| Titlu*: | Coloane îngeresc infinite |
| Autor:*: | http://ionelmuscalu.blogspot.com |
| Poza: | |
| Articol*: | Mă joc acum cu paharele de ceai, Am toane-n verb şi îngeri în alai, Care mă învaţă oboseala lumii drepte, Făcute tot mereu să aştepte. El fierbe paharul doar cu o culoare, Eu pene aş vrea din a lui înserare, Dar ceaiul acesta are un gust de caramel, Care te face să gândeşti că vrei cam altfel. Frumos e apusul, răsăritul superb, Epopei la un ceai se scriau cam imberb, Când timpul creştea istoric mai trist, Când se expanda prin Vămi fantezist. Un înger bea apă-n culori de adevăr, Paharul cu ceai era ca un măr, Adam eram eu, adâncit în sărut, Se făcea dimineaţă şi-n rai aş fi vrut. Aruncat în concret, mă privea ca pe-o broască, Din aceea de verde, cu lămpaş, fără cască, Iar norocul meu venea din paharul de ceai, Fiindcă îngerul ridica infinite coloane de n-ai. Nevăzute în nouri, plângând de păcate, Răsărind din trecuturi de sfinţi sărutate, În care deşerturi şi peşteri atee, Transformau în sfinte oricare femeie... |
Powered by EmailMeForm
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu