CICERO nume de cod (III)

Cel mai pacalit spion din toate timpurile: nume de cod "Cicero" 

Foto: Arh

Am scris pana acum despre cazul valetului de la Ambasada Angliei din Ankara, care, in 1943, a vandut Germaniei documente militare si diplomatice secrete ale aliatilor, aflate in seiful ambasadei, primind pentru aceasta 300.000 lire sterline, in hartii false.
Cel mai pacalit spion din toate timpurile: nume de cod "Cicero" (I)

Cel mai pacalit spion din toate timpurile: nume de cod "Cicero" (II)

Un prosper om de afaceri

Multa vreme, valetul n-a stiut ca este posesorul unei averi fara valoare, iar in Turcia nu s-a bagat de seama falsul. Ciudatul personaj a stat multa vreme ascuns, intr-un anonimat comun, unde a fost descoperit, cu multa truda, de memorialistul si scriitorul Alain Decaux.

Acesta detinea informatii despre activitatea valetului in timpul razboiului si isi propusese sa scrie o carte pe tema palpitantei sale aventuri.

Dupa oarecari cautari, l-a identificat in persoana unui albanez nascut la Priscina si care raspundea la adevaratul sau nume, Elyesa Bazna.

Asa a aflat ca, multa vreme dupa razboi, nici sotia si nici copiii lui Bazna nu au stiut nimic de dansul, pana cand, intr-o zi, a reaparut brusc intr-o masina de lux, al carei sofer a oprit in fata modestei locuinte a familiei sale, din Istanbul.

Nimic din infatisarea lui nu amintea de valetul de altadata. Era un distins om de afaceri, epatand cu eleganta sa si impunand respect. Tocmai incepuse constructia unui imens hotel de lux in Instanbul si traia pe picior mare, finantand afaceri prospere la Ankara.

"Excelentei sale, domnului Adenauer"

Acolo a dat peste o oportunitate de exceptie. Un oarecare Ismail Karaali vindea nouazeci de tone de soda, aproape derizoriu. Karaali pretindea sa i se plateasca in moneda occidentala, intrucat pleca la Lausanne, unde lirele turcesti erau prost cotate.

Pentru Elyesa Bazna nu era o problema sa plateasca in lire sterline, dar a ramas perplex dupa doua zile, cand Karaali s-a intors cu avionul de la Laussane, explicand ca banca i-a refuzat hartiile. Nici macar nu i-a explicat lui Bazna. Explicatia a prezentat-o direct la politie.

Din acel moment, a inceput calvarul. Elyesa Bazna era ruinat, constructia hotelului nu mai putea continua, creditorii il presau, politia il ancheta, conturile ii erau blocate. Totusi, n-a disperat. In ziua de 10 aprilie 1954, a depus la posta din Istanbul un plic voluminos adresat astfel:

"Excelentei sale, domnului Konrad Adenauer, Cancelarul Republicii Federale a Germaniei. Bonn".

Documentatia din plic prezenta Cancelarului o nedreptate strigatoare la cer, a carei victima era el, Bazna. Livrase statului german documentele pe care acesta le ceruse, dar a fost platit cu hartii false.

Nu cerea altceva, decat schimbarea hartiilor false in altele bune, fie ele lire englezesti, fie orice alta moneda.

Pagubasul nu se lasa

Bazna avea si o solutie foarte practica; intr-o banca din Elvetia se afla blocat contul unei foste autoritati naziste, in valoare de 12 milioane de marci. Se multumeste cu aceasta suma, transferata in contul lui din Turcia.

La o asemenea cerere temerara poate ca nici Bazna nu se astepta sa primeasca raspuns. Totusi raspunsul a venit: cu tot regretul, minsterul de Exerne ii facea cunoscut ca tehnica bancara nu permite operatiuni de genul celei propuse.

Fostul Cicero a mai revenit de cateva ori si niciuna din propuneri n-a ramas fara raspuns. Dar raspunsurile nu erau favorabile. Nu mai exista, deci, decat o singura cale: justitia.

Ea va aplica legea care pedepseste falsificatorii de bani nu numai penal, ci si civil, respectiv ii obliga sa schimbe hartiile false plasate, cu altele bune. Legea-i lege.

Din valet, spion si din spion, vedeta

N-a reusit sa mearga pana la capat cu justitia, dar intre timp a fost descoperit de scriitori si cineasti. Si-a dat seama ca amintirile lui de spion voluntar sunt o alta comoara pe care poate incasa bani si a plecat la Munchen. Acolo si-a editat memoriile. Cartea n-a fost chiar un bestseller, dar nici fara succes n-a ramas.
Succesul a fost completat de scriitorul Alain Decaux, in lucrarea sa publicata, dar si in filmul de televiziune, turnat la Paris, pe tema aventurii valetului de la Ankara.

Acolo, pe platouri, inainte de turnare, Bazna a cerut sa i se plateasca onorariul anticipat, cash. A primit hartii de cate o suta de franci, pe care le-a numarat, le-a verificat una cate una, cercetandu-le in lumina si pipaindu- le cu grija. Numai dupa ce aceasta operatie a fost terminata, a acceptat sa apara in fata aparatelor de filmat.

S-au scris mai multe carti si s-au facut mai multe filme despre temerara afacere de spionaj. S-a  mai scris si dupa ce a murit Bazna in 1970 la Munchen la varsta de  65 de ani.

ziare.ro/