Muay Boran – Arta Regilor Thailandezi
Pentru a descrie ceva periculos, mortal, temut, dur, redutabil, sângeros, dar care este în egală măsură: nobil, tradiţional, respectabil, fascinant, misterios, religios, rar întâlnit, valoros şi ezoteric, thailandezii folosesc o singură expresie pentru întreaga înşiruire de epitetete: Muay Boran. Ce i-a determinat pe locuitorii Ţării Surâsului să privescă astfel una dintre cele mai redutabile arte marţiale dezvoltate de o cultură umană, am să încerc să arăt în articolul de mai jos. Cert este că până şi UNESCO a inclus temuta artă a celor Nouă Flori în patrimoniul cultural al Terrei. Ceea ce spune multe.
Artele marţiale thailandeze şi-au câştigat faima relativ recent, cu toate că printre ele se numără discipline de luptă a căror vechime atestată documentar depăşeşte 2000 de ani. Pentru prima dată Occidentul a luat contact cu Muay Thai, faimosul box thailandez în ultima parte a anilor ’80. Tipic pentru cel mai dur sport de luptă cum este cotat în prezent, contactele au fost în ringuri. Acolo anonimii boxeri thailandezi şi-au câştigat renumele datorită tehnicii de luptă impecabile, condiţionării specifice boxului thai, capacităţii deosebite de sacrificiu şi eficienţei nemaiîntâlnite până atunci într-un ring de luptă.
Tot în aceste ringuri nume mari ale artelor marţiale deja consacrate în Occident precum Kung-Fu, Judo şi diverse şcoli de Karate, au fost nu doar învinşi ci umiliţi de-a dreptul. Unele şcoli de Karate de contact şi-au însuşit lecţia învăţată incorporând în tehnicile proprii multe dintre loviturile, modalităţile de antrenament şi principiile boxului thailandez. Adevărata consacrare a acestei arte a venit la mijlocul anilor ’90 odată cu apariţia unor turnee precum K-1, Pride, UFC. Astăzi orice campion al acestor turnee a transpirat sânge la propriu într-o sală de Muay Thai. Eficienţa şcolilor de luptă thailandeze este recunoscută la adevărata sa valoare, nu doar de marii campioni , ci de orice sportiv care alege să concureze în aceste turnee. Acesta ajungând invariabil să studieze serios această disciplină.Strămoşul Muay Thai-ului
Totuşi Muay Thai este un produs relativ modern derivat din strămoşul său, aşa numitul Muay Boran. Într-o traducere directă acesta ar sună drept “Boxul Strămoşilor” sau “Boxul Străvechi”.
Decesele în ring erau un fenomen absolut banal în lumea Muay Boran, datorită regulamentului extrem de dur şi permisiv în acelaşi timp. Chiar şi în prezent se înregistrează decese, mai rar ce-i drept, în unele sate şi regiuni izolate ale Thailandei unde unele populaţii rămân încă ataşate tradiţiei. Decesele erau provocate de periculoasele lovituri de genunchi în zona genitală, dar mai ales de efectul cumulativ al loviturilor de coţ în tâmplă sau gât. Din cauza durităţii neobişnuite, la mijlocul anilor ’50 se pun bazele Muay Thai, adică a boxului sportiv thailandez, în care o serie de lovituri periculoase sunt eliminate şi sunt introduse reprizele de luptă precum şi mănuşile de box, ceea ce duce la scăderea semnificativă a accidentelor şi a rănilor grave. Deşi originea Muay Boran se pierde în negura timpului, cu siguranţă că primele triburi Thai care s-au stabilit pe teritoriul de astăzi al Thailandei, deţineau o formă proprie de luptă cu arme denumită Krabi Krabong şi elemente dintr-o formă locală de luptă cu mâinile goale.
Peste acest fond marţial local s-au suprapus unele influenţe ale stilurilor chinezeşti de luptă, cu toate că majoritatea specialiştilor admit că influenţa culturii şi artelor marţiale indiene este mult mai mare decât cea chinezească în cadrul Muay Boran. Acesta a fost timp de sute de ani arta marţială în care se antrena toată populaţia Thailandei indiferent de condiţia socială sau vârstă pentru a face faţă deselor atacuri ale vecinilor Siamului. O mare importantă era dată acestei disciplinei de luptă de către însăşi casa regală, ai cărei membrii erau iniţiaţi de mici în tainele acestei arte şi care mai apoi, ca suverani, erau patronii spirituali ai moştenirii războinice a strămoşilor lor. Spre deosebire de unele arte marţiale moderne care au ajuns să semene mai mult a coregrafii cu iz războinic, Muay Boran este o disciplină creată strict pentru luptă, pentru a scoate din funcţiune, cât mai rapid posibil, un agresor folosindu-se de cele mai eficiente lovituri adresate corpului uman.
Sună simplu, sec şi eficient, dar trebuie avut în vedere că înainte de apariţia armelor de foc istoria regatului Siam era una de lupte şi incursiuni armate continue, în special acesta ţara se “lăuda” cu o tradiţie de sute de ani de lupte neintrupte cu vecinii din Burma, actualul Myanmar. Rivalitatea istorică între englezi şi francezi, portughezi şi spanioli sau germani şi francezi păr mofturi de copii comparativ cu ură şi conflictele dintre Burma şi Siama€¦Sistemul de antrenament este cel mai probabil unul şi acelaşi cu cel folosit în trupele armatei regale a Siamului. Regim de antrenament ce acordă o mare imprtanţa sesiunilor lungi, obositoare şi dureroase de durificare a armelor naturale ale corpului uman, de studiu al luptei alături de un maestru, de alergări, de condiţionare fizică şi nu în ultimul rând, de meditaţie şi limpezire a minţii.Arsenalul celor 9 Flori
Thailandezii, la fel ca toţi asiaticii, au o înclinaţie naturală spre frumos, poezie şi metaforă. Numai în acest mod se explică de ce ei au botezat un astfel de stil de luptă cu numele celor Nouă Flori. Acestea nu sunt altele decât armele naturale ale corpului uman folosite în luptă! Astfel, cele Nouă Flori sunt cei doi pumni, coatele, genunchii, picioarele şi capul! Pentru că spre deosebire de boxul thailandez, când doi luptători Muay Boran ajung în clinch, au voie să lovească şi cu capul. Loviturile de pumni sunt asemănătoare cu cele din boxul clasic. Întâlnim aici directa, croşeul, dar accentul nu se pune pe acestea în mod deosebit. Cele mai apreciate lovituri sunt în primul rând cele de cot şi genunchi alături de dureroasele lovituri cu tibia pe coapsă care atunci când sunt lansate de un expert duc invariabil la ruptură muşchiului cvadriceps femural ceea ce lasă advesarul în imposibilitatea de a se mai mişca.
Bagajul tehnic al acestui stil cuprinde nu mai puţin de 10 lovituri de cot printre care şi temuta lovitură de cot în orbită care are ca urmări inevitabile spargerea orbitei. Alături de cele nu mai puţin de 8 modalităţi de a lovi adversarul cu genunchii, Muay Boran rămâne printre cele mai eficiente sisteme de luptă dezvoltate vreodată. Un alt obicei întâlnit strict în acest stil este acela referitor la învelirea pumnilor şi antebraţelor în sfori pentru a crea astfel o armă care să provoace răni greu de vindecat. Obiceiul acesta a fost înlocuit odată cu apariţia boxului thailandez în care se folosesc mănuşi obişnuite de box al căror impact pentru adversar este incomparabil mai confortabil şi protector decât contactul cu un pumn învelit în sfori groase făcute din fibre aspre de palmier.Redutabilii luptători şi doctrina Non-Sinelui
În prezent, practică Muay Boran a trecut în umbră, interesul thailandezilor îndreptându-se spre variantă sportivă a acestuia, respectiv boxul thailandez. Acesta a devenit sportul naţional din Thailanda cu peste 300 000 de luptători profesionişti legitimati şi fiind marcat şi de cotă uriaşa a pariurilor realizate în meciurile de Muay Thai. Muay Boran a rămas astfel o artă predata de puţini maeştri care se străduiesc să menţină tradiţia prin deschiderea de şcoli în special în cadrul templelor budiste din acesta ţara. Nimic întâmplător, pentru că aici Muay Boran a fost impregnat puternic de doctrina budista Hinayana, care a dus la spiritualizarea acestei arte de luptă. Cum şi mai ales când s-a petrecut acest melanj rămâne un mister pentru cei din afară Asiei, unde deseori cele mai temute arte marţiale au un elevat şi nebănuit substrat spiritual.
Un luptător Muay Boran este în esenţa asemănător unui călugăr Shaolin, el este prototipul unui om capabil să ucidă sau să mutileze în câteva secunde un oponent, dar în egală măsură nu va face acest lucru decât dacă viaţa sa este în pericol. Conform doctrinei budiste, luptătorii sunt vegetarieni şi se abţin chiar de la uciderea unei insecte. Paradoxal, umilinţa şi autosacrificul sunt cele mai căutate deziderate ale acestor luptători. Fiecare antrenament de luptă este completat de ore de meditaţie şi recitire a scripturilor budiste. Cei care i-au cunoscut îndeaproape au rămas uimiţi de autocontrolul perfect, non-atasamantul faţă de valorile materiale şi trăirea vie a doctrinelor lăsate de Buddha pe care o manifestă în orice clipă aceşti luptători neobişnuiţi. Nu uitaţi, aici este o bucată din Asia, cu toate misterele, fascinaţia şi paradoxurile sale greu de înţeles de către occidentali!Facts
În fiecare an, pe data de 17 Martie, luptătorii thailandezi luptă neîntrerupt o noapte întreagă pentru a marca onorific data în care regele thailandez Nai Khanom Tom a fost capturat de regii Burmei în anul 1767, când Ayutthaya capitala Siamului a căzut în mâinile acestora. Deoarece era cunoscut că un luptător priceput regele captiv a fost dus la curtea din Burma şi obligat să-şi câştige libertatea luptând cu numai puţin de 9 campioni burmezi într-o singură noapte. Regele Nai a reuşit să-şi învingă categoric toţi adversarii folosind lovituri mortale de cot şi genunchi într-o asemanea manieră încât a castigst însuşi inimile soldaţilor burmezi care au cerut eliberarea să. Întors în ţară, regele luptător a devenit erou naţional. De atunci ziua de 17 Martie este considerată Ziua Naţională Muay Thai, orice luptător simţindu-se foarte onorat să lupte în acea noapte în memoria regelui Nai Khanom Tom.
Înainte de fiecare confruntare, cei doi luptători din ring performează un dans neobişnuit cu mişcări lente. Acesta este numit Way Kru în onoarea maeştrilor care au antrenat luptătorii. În tailandeză aceştia sunt demuiti Kru, o adaptare a cuvântului sanscrit Guru, maestru, învăţător. Titlul suprem pentru un astfel de maestru este acele de Ajarn.
În prezent Muay Boran este declarat parte importantă a culturii thailandeze, Casa regală patronând conservarea şi dezvoltarea sa.
Cei mai mari maeştri actuali de Muay Boran sunt Generalul de Armată Kwang Robcop, Ajarn Channarong Suhosa, Ajarn Chinawut Sirisompan şi Ajarn Paosawath
Conform tradiţiei meciurile de Muay Thai sunt acompaniate de muzică tradiţională de luptă. La începutul meciului acesta are un ritm lent, spre sfârşitul reprizelor acesta devine din ce în ce mai rapid, antrenandu-i asfel la un ritm susţinut de luptă şi pe cei doi combatanţi. Muzica şi ritmul în special, crează un fel de transă în care cei doi boxeri ajung să-şi depăşească durerea şi oboseala aferente luptei.
Ţările vecine Thailandei au propriile arte marţiale foarte asemănătoare cu Muay Boran. Astfel în Myanmar se practică Lethwei, în Laos există stilul Bokator iar în Cambodgia luptătorii locali se antrenează în Pradal Serey.
În prezent în România nu se practică Muay Boran, ci doar variantă sportivă a acestuia, Muay Thai. Aici ţara noastră a reuşit să obţină tiluri mondiale şi europene prin sportivii Laura Vuculescu din Timişoara şi celebrii luptători Local Kombat, verii Ciprian Soră şi Daniel Ghiţă din Bucureşti. Cei trei sportivi sunt, de asemenea, campioni mondiali şi europeni şi în kick-boxing. De Parlog Nicolae – Descopera
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu