Erdogan intoarce armele
După ce America a susţinut „revoluţia Gezi” prin care s-a încercat înlăturarea de la putere a premierului turc, acesta a început un program de reorientare geopolitică. După ce Washingtonul a pierdut bătălia geopolitică din Siria, Recep Tayyip Erdogan a ajuns la concluzia că hegemonul de peste Ocean a devenit prea slab şi nu mai merită tratat cu reverenţa de odinioară.
Primul semn al reorientării a fost decizia Turciei de a cumpăra sisteme de apărare aeriană de la compania ChinaPrecision Machinery Import and ExportCorporation care nu este o simplă companie chineză, ci o companie chineză aflată sub sancţiunile Departamentului de Stat al SUA. Sistemul chinez este de fapt o clonă a sistemului rusesc S-300 şi este din start incompatibil cu sistemele altor ţări din NATO. Turcia, în mod demonstrativ, s-a orientat spre armamentul produs de principalul inamic geopolitic al alianţei militare din care face parte, stârnind mânia liderilor americani care deja lansează ameninţări şi declară că achiziţia armamentului chinez este incompatibilă cu statutul de membru al NATO.
Adevărata lovitură de teatru Erdogan a pregătit-o pentru summit-ul de la Minsk al Uniunii Vamale Rusia – Kazahstan – Belarus. În cadrul reuniunii, preşedintele Kazahstanului, Nursultan Nazarbaev, a declarat că a fost contactat de preşedintele Turciei în vederea demarării negocierilor de intrare a Turciei în Uniunea Vamala Rusia – Kazahstan – Belarus. Atât Vladimir Putin cât şi Nursultan Nazarbaev s-au arătat interesaţi de propunerea Turciei. Companiile ruseşti deja au penetrat economia din Turcia: Sberbank a cumpărat una dintre cele mai mari bănci turceşti, Inter RAO EES construieşte unităţi de producere a energiei electrice cu ajutorul gazului importat din Rusia, grupul GAZ împreună cu Mersa Otomativ a deschis o fabrică de autoturisme, iar Lukoil construieşte o rafinărie care va asigura necesarul de combustibil pentru reţeaua de benzinării pe care o deţine. O deschidere economică reciprocă ar putea fi benefică pentru toate ţările implicate.
Interesul Turciei pentru integrarea economică cu Rusia şi aliaţii săi este de fapt un gest diplomatic, menit să demonstreze Uniunii Europene că Ankara s-a săturat de negocieri inutile, de promisiuni deşarte şi speranţe înşelate. Nefiind satisfăcută de rezultatele cooperării cu Vestul, Turcia va căută opţiuni în Est. Aceste opţiuni fie vor fi valorificate în totalitate fie vor deveni nişte instrumente de şantaj foarte utile în relaţiile cu liderii americani şi europeni. Alianţele zilei de ieri se sparg, deschizând drumul unor simbioze ce ieri păreau imposibile. De Valentin Mândrăşescu – Vocea Rusiei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu