Educaţia copiilor

Copilăria este un tărâm magic. Nu ştim când şi unde începe şi nu ştim când şi unde se termină. Ne trezim doar că numai suntem copii, că am ieşit din copilărie. Copilăria este o lume fermecată, duioasa, dulce, lină, în care orice se poate întâmpla. Este vârsta la care suntem cel mai aproape de toate tainele existenţei. Ne putem întâlni oricând cu balaurul cu şapte capete, cu zgripţuroaica cea haină, putem fi vrăjitori, eroi din filme sau benzi desenate, putem vizita orice loc din lume cu ochii minţii şi să credem cu tărie că am fost acolo cu adevărat...
Copilăria este singurul moment al vieţii în care trăim totul la maximă intensitate. În care plângem şi râdem în aceeaşi zi, în care ne supărăm şi iertăm după câteva momente, în care suntem singuri şi totodată cu toată lumea. In toata copilaria noastra cine ne educa, ce ne dezvolta, ce ne face sa crestem?
Specialiştii în psihologia copilului au afirmat că parinţii nu acordă importanţa necesară educaţiei copilului. Prin înţelegerea exactă a elementelor care contribuie la dezvoltarea unui copil părintele poate să controleze modul în care acesta îşi formează personalitatea; personalitate definitorie pentru baza acţiunilor din viitor..

Părinţii trebuie să răspundă nevoilor copiilor, în special celor emoţionale, care se concretizează în dorinţa de a fi ascultaţi, ăngrijiţi şi apreciaţi. În funcţie de vârsta şi nivelul de dezvoltare al acestuia, atitudinea părinţilor trebuie să fie corespunzătoare, deoarece fiecare vârstă a unui copil are nevoile ei.
Pentru a putea percepe sentimentele copilului, părintele trebuie să fie capabil să transmită propriile lui emoţii. Uneori este greu să întelegem dorinţele celor mici si explicaţiile lor nu ne lamuresc. O analiză mai atentă a situaţiei, a mediului în care traiesc, a pasiunilor lui sau a persoanelor cu care interacţionează ne poate lamuri. Chiar dacă sunt sinceri, aceştia trebuie sa fie stimulati să-şi mărturisească gândurile, să-şi poată arăta sentimentele.
Educaţia copilului este o provocare pentru orice părinte. Dacă învăţăm să facem o reprezentare clară şi complexă a ţelului pe care vrem să îl atingem atunci situaţiile pot fi mai simplu de abordat. Greşelile nu trebuie să ne descurajeze. Mai devreme sau mai târziu vom ajunge să ne înţelegem copiii şi să le acordăm sprijinul necesar. Experienţa ne ajută să devenim părinţi mai buni şi să preluam exemple din propria educaţie.

Lumea nu este perfectă şi nici noi nu suntem părinţi perfecţi. Trebuie să avem grijă să nu transmitem frustrările şi nemulţumirile noastre. Defectele noastre trebuie să fie exemple negative pentru copil iar calitaţile noastre să constituie un model demn de urmat. Ideea principală este să determinăm sursa nemulţumirilor care ne afectează şi să ne controlam atitudinea. Echilibrul este trăsătura perfectă care defineşte educaţia copilului.
Dilema cu privire la cât de corect este realizată educaţia unui copil a fost dezbatută de foarte mulţi psihologi. Părerea comună este aceea că fiecare cuplu trebuie să aplice metodele care se potrivesc personalităţii copilului. Nu există o lege strictă ci doar sfaturi care trebuie mai intâi analizate şi apoi aplicate.
Copiii nu au nevoie de părinţi ideali; ei îşi doresc ca aceştia să le reflecte dorinţele şi să le înteleagă nemulţumirile, să îi ajute când sunt nelămuriţi şi să ăi aprecieze atunci când merită. Schimbul reciproc de opinii pune bazele unei legături sincere între părinţi şi copii şi îi ajută să se cunoască mai bine.
În ciuda eforturilor noastre, există situaţii care ne depaşesc dar care ne ajută să realizam că, uneori , dezamagirile ne transformă în oameni mai puternici. Mediul pe care il asiguram copiilor noştri este oglindirea dorintelor si aspiratiilor noastre.
Părintii trebuie să se concentreze asupra modului în care se desfaşoară comunicarea în familie, asupra felului în care copilul îşi manifestă interesul sau dezinteresul cu privire la propunerile sau regulile care se aplică în casa. Trebuie să îşi lase nemulţumirile deoparte atunci când discuta cu fiii lor şi să îşi canalizeze întreaga atenţie asupra lor. Orice cuvânt spus acestora transmite nu doar ideile părinţilor ci şi sentimentele lor.

Limbajul trupului....mesaj subliminal(3)

Daca zilele trecute am postat notiunile generale ale limbajului trupului, mi se pare corect sa pun aici si cateva exemple. M-am gandit azi la acest subiect in drum spre facultate.

Una dintre cele mai eficiente metode de a-i transmite unei persoane ca te intereseaza o eventuala relatie cu ea este limbajul trupului.




Daca vrei sa ai succes, totul tine de priceperea transmiterii semnalelor de atractie fizica si de recunoasterea lor. Dar cum ai putea fi sigur ca transmiti semnalele corecte? Trupul tau comunica prin intermediul propriului sau limbaj. Fara sa-ti dai seama, felul in care te asezi pe un scaun, pozitia mainilor si a picioarelor, sau chiar tinuta ta obisnuita transmit ceva despre tine, despre sentimentele si gandurile tale. Pentru a fi constient de mesajele pe care le transmiti si pentru a nu da celorlalti posibilitatea de a te citi ca pe o carte deschisa, cel mai important este ca tu sa reusesti sa-ti controlezi limbajul propriului trup.

Femeile recunosc mult mai usor, decat barbatii, astfel de semnale si cu o mai mare rapiditate. Tot ele sunt cele care se folosesc de acest tip de comunicare mai mult, pentru a atrage atentia sexului opus. De asta, gesturile prezentate mai jos sunt despre femeie, cu si mai ales ale femeilor!!!




Deci:

Ochii: Primul contact care se stabileste intre doua persoane, este cel vizual. Inainte ca cineva sa rosteasca vreun cuvant, ochii au transmis deja un mesaj, care poate fi interpretat in diferite moduri.

Astfel, cand o femeie priveste adanc in ochii unui barbat, inseamna ca este fascinata de acesta si, mai mult decat atat, daca ea nu-si va mai muta privirea, inseamna ca pentru ea, in locul si la momentul respectiv, nu mai exista alt barbat.

Contactul vizual frontal poate fi, insa, si riscant. O femeie care se lanseaza intr-o astfel de comunicare poate fi considerata prea obraznica si prea indrazneata de catre barbatii care se simt "incoltiti" de o abordare prea directa.

Parul:Femeile se joaca adesea cu propriul par iar acesta este, si el, un semn de nervozitate. Daca te surprinzi rasucind de zor o suvita de par, este clar ca barbatul din fata ta are un efect asupra ta. Este foarte atragator, destept, spiritual sau ai inceput deja sa-ti imaginezi cum ar fi o noapte fierbinte in bratele lui?...asta mi se pare cam ciudat. Nu stiu daca de la primul contact, deja te vezi in bratele lui...si mai fiind si o noapte fierbinte!!!:D

Rasucirea unei suvite de par poate fi, insa, si un simplu gest jucaus. Femeile cu parul lung obisnuiesc sa se joace cu propriul par. In inconstient, ele stiu ca barbatii gasesc parul femeilor ca fiind sexi, iar joaca cu o suvita nu va face decat sa le atraga atentia asupra lor.

Buzele:Cand prezenta unui barbat o starneste si o excita peste masura, femeia va simti cum cavitatea bucala i se va usca. Ei bine, in cazul in care ai inceput sa-ti umezesti si sa-ti musti buzele in compania unui barbat, este semn clar ca acesta nu-ti este chiar indiferent. Suptul buzelor se traduce prin interesul nascut pentru persoana din fata ta. Este un semn evident, un gest a carui semnificatie nu poate fi ascunsa.

Desigur, acesta trebuie corect interpretat. Daca femeia din fata voastra isi umezeste buzele in sezonul rece, furioasa ca trebuie sa-si rascoleasca toata geanta pana sa-si gaseasca balsamul de buze, servetelele si pliculetele de ceai, nu va infierbantati, este doar un caz de gripa.:))

Bratele:Cand o femeie sau un barbat isi tine bratele incrucisate pe piept, acest gest poate fi interpretat in mai multe feluri. In cazul femeilor, incrucisarea bratelor poate arata ca ele sunt niste fapturi vulnerabile si simt nevoia de a se proteja in fata celorlalti.
Totodata, femeile apeleaza la aceasta postura pentru a atrage atentia asupra sanilor lor, in aceasta situatie incrucisarea bratelor primind o incarcatura sexuala.

