Buna dimineata soare

    

   

 A fost o data ca niciodata, ca de n-ar fi fost, eu astazi n-as mai avea ce sa va povestesc, a fost un Mare lup alb care a cutreierat pamanturile noastre, oriunde trecea impunea respect, iar celelalte animale salbatice se ascundeau din calea lui...

   Cat timp a poposit in codrii si muntii nostri, lupul alb, a adunat toate haitele de lupi care atacau fara incetare asezarile omenesti, animalele domestice, la un moment dat lupul alb s-a impus peste toate haitele fara conducator, iar in razboaiele care au urmat, legenda spune ca lupii atacau impreuna cu dacii si nu de putine ori puneau pe fuga barbarii hotarati sa ne cucereasca pamanturile. 

    Lupul alb era un veritabil conducator, se spune chiar ca Sarmizegetuza n-ar fi cazut fara ajutorul lui, desigur, simple legende, dar care continua sa pastreze in noi, acel spirit stramosesc, de care neamul nostru este atat de mandru.

   Multi spun ca Marele Alb, in perioada stationarii sale pe meleagurile noastre a fost transformat in Sfantul Andrei, de catre Zalmoxis, dar si mai multi dezvolta legenda spunand ca lupul a ramas alaturi de Zeu, pana in momentul cand romanii au reusit sa infranga rezistenta vitejilor geto-daci, cand lupii n-au mai ascultat si au fugit in codrii necunoscuti risipindu-se care-incotro.

   Sigur este doar o simpla legenda, dar fiecare legenda poarta un sambure de adevar.

  Poate tocmai din aceasta cauza ocrotitorul Romaniei este Sfantul Andrei, a fost unul dintre primii purtatori al predicilor lui Isus, venit pe meleagurile noastre pentru a impartasi din invataturile sale si pentru a-I ajuta pe cei slabi. 

   Si cum nimic nu este intamplator, S. Andrei, este celebrat in calendarul ortodox pe 30 noiembrie, adica numai cu o zi inaintea Zilei Nationale.

via Iulisa

ღ Bună dimineata soare ღ

...Caisul nostru s-a gătit la poartă
Cu panglici albe, ca-n tablouri vechi,
Şi cu zulufi de floare la urechi,
Cum astăzi nicăieri nu se mai poartă...

 George Toparceanu - Aprilie

Legenda Salciei

   Salcia plângătoare a fost odată un copac mândru, care îşi înalta cu trufie ramurile spre cer.
   Când Pilat chema pe Isus la judecată şi-l ascultă, fără să-i găsească vină, el îl dădu pe mâna ostaşilor că să-l chinuiască.
  Oştenii sălbatici au intrat intr-o în grădina  să-şi caute nuiele şi numaidecât puseră ochii pe ramurile zvelte ale salciei, care stătea în mijlocul grădinii şi din care rupseră o mulţime.
   Salcia nu bănuia însă la ce avea să slujească ramurile sale.  Dar văzu îndată că Isus fu adus acolo. Oştenii cruzi îi smulseră haina din spate; apoi îl legară de un copac şi-l loviră cu nuielele, până la sânge.
  Isus îndură toate chinurile, fără ca din gură lui să iasă o vorba de jelire. Dar salcia fu cuprinsă de o durere adâncă. Îi era ruşine că-şi dăduse ramurile pentru un lucru atât de rău şi nu mai îndrăznea să-şi întindă ramurile către cerul albastru, de atâta ruşine, a hotărât ca ramurile sale întinse spre soare să se îndoaie spre pământ.
  Se spune că, după acea întâmplare, copacul cel falnic s-a prefăcut, de ruşine, într-o salcie plângătoare şi stufoasă.De atunci, oamenii plantează salcia la mormintele din
cimitire.


    O altă legendă

 LEGENDA SALCIEI ŞI A MĂSLINULUI

    Maria Magdalena şi alte câteva femei cucernice au venit alături de Fecioara Maria pentru a împărţi cu aceastadurerea pricinuită de răstignirea pe cruce a lui Iisus Hristos.
   In dimineaţa învierii, ele au plecat spre dealul unde seafla mormântul Mântuitorului, pentru a vedea minunea. Au apucat însă pe un drum mai puţin umblat şi plin de mărăcini. Încalea lor au întâlnit o salcie. Maica Domnului a îngenuncheatlângă ea, a ridicat ochii înlăcrimaţi către cer şi a zis:
- Doamne, Dumnezeule, rogu-Te să-mi alini durerea!În acel moment, ramurile salciei, care până atunci stăturădrepte, s-au îndoit şi s-au aplecat să mângâie fruntea SfinteiFecioare. Aceasta, văzând că şi salcia îi împărtăşeşte durerea, a
spus:
   - Salcie, fii binecuvântată; să împodobeşti cimitirele, iar
frunzele tale să vestească în biserici începuturile primăverii!
   După aceasta, femeile au plecat mai departe. Au ajunsapoi la un pârâiaş, peste undele căruia îşi întindea ramurile verziun măslin, pe care Maica Domnului l-a rugat să le ajute să treacăapa fără să se ude. Atunci măslinul şi-a întins crengile pestepârău