Triunghiul fatal: St.O.Iosif-Natalia Negru-Dimitrie Anghel

Scris de Razvan Bibire.

O poveste mondena ale carei personaje principale sunt din lumea literara? De ce nu? Liviu Rebreanu a intentionat chiar sa scrie un roman bazat pe povestea de dragoste si moarte dintre Stefan Octavian Iosif – Natalia – Negru si Dimitrie Anghel.

St.O.Iosif si Dimitrie Anghel

Dimitrie Anghel si Natalia Negru

Natalia si Corina

In presa vremii

Romanul urma sa se numeasca “Sarpele” si 12 din cele 13 capitole erau, de fapt, povestea dramei traversate de cele trei personaje numite mai sus. Ultimul capitol urma sa fie pura fictiune in care “femeia fatala” urma sa cada intr-o capcana prin care sa fie razbunate suferintele celor doi barbati care murisera din cauza ei. Rebreanu nu a terminat romanul.
Natalia Negru si St. O. Iosif
Povestea care l-a inspirat este simpla si tragica. Stefan Octavian Iosif era, in 1903, un poet consacrat. Avea deja trei volume de poezii publicate cand o intalneste pe Natalia Negru la Biblioteca Fundatiei Carol I, unde el era custode. Un an mai tarziu aveau sa se casatoreasca.
Natalia avea sa-si dea seama ca St. O. Iosif nu era ceea ce-si dore: era prea boem, prea visator pentru casnicia pe care o gandise ea si pentru planurile ei de viitor. Ea ar fi dorit un sot mai asezat si mai pragmatic.
“Steo [STEfan Octavian] a dezamăgit iluziile mele de la început. Întîrzia mereu seara, uneori pînă dimineaţa. Vestimentar era foarte neglijent. Cîştiga modest, mult sub nevoile noastre cele mai reduse. Eu trebuia să procur cîte un ban, de multe ori cerînd tatii, ceea ce îmi era teribil de jenant…” – avea sa marturiseasca Natalia peste ani.
Casatoria celor doi se destrama. Stefan Octavian Iosif va muri in spital doi ani mai tarziu, in 1913.
Casatoria cu Dimitrie Anghel
“Pândisem un moment si marturisisem lui Iosif ca nu-l mai pot iubi din pricina firii lui de boem dezordonat, care lasa de dorit începând de la conduita lui fata de mine pâna la aceea fata de el însusi; se neglija complet de sanatate, ca higiena, ca tot. El era bolnav, saracul, dar eu nu stiam… Eu îl iubeam ca o sora. Pare-se ca nici el n-ar fi voit mai mult. N-a simtit durerea marturisirii mele…” – avea sa scrie Natalia Negru in Helianta, o carte despre relatia ei cu cei doi poeti.
Dimitrie Anghel se cunoscuse cu St. O Iosif la Paris in 1901, la studii. Cei doi vor colabora o buna bucata de vreme, scriind sub acelasi pseudonim.
Incet-incet, el se insinueaza in viata Nataliei cu care se va casatori in acelasi an in care ea divorteaza de Iosif.
Casatoria cu Anghel avea sa se transforme intr-un cosmar. Natalia va marturisi: “Mai multe zile m-a tinut încuiata în casa, singura, ca într-un turn, sfâsietor despartita de fetita mea, în imposibilitatea de a-mi relua libertatea, cu ferestrele mascate, cu lumina aprinsa. Simteam pasii lui Anghel, caci venea din când în când acasa si asculta sa stie ce fac, auzeam usa încuindu-se dupa el, pasii pierzându-i-se în curte… Eram condamnata la moarte de el, pe care începusem sa-l ador”.
Nici Anghel nu se lasa mai prejos. Avea sa-i marturiseasca lui Eugen Lovinescu: “Din primele zile a început prin a ma persecuta la prieteni, de care tinea sa ma izoleze, în simple cunostinti, în literatura mea facuta înainte, din care m-a obligat sa scot parul blond si ochii albastri, sub cuvânt ca as fi avut un mare amor pentru o dama blonda” (Sursa)
Scenele de gelozie dintre cei doi erau frecvente. Intr-o zi, lui Anghel ii cade o cheie din buzunar. Natalia ii face o scena acuzandu-l ca e cheia de la o camera de hotel in care el se intalneste cu o alta femeie. Anghel incearca sa o convinga ca e cheia de la un birou de la Casa Scoalelor, unde primise un post de referent insa nu reuseste decat dupa ce merg impreuna si-i demonstreaza acest lucru.
Doua gloante de revolver
Drama isi urmeaza cursul. Intr-o zi, la Tecuci, la parintii Nataliei, cei doi se cearta din nou. Anghel – povesteste Natalia – i-ar fi spus de niste relatii extraconjugale cu scopul de a o face sa sufere.
Ea ii raspunde ca, daca va continua sa povesteasca, ea pleaca imediat. La care Dumitru Anghel reactioneaza: Daca faci un pas, te impusc!”
“Am crezut ca glumeste si am continuat sa merg spre usa. El a scos revolverul… si a tras. Eu am cazut. Impresionabil cum era, a crezut ca m-a omorât, de aceea glontele urmator si l-a tras în piept…” – va povesti Natalia.
Se pare ca Dimitrie Anghel a incercat doar s-o sperie pe sotia sa si a tras spre fereastra. Glontele loveste un rama unui pat de fier si ricoseaza in fesa sotiei sale.
In ceea ce-l priveste pe Anghel, acesta nu moare pe loc. Dupa doua saptamani de stat in spital moare din cauza septicemiei, la 13 noiembrie 1914.
Fiica Nataliei si a lui St. O Iosif, Corina, va muri lovita de o schija in urma bombardamentului executat de un zeppelin german asupra Bucurestiului, la 13 septembrie 1916.
Natalia moare la 2 septembrie 1962, la Tecuci.

http://singurafelina.blogspot.com/