| Titlu*: | Eden tăcut |
| Autor:*: | http://ionelmuscalu.blogspot.com |
| Poza: | |
| Articol*: | Iubirea noastră adâncă este şi o rană, Pe care piatra asta n-o poate astupa, Pământul în rotire iubirea nu ne cearnă, Făptura noastră,duală, îi poate rezista. Iubirea noastră-i apă, când se transformă-n aer, Trădările curente prin vămi cu gene verzi Ne vindecă tristeţea de-al lenei urât caer, Curgând cu sentimente pe care nu le crezi. Iubirea noastră e lapte de pasăre sătulă De-atâta zbor prin vise, libere ca şi ea, Curând va hrăni vultur din palida-i rotulă, Ca să ne înălţăm mai sus de steaua sa. Iubirea noastră-i clipă de umbră către vară, Cu prelungiri de spaime atunci către amiaz, Când încinsă de soare se aşează să doarmă, Ca să ne cotropească în crezul ei viteaz. Iubirea noastră e asemeni spinării unei stele, Prealogodită cu luminile fiinţelor de sus, Când vine întunecarea pe vinele din schele, Ea naşte catedrale cu clopotu'n apus. Iubirea noastră-i astăzi un blond copil, o zare, O vreme trăindă zbuciumat ca vremurile chiar, Pe care în subsuoară am navigat o mare, Din sânul de alabastru făcând uşor un far. Iubirea noastră e zbor deasupra piramidei, Urlându-şi întristarea peste deşertul gol, Ca tot nisipul fin din inima clepsidrei, Să se răstoarne în mare, ca marele adevăr. Iubirea noastră arde la fumul de orizonturi, Sclipind haotic paseri din cele frumuseţi, Ce înverzesc oţeluri în ale noastre mituri, Definitiv prin oase cu sânge de poeţi. |
Powered by EmailMeForm
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu