Tanţa, domnişoara Tanţa
E-o duduie foarte sic,
Zveltă, cu ochi mari si negri,Cap superb, năsucul mic,
Picioruşe lungi si durde
Si când se plimba prin Tei
Toţi birjarii o admiră:
- Mă, halal de mama ei!
Ce profesie are Tanţa?
Uite, n-as putea sa spun;
Nici nu mă interesează
Chiar daca o presupun.
Dar cum Tanţa-i delicioasă
Şi-are si maniere fine,
Nici nu vreau să ştiu ce face,
Nici cu ce şi nici cu cine.
Ca vecini se mai întâmplă
Ca sa-i cer un ac sau aţă,
Sau îmi cere ea o carte
Până mâine dimineaţa.
O vecinătate dragă
Ne-a prins zilele-n cătuşe
Ca ades intru la Tanţa
Fără sa mai bat la uşă.
Tot aşa-ntr-o seara intru
Era iarna grea si ger,
Si-o găsesc in pielea goala
Stand langă calorifer.
Năucit de frumuseţea-i
Dau sa mă retrag un pic
Insa Tanţa-mi spune:
- Intra, intra draga, nu-i nimic !
Am intrat si beat de farmec
O-ntreba-i plin de mister:
- Pentru ce stai goala, scumpo
Lâng-acel calorifer?
- Fiincă-a fost proprietarul,
Mi-a răspuns şăgalnic Tanţa -
Si-uite mi-am plătit chiria,
Iar acum, usuc chitanţa.
http://trandafirul-roz.blogspot.com/
http://singurafelina.blogspot.com/
Chitanţa
RăspundețiȘtergere(parodie după Ion Pribeagu)
Despre domnişoara Tanţa
Nu mai e niciun mister,
Ştim cu toţii că nurlia,
Stând lângă calorifer,
Îşi usca, mă rog, chitanţa,
Într-o zi de iarnă grea,
După ce-a plătit chiria,
Goală, cu nimic pe ea…
Şi cum, George o descrie,
“Cap superb, ochi mari, adânci,
Picioruşe lungi şi pline”…
Mi-ar fi dat inima brânci,
Numai că, săracu’, mie,
Gând nu mi-e la nebunii,
Când, la noi în bloc, vecine
Am doar babe naşparlii!
Însă, de proprietar…
Că-şi primea natur chiria
De la Tanţa, regulat…
Domnilor…jos pălăria!
Pentru un bărbat e clar:
Dacă el, fără alt scop,
Nicidecum n-a abuzat,
Era, cert…un filantrop...
De-aia zic…duduia Tanţa,
De trăia astăzi, nurlia,
Mă-ntrebam cuprins de milă,
După ce plătea chiria:
Oare…cât va sta chitanţa,
Ca pe vremuri, la uscat,
Chiriaşă într-o vilă,
Sau apartament de stat?!
Valeriu Cercel