ACASĂ

Un cuvânt atât de frumos ACASĂ. Îl auzim cântat de multe ori:
„de ce m-aţi dat de lângă voi, de ce m-aţi dat de-acasă?” „ casa mea e-un cântec cu acorduri line”, „iarba verde, verde de acasă” sau în zicători: „nicăieri nu-i ca acasă”, „casă, casă,...dulce casă”.
Folosim acest cuvânt într-o formulă de ospitalitate: „Bine ai venit acasă!” sau „Simţiţi-vă ca acasă!”
Desigur cea din urmă nu este doar o formulă, pentru că odată rostită, ea presupune a da dreptul celui „intrat în casă” la tot ce şi-ar dori să facă: un duş dacă a venit de pe drumuri, să tragă un pui de somn dacă e obosit, să cânte la chitară dacă e distrat, să-şi plângă necazul dacă e trist, să caute în frigider dacă e flămând, să bea o cană de apă dacă iar fi sete şi exemplele pot continua, le ştim cu toţii.
Noi românii suntem bune gazde, uneori prea bune şi asta se plăteşte altfel uneori... decum s-ar cuveni.
Chinezii te-ar servi cu un ceai, turcii cu o cafea, nemţii cu o bere, ruşii cu o vodca şi atât!

Nu ne dăm seama cât de mult conteză formula „simţiţi-vă ca acasă” decât atunci când nu beneficiem de ea.
Când cineva „îţi umblă casa”, (e un fel de a spune în Ardeal în cazul unuia care vine des în casa ta, chiar zi de zi) şi apoi îţi vorbeşte casa de rău, nu mai e bine-venit.
Ori în cazul în care îi întorci vizita, odată de două ori într-un an şi nu se poartă la fel... ceva nu este în ordine cu el... sau cu tine!!!

Ce nu înţelegeţi?
Ce rost are acest articol?
Atunci imaginaţi-vă că aţi întors o vizită unei astfel de persoane, care v-a umblat casa, a beneficiat de formula amintită şi la un moment dat v-ar spune cu se severitate şi un accent ironic în ton: „ NO! NU CA ACASĂ!”

Dacă veţi trece pe la mine cu siguranţă vă voi spune:

"SIMŢIŢI-VĂ CA ACASĂ!"