cu echipa din județ…nebuni mă, cum îi vezi? Ha, ha…ai
săăăăăă-miiii…Druckerii lu` Poli-s răi, mă, i-o umflat ochiu` lu` Petre
când o fo` la meci…o lătrat ceva de Steaua, că el îi cu Steaua, și
imediat, buf, una peste ochi! Și i-o și zis unu, pune-ți lacătu pe pizdă
că mai vine una…Uuuuuu, nu-i de glumă cu nebunii, îți zic io pretene!
Imediat vine caraba, că așa se numește aia, carabă!”
- “Taci moșule”, revine primul personaj,
“că-i mai zic odată sârbului ăsta care se crede jmecher: nu ne trebuie
vechea galerie de golani, clar?”
- “Nici o grijă uico”, îi spun răzând în
timp ce mergeam să-mi bag biletul, “noi e schinezi și roacheri, umblăm
numai prin coclauri, long live Leucușești&Budinț”…Caut repete în
telefon și pun la maxim melodia “Ale, ale, Timișoara ale, suntem
bănățeni, și timișoreni, cu Poli țineeeem”. În spate aud tot felul de
vorbe și comentarii ale martalogilor, dar cine naiba le mai aude…It`s
fuckin`football day!
Având în vedere că toate deplasările din
județ sunt înspre Lugoj, ne adunăm în locul deja obișnuit, la Pădurea
Verde. Lumea pare entuziasmată, toți fac abstracție absolută de liga în
care evoluăm.
După celebrul episod cu remorca de la Leucușești,
care a făcut înconjurul forumurilor dedicate suporterilor în toată
Europa, budințenii s-au hotărât să fie niște gazde primitoare cu goștii
din Timișoara, așa că ultrașii care s-au dus în deplasare cu trenul au
fost transportați până la teren cu câteva remorci. Nebunia la ea acasă!
La stadion, atmosferă perfectă pentru
meci. Temperatura ideală, barul deschis, peluză sub formă de dig pe
lângă Bega pregătită! Băieții își agață benerele pe gard și își reiau
locul în tribuna improvizată. Meciul este rezolvat de ai noștri în 20 de
minute. Scorul este de 0:3, șoul poate să înceapă: fumigene, torțe, fum
colorat, cântat la maxim! La pauză unii merg să se răcorească în Bega,
care ajunge abia la genunchi. La ieșire din apă mă tai urât pe talpă,
dar aceasta nu avea să fie singura mea accidentare. La finalul meciului
publicul invadează terenul, se stropește cu bere în stânga și în
dreapta, unii se urcă pe bară, jucătorii încing hora bucuriei cu fanii!
Din nefericire, unii nu observă o râpă lângă gardul din jurul terenului
și se varsă în ea. Nimic grav, dar totuși nasol. Niște băieți mai aprigi
hotărâsc să facă un sparring colectiv, așa că se împart niște serve
frățești.
Dragostea pentru Poli uneori doare.
Chiar și fizic. Asta e, am ales o cale mai anevoioasă. Dar irepetabilă.
Mergem în deplasări cu beri și pălinci, pe barba noastră, nu cu
termosuri calde și Fanta, ca fegății. Mergem înainte, only the strong
survive! De Goran Mrakici – FrontPress.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu