
Sa nu ma intelegeti gresit, vorbesc aici strict despre acel comportament care nu deranjeaza persoanele din jur(decat poate ca si efect al complexelor morale si ca traseu multiperspectivist) si care nu afecteaza cu nimic buna desfasurare a societatii sau mai stiu eu ce...
Ma gandeam, ca in multiplele momente in care linistea din interior este plina de ganduri, ca de cand am inceput sa calc pe varfuri in societate, am devenit ceea ce sunt si probabil cu foarte mici schimbari, voi ramane acelasi caracter format atunci...desi apreciez raritatea oamenilor(uneori nu neaparat din primul rand) care sustin visele si recunosc munca depusa in atingerea unui pas important pentru tine si visul tau, ma lovesc cateodata pe traseu, de multe persoane care incearca sa isi impuna mentalitatea si modul de a actiona asupra ideilor mele si ale altora...nu cred ca am reusit sa ii inteleg pe acesti oameni atat de indarjiti...nu pricep...eu sunt un ascultator, imi place sa privesc multiple perspective si apoi sa actionez, dar asta o voi face mereu eu, pentru ca pasii din drumul pe care merg nu sunt facuti de altcineva...imi place mereu sa sfatuiesc si sa fiu sfatuit in acel mod in care toata lumea are ceva de invatat si apreciat la celalalt, iar in acest fel poti spune de asemenea ce caracter esti si de ce personalitati vrei sa fii inconjurat.
Asa ca da, ma consider la intersectia celor 2 termeni(independenta si nonconformism) si trebuie sa recunosc ca este un sentiment aparte pentru ca fiecare pas pe care mi-l propun, muncesc pentru el, si cu ajutorul Lui Dumnezeu reusesc sa il ating, face parte din mine si imi da putere sa merg mai departe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu