Esti pretios

Stau şi mă gândesc ce pot să am special în mine ?…Ce valoare are viaţa mea.?…Câte lacrimi s-ar naşte în ochii cuiva pentru mine?Aş vrea să simt o mângâiere dar parcă doar ploaia îmi atinge uşor obrazul…Aş vrea să simt o îmbrăţişare dar parcă doar vântul care adie uşor îmi poate oferi asta…, aş vrea să aud un ”te iubesc”…aş vrea să am o iubire ce trăieşte veşnic…,aş vrea ceva ce să am mereu, să nu pierd niciodată, aş vrea să aparţin cuiva, să simt siguranţa dragostei…Privind spre cer…aştept…aştept ceva…mă pot stinge sau pot învia…„…te iubesc cu o iubire veşnică…” Isaia 31:3 Dar aud o voce caldă din spatele meu care trezeşte în mine o speranţă:”Întoarce-te iubita mea!”…Recunoscând parcă vocea, mă întorc…iar acel glas continua să îmi vorbească…:”Încă dinainte să te naşti am ştiut că vei fi a Mea…defapt de asta te-am creat…eşti visul Meu…eşti specială şi unică pentru Mine. Viaţa ta are o valoare nespus de mare! S-au născut multe lacrimi în ochii Mei atunci când mă uitai, când nu îmi vorbeai, când inima ta nu bătea pentru Mine, când nu îti era dor de Mine…Eram zdrobit când plângeai şi te vroiam a mea pentru că Sunt un Dumnezeu gelos…vroiam să vi la mine atunci când sufereai, atunci când te bucurai, să dormi în braţele Mele…Eu eram ploaia care îţi mângâia obrazul, eram vântul care te îmbrăţişa şi cu fiecare bătaie a inimii Mele ţi-am zis că TE IUBESC!…Nimic nu mă poate oprii să te iubesc…Cea mai minunată creaţie a Mea eşti tu!…Abia am aşteptat să te strâng la pieptul Meu şi tu să ştii asta, să simţi siguranţa dragostei Mele, să te pot ierta – iar pentru asta am plătit cu preţul vieţii Mele, vreau să transform viaţa ta într-un miracol al dragostei, să te ridic pe stâncă aproape de cerul albastru, să revărs toate binecuvântările pe care le-am pregătit pentru tine…Lasă-Mă să transform tristeţiile tale în bucurii şi lacrimile în zâmbete ce niciodată n-or să apună…Te iubesc!…”Atunci eu i-am răspuns…: Tu eşti iubirea ce am căutat-o atâta…eşti Dumnezeul viu….Cum am putut să nu te văd?…Vreau să vi în viaţa mea şi să fii mereu prezent acolo…Când soarele îmi va mângâia faţa voi ştii că e Mâna Ta …voi ştii că dragostea Ta mă îmbrăţişează şi cu lumină mă înconjori …În întuneric nu mă voi mai teme pentru că Braţul Tău puternic mă va purta…Chiar de valuri mari mă ameninţă eu ştiu că Tu eşti siguranţa mea şi pentru că mă iubeşti ştiu că atunci când greşesc Tu mă ierţi…La Tine voi alerga, la cer voi privi chiar de inima-mi va fi tristă sau se va bucura…Nu-i nimeni ca Tine, nimeni care să iubească cum Tu iubeşti, nu-i nimeni care să mă poarte pe aripi de dor, un balsam vindecător eşti pentru inima mea şi tot ce sunt acum e al Tau…

www.resursecrestine.ro

Fereastra sufletului

Privesc stingher a sufletului fereastră,

Inundat de lumina ce vrea să mă orbească,

Timid ne-apropiem ca doi străini,

Deschizi fereastra sufletului prin cele două mâini.

Lumina ce pătrunde este salvarea mea,

Sunt dornic de căldura ce astăzi mi-o va da,

Pătrund tot mai adânc în suflet cu privirea,

Un deget desenează  zâmbind ce-i fericirea.

Alt deget pune amprenta pe-o rază dantelată

Ce-mprăştie iubire către o lume-ntreagă.

Trei degete în aer salută ceruri crude

Ce caută în suflet un lac să se scufunde,

Sunt ceruri fragede, prea dornice de viaţă

Şi nori senini de gânduri cu poftă mă răsfaţă.

Te iert că ai pătruns atât de-adânc în suflet

Şi ai  rugat un nor să-mi dăruiasc-un cântec,

Un cântec de iubire, un cântec despre viaţă

Şi despre tot ce vede pe-a sufletului faţă.

O faţă fără riduri cu gura voluptoasă

Ce-ntreabă tot mai des ce gânduri te apasă,

Iar ochii verzi ai sufletului tău

Mă strâng în braţe cu forţa unui zeu.

Sunt două mâini ce-mi povestesc mereu

Despre înţelepciune, dragoste şi eu

Un eu ce caută privind nemărginirea

Un sentiment intens şi pur cum e IUBIREA.
 

Geanina Codiţă

O NOUĂ ZI...

Ai reuşit s-atingi Lumea Poveştilor cu mâna,

Te uiţi la mine strengăreşte şi îmi repeţi întruna:

„Sunt fericit cum n-a mai fost
Mă simt iubit şi-mi este bine
Doar când sunt lângă tine!”

Îţi stau alături, te privesc,

Îţi sorb din ochi imagini,

Tu îmi zâmbeşti şi mă săruţi,

Trăim povestea de iubire

Ce la chitară o cânţi...

“Şi te iubesc cu milă şi cu groază
Tot ce-i al tău mi se cuvine mie
Ca un nebun de alb ce capturează
Regina neagră pentru o veşnicie”

Eu scriu de zor un comentariu

Către un cititor fidel,

Îi mulţumesc că ne doreşte

Doar gânduri bune, de poveste.

În noua zi îţi sunt alături

Cu toată dragostea-n priviri,

În suflet şi în gând purtăm

Povestea unei mari iubiri.


Geanina Codiţă

Gânduri...

Mă ţii de mână
şi-o săruţi,
O pui pe frunte
şi îmi cânţi,
Pe-obrazul meu,
tu scrii un gând,
„Iubire, rând cu rând!”
Eu te sărut
şi îţi şoptesc,
Om bun la suflet,
te iubesc!
Tu îmi răspunzi
cu mare dor,
Cuvintele le prinzi
din zbor
Şi le aşezi pe orele
ce trec de zor.
Îmi săruţi pleoapa
şi-o-ndrăgeşti,
Pătrunzi în gânduri
şi-mi zâmbeşti,
Mă iei în braţe,
mă iubeşti
Uitând de cele
ce-s lumeşti.

NAUFRAGIAŢI ÎN IUBIRE

Azi am turnat în sticlă tot verdele speranţei,
Am pus-o apoi la soare, în zilele vacanţei,
Nu vreau decât să prindă noi aripi fericirii
Când tu pătruns de arşiţa iubirii
Vei naufragia pe mişcătoarele nisipuri
Din sufletul ce a plătit deja multe tributuri.
Ai luat un fir sensibil de nisip
Pentru a măsura cu orice chip
Pulsul alert al inimii de gheaţă
Ce-a transformat castelu-n fortăreţă,
Pe care-ai activat-o cu-n sărut
Al cărei cifru nu poate fi ştiut
De nici un alt naufragiat pe mare
Ce caută în suflet alinare.
Dincolo de acestă fortăreaţă
Ai pus imensitatea iubirii ce astăzi te răsfaţă,
Şi furia iubirii va prinde acum viaţă.
Stăpân tu eşti acum, peste imensitate
Si nimeni altul n-ar avea-ndrăzneala să bată la cetate.
Mătase de Agat ai presărat pe suflet
Ca dragostea nebună să-mi înflorescă-n pântec,
L-ai învelit divin în stea de mare
Ca el să strălucească într-un adânc ce doare,
Tot din adânc ai luat şi spuma mării
Şi ai cristalizat în acvarin albastrul sării,
Ai alungat cu el nelinişti şi dureri
Făcând culoar iubirii pân’ la cer.