Agepsina Macri

luni, 6 ianuarie 2014 

Artisti aproape uitati  : Agepsina Macri-Eftimiu

In cautarile mele am gasit informatii interesante despre artisti pe care vi i-am prezentat - mai sumar - mai demult. Pentru a nu disipa informatiile in mai multe locuri, am rescris o postare mai veche:


Nascuta la Pitesti in anul 1885 intr-o familie de origine grecească, este trimisa de parinti la Universitatea Sorbona pentru a studia literele. La Paris a luat lectii de teatru şi a jucat pe mai multe scene.

Agepsina Macri in Ophelia
Dupa o scurta perioada petrecuta în tara, unde colaborează cu Pompiliu Eliade şi Barbu Stefanescu-Delavrancea, se întoarce în Franta, unde sta pana la sfarsitul Primului Razboi Mondial.
Revenită în tara a devenit societara a Teatrului National din Bucuresti, pe scena căruia a jucat cu precădere roluri tragice, în piese scrise de viitorul ei sot, Victor Eftimiu, de Al. Davila, Eugene O’Neill, H. Ibsen, W. Shakespeare ş.a. A jucat şi în două filme: Independenţa României(1912) şi Maiorul Mura (1927–1928).
O fotografie a frumoasei actrite , insotita de marele actor Iancu Brezeanu  am gasit in cartea memorialistica a acestuia din urma – Amintiri...vinurile mele 
( Editura ziarului Universul – 1939 ):
Agepsina Macri impreuna cu marele actor Iancu Brezeanu

O alta mare actrita a vremii, Agatha Barsescu o caracterizeaza astfel in memoriile sale:
„Cu fermecatoarea Agepsina Macri am avut in urma placerea de a juca in Prometeu valoroasa opera teatrala a d-lui Victor Eftimiu si pastrez o frumoasa amintire de pe urma acestor vremuri.”

Agepsina Macri
Agepsina Macri-Eftimiu este una dintre actritele foarte talentate ale vremii. Sensibila, expresiva, delicata, era adorata de iubitorii scenei şi nu numai: dramaturgul Victor Eftimiu sa îndragostit de ea şi a luat-o mai apoi de sotie. O alinta „Gipsi”. Dar iata cum s-au cunoscut Agepsina Macri si Victor Eftimiu
 ( din volumul Portrete si amintiri scris de Victor Eftimiu – Editura pentru literatura – 1965 ):
„ Pompiliu Eliade imi propuse ( nota: pentru rolul Ileana Cosanzeana din Marul de aur) o noua angajata a Teatrului National, o domnisoara Agepsina Macri pe care n-o cunosteam. Cum un prieten din teatru al Eleonorei Mihailescu ma ruga insistent sa dau rol blondei si frumoase Eleonora si cum n-o cunosteam nici pe ea, l-am dat Eleonorei.”
Asadar Agepsina Macri nu a primit rolul in piesa lui Victor Eftimiu, dar avea sa primeasca mai tarziu cel mai important rol in viata acestuia. Au locuit mult timp intr-un bloc de langa parcul Cosmigiu.

In piesa Insir'te Margarite de Victor Eftimiu

C. D Zeletin – in articolul Amintirea lui Victor Eftimiu ( Revista Acolada iulie –august 2010) isi aminteste:

„Casatorindu-se cu admirabila actrita Agepsina Macri, fiinta fermecatoare, fiica bogatasului Panait Macri, care şi-a adorat ginerele, a facut ceea ce se numea o partida, suficienta pentru a alimenta butade ori epigrame excesive, cum este aceea a lui Virgiliu Slavescu (pare-mi-se inedita): Dupa cum cred a se sti,/ El e un... şi ea e o...;/ Agepsina e Macri,/ Eftimiu e macro...”

 A fost o membră marcantă a Marii Loji Masonice Feminine din România, alături de alte femei influente ale timpului, ca Elena Roza Prager, Bucura Dumbravă sau Smaranda Maltopol.

Miliţa Pătraşcu i-a făcut o statuie cu alură monumentală, din marmură, reprezentare în rolul Sapho, din piesa lui Alphonse Daudet, pusă în scenă la Teatrul Naţional (1930), o alta în rolul Antigonei de Sofocle şi un bust, în 1934.
Bustul Agepsinei Macri realizat de Milita Patrascu


Agepsina Macri-Eftimiu a murit la Bucuresti in anul 1961. Pe placa de la  mormantul Agepsinei Macri, unde a fost  înmormantat mai tarziu și Victor Eftimiu , în Cimitirul Bellu, scrie  :


Monumentul funerar din Cimitirul Bellu
De cand te-ai dus, m-a napadit pustiul…
N-as fi crezut atata gol să fie!
E vana orisice filozofie
Cand zorile si-au stins trandafiriul.


Mi-ai fost unicul gand și avutie…
De cand mi te-a infasurat sicriul
Zadarnic mai incerc sa fac pe viul,
Mi-e mult mai greu pamantul decat tie!


Ne-a desparţit ursita nemiloasa…
A fulgerat spaimantatoarea coasa
Taindu-ne-mpltitele destine


Si lacrimilor n-a secat suvoiul!
Eu sunt in lumea celor vii strigoiul
Iar cel adevarat sunt langa tine…


(Victor Eftimiu)
deieri-deazi.blogspot.com

Un comentariu: