Atunci când mi-e dor...
Tuturor ne este dor...
Este firesc să ni se facă dor și să ne fie dor...
Dorul este parte din noi... Este uman...
Dorul este o parte din noi care ne cheamă spre acel „ceva” de care ne este dor...
Dorul este o energie benefică. Eu așa îl/ o simt. Este o amintire plăcută formată din imagini, asocieri de imagini și stări, emoții, sentimente, trăiri...
Nu îți poate fi dor de ceva ce nu îți place, deci dorul este ceva bun!
Nu îți poate fi dor de ceva ce nu ai experimentat niciodată. Nu îți poate fi dor de ceva ce nu ai trăit, fie în „realitate”, fie în imaginație.
De câte ori îmi este dor de ceva sau cineva, de o situație sau de un loc, mă transpun în acel moment ca și cum aș fi acolo și atunci. Cu ochii minții, mă vizualizez în acel moment. Implic cât mai mult din ceea ce îmi amintesc, exact ca și cum aș fi atunci și acolo, dar acum și aici. Asta mă ajută să trăiesc din plin, pentru că recreez momentul acela de care îmi este dor.
Nu are sens să (re)trăiesc ceva de care îmi este dor și să nu mă simt bine. Uneori aflu de la persoane cărora le este dor și care îmi mărturisesc că le „doare dorul” sau că „le este dor și doare”. Cum să te doară dorul? Cum să-ți determine o durere? Asta se întâmplă pentru că nu accepți situația în care te afli, pentru că nu ești de acord cu evoluția vieții, pentru că te opui transformării și trecerii timpului. Ai vrea să îngheți timpul și spațiul, să le oprești. Nu se poate.
Eu mă bucur că am „subiecte de dor”, pentru că astfel am subiecte plăcute la care să mă gândesc. Asta înseamnă că am acumulat ceva și că am experiențele trăite deja. Ele sunt parte din mine. Le pot retrăi oricând și asta fac atunci când mi-e dor. Le retrăiesc și le trăiesc din nou și din nou.
Pentru creier nu există diferență între imaginile transmise prin văz (aparatul ocular) și vizualizare (aparatul imaginativ). Creierul primește imaginile, le recepționează, le depozitează și le oferă minții pentru interpretare. Cu mintea decodificăm aceste imagini și le raportăm la coordonatele majore ale lumii în care trăim: timpul și spațiul. Cu mintea, prin asociere, determinăm emoții și reacții la situațiile decodificate.
Să nu te doară dorul, ci să te facă să te simți bine! Educă-ți mintea în direcția asta! Ia-o cu tine și spune-i ce are de făcut.
Continuarea articolului pe http://backtodreams.blogspot.ro. Mulțumesc!
Din ce în ce mai bine!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
"Subiecte de dor" vs subiecte politice : http://mcscrib.blogspot.ro/2015/10/cooloare.html
RăspundețiȘtergereMie mi-este un dor nebun de scoala de demult!
RăspundețiȘtergereMie nu mi-e dor de scoala de demult pentru ca mi-a taiat aripile. Eram copilul caruia Universul ii vorbea prin vant, floare, copac si gaze. La scoala am uitat asta pentru ca a trebuit sa invat definitia substantivului si sa transform kilogramele in tone de clipe plictisitoare. Era sa uit ca sunt picatura in Ocean si sa devin un fel de academician prafuit ce nu intelege lumea decat prin definitii si conjugari. Am cunoscut in anii trecuti un inventator. Oooo, iti dai seama? Eu marunta anonima, el ditai inventatorul. Cred ca era mason, nu stiu sigur. Recele ce venea dinspre inima lui ma ingheta. Am incercat sa-l aduc putin pe taramul copilariei, sa-l determin sa se joace. Cum altfel ajungi acolo decat prin basme, desen si joc?Cearta a pornit de la Osho pe care Maretul Rece Crivatz Inventator il admira.Iaca, i-am pus alt nume. I-am zis ca in basmele romanesti este mult mai multa intelepciune decat in toate tomurile lui Osho. Ne-am certat si pe teme politice. El era monarhist eu nu mai eram de mult timp. De cand intelesesem ca nici regii nu sunt liberi. Tot marionete ale unui sistem dement ce ne macina sufletele. S-a ratzoit rece la mine si mi-a zis ca portia de prietenie pentru mine s-a terminat. Fie vorba intre noi: el avea nevoie de un prieten nu eu. Eu ma bucur de fiecare raza de soare, de orice nimic. El uitase sa se mai bucure si era acru. Probabil de la definitiile si regulile invatate in scoala. Sigur, scoala de acum este si mai rea. Spala creiere si taie aripi si mai abitir. Normal...Invatamantul romanesc este coordonat tot de masonerie. Triunghiularii si obtuzii nu iubesc copiii, iubesc regulile. Daca nu ma insel, dna Ecaterina Andronescu e membru al Clubului de la Roma. Oho, grup elitist...Elitistii vor privi mereu lumea copiilor prin ochii lor cei orbi. E o asa abrambureala in Romania de cand cu politizarea maturii, a mopului, a bisericii si a tot. Masonizare politica ce mimeaza democratia. Halal democratie! Pe banii nostri si visele noastre furate.
Ștergere"Când ți-e dor de cineva, să nu închizi ochii. O să-ți fie și mai dor." :)
RăspundețiȘtergereMos Nicolae sa va puna in ghete cele mai nastrusnice cadouri, pentru ca ati fost cuminti! Cu drag, Odorica
RăspundețiȘtergere:D
RăspundețiȘtergereMerge şi în şlapi?