De asemenea, in anumite situatii incrucisarea bartelor poate arata dezinteres, respingere, indiferenta fata de celalat partener de comunicare.

Picioarele:


Incrucisarea picioarelor poate fi interpretata ca fiind un gest ce tradeaza nervozitate sau dorinta de a provoca. Majoritatea persoanelor isi incruciseaza picioarele, intr-un gest inconstient, cand sunt cuprinse de o stare de nervozitate. Daca o femeie isi va incrucisa picioarele, in mod voit, pentru a-si expune gleznele intr-o pozitie sexi sau va impinge inainte varful piciorului, inseamna ca isi doreste sa cucereasca barbatul aflat in fata ei.

Pozitia corpului:Cand o femeie sau un barbat se simte confortabil in prezenta unei persoane de sex opus, are tendinta de a se apleca in fata, spre trupul celuilalt. Tinuta este relaxata iar corpul este indreptat cu fata catre cealalta persoana.

In cazul in care persoana din fata ta simte un disconfort in prezenta ta, va avea tendinta de a se departa de tine, facand pasi mici in spate. Pozitia corpului va fi cu spatele teapan iar corpul nu-i va fi indreptat spre tine, ci va forma, cu al tau, un unghi cu varful ascutit in jos.

Nu stiu cati dintre voi va regasiti in aceste posturi si gesturi, si mai ales nu stiu cati dintre voi sunteti constienti ca prin insasi gesturile voastre transmiteti dorinte prezente...si de ce nu, care pot dainui in timp?!!!


Mai multe despre acest vast subiect puteti gasi in:

Limbajul trupului....mesaj subliminal(2)

Ieri, vorbeam despre importanta limbajului trupului in viata noastra, totusi vreau sa specific si faptul ca unii dintre cei din jurul nu au auzit despre acest tip de limbaj, cu atat mai putin de insemnatatea acestuia in procesul comunicarii!

Dar, ce este limbajul trupului?

Literatura de specialitate, il defineste ca fiind totalitatea stimulilor si semnalelor transmise prin mimica, fizionomie, postura, gestica, privire, distanta, inclusiv prin stil vestimentar, machiaj, coafura, parfum.

In absolut fiecare moment al desfasurarii actului comunicarii cuvintele transporta idei, pareri, notiuni, concepte, credinte de viata, experiente si poate intregi scenarii de viata...dar mesajul trupului

este emotia, sentimentul, atitudinea.

Daca cuvintele pot fara indoiala sa ne transmita continutul informational complet al unui mesaj, la fel de bine trupul ne evidentiaza, semnalizeaza, naste, creste si mai ales dezvolta relatia dintre doua persoane capabile de actul comunicarii...( oare cine nu poate detine limbajul trupului????)....

Relatia dintre doua entitati prezente in actul comunicarii poate fi: pozitiva (evidentiata prin acceptare, prietenie, aprobare, admiratie, completare) neutra (evidentiata prin indiferenta) sau negativa (evidentiata prin dicomfort, respingere si uneori chiar dispret)

Informatia digitala cuprinde simboluri, semne si cuvinte pe cand informatia analogica se bazeaza pe stimulii nonverbali care se transmit la nivel biochimic.

Este important de stiut ca in viata contidiana limbajul trupului poate schimba intreg sensul unei intregi conversatii!

Comunicarea interpersonala reprezinta relatia care se naste intre doi interlocutori prin dialogul excesiv. Aici, charisma, farmecul personal, întreaga gama de limbaje nonverbale se pot manifesta cu amplitudine maxima. Aici ne putam purta natural si mesajul sa fie transmis si preluat ca atare!

Comunicarea nonverbala implica semnale corpo-vizuale-olfactive-vegetative ce ofera informatii despre persoana conlocutorilor si modul de participare al acestora la contextul social.
Aceste semnale pot fi:
- statice (naturale, dobandite sau supraadaugate)
-cu referire la fizionomie, tip morfologic, riduri, cicatrici, stil vestimentar propriu, machiaj etc;
-cinetice, legate de posturi corporale, gestica, mimica, zambet, orientarea privirii;
-senzitive adică semnale olfactive, termice sau tactile, puternic implicate în relaţiile intime.

Elementul definitoriu al comunicarii nonverbale este ochiul, gestica acestuia!

Ca si notiuni generale si fundamentale in prezentarea limbajului non-verbal am plecat de la:









In urmatoare zile voi incerca sa explic, clar anumite pozitii ale corpului care transimit mesaje interioare clare!