Sa fie oare si omul un simplu rulaj?

Azi mancam la cel mai ieftin restaurant din oras... mancare buna si ieftina.... Patronul restaurantului detine mai multe afaceri, printre care: alimentara, aprozar, carmangerie, patiserie, etc...  Ma gandeam in timp ce rumegam linistit, cum de poate sa ofere mancare gatita la pret ca si cum ai gati acasa. M-am prins destul de repede. In primul rand ca este angrosist, cumpara cantitate mare, angro, deci obtine automat un pret bun pe ingredientele de la mancare, apoi le vinde in aprozar, carmangerie, alimentara, etc, si ce nu se vinde, si e gata sa expire, baga in bucataria restaurantului la gatit, nu? Un rulaj al unui om intelept, care stie cum sa faca afaceri fara sa piarda nimic, si care ii aduce cu siguranta profit. O rosie strivita merge la ciorba, la fel o smantana care expira la pranz si e pusa in ciorba dimineata, samd. Apoi, dupa masa, ziua a continuat... In jur am vazut numai oameni agitati, care alergau in colo si in coace, care vorbeau tare si intepat, pe strada, in autogara, in maxi taxi, crispati, adanciti in ceva dar de fapt in nimic. Ma uitam in jur la ei mirat si ma intrebam: Unde oare este Dumnezeu in aceasta lume? Unde este echilibrul de care avem nevoie? O exista el sau e doar o inchipuire? Sa fie omul cu adevarat creatia Lui Dumnezeu dupa cum ni se pune mai in toate religiile pamantului? sau doar o intamplare, si un simplu rulaj ca la restaurantul de mai devreme? Noi ne rulam pe noi: ne nastem, procream, murim, la fel ca toate celelalte vietuitoare de pe pamant. Daca am fi un simplu rulaj, si Dumnezeu n-ar exista, ar fi trist, mai ales pentru cei care au pus suflet, si care si-au sacrificat viata intreaga pentru El.

Evoluam, dar...

Mi-a amintit, citind pe un nene pe care il vizitez destul de des de faptu' ca-i spuneam matusa-mii, intr-o convorbire telefonica pe care o avuram acum 3 zile, ca evolutia ne strica. Iara femeia imi dadea si dreptate. Motiv pentru care, am ajuns sa-i invidiez pe aia din America de Nord, numiti amish. Ei au spus "nu!" evolutiei din ultimii 150 de ani si bine au facut (nu chiar, dar tras de par merge). Totul s-a petrecut prea repede pentru noi si s-a ajuns la un mare rahat. Nu mai stim efectiv cum s-o scoatem la lumina. Internetul, in decurs de numai 20 de ani ne-a transormat in niste sclavi... dar nici pana acum, nu-l intelegem cu desavarsire. Totul evolueaza pe langa noi inainte ca noi sa reusim sa intelegem ce-a fost, ce este si ce va fi.

Abia ii cumpara mamica lu' Gigel un telefon de ultima generatie, pentru ca peste o luna, ala va fi deja vechi si cu functii mai putine decat noul model. Stateam zilele trecute, asteptand ca nea Ion sa repare ce i se stricase la escavator si ma uitam la manusile de cauciuc pe care le aveam in mana. Nu m-am dus cu gandul decat la faptul ca evolutia ne-a transformat pe toti in niste fandositi si niste ipocriti. Nu puteam sa lucrez fara manusile alea pentru ca ma murdaream pe maini si pentru ca faceam 2, 3 mici basici in palma. Dar bunica-miu oare cum si-a facut casa acum zeci de ani? Bunica-su oare cum isi lucra ogoarele acum si mai multi zeci de ani?

A nu se intelege ca eu spun "nu!" evolutiei.

Gânduri...

Mă ţii de mână
şi-o săruţi,
O pui pe frunte
şi îmi cânţi,
Pe-obrazul meu,
tu scrii un gând,
„Iubire, rând cu rând!”
Eu te sărut
şi îţi şoptesc,
Om bun la suflet,
te iubesc!
Tu îmi răspunzi
cu mare dor,
Cuvintele le prinzi
din zbor
Şi le aşezi pe orele
ce trec de zor.
Îmi săruţi pleoapa
şi-o-ndrăgeşti,
Pătrunzi în gânduri
şi-mi zâmbeşti,
Mă iei în braţe,
mă iubeşti
Uitând de cele
ce-s lumeşti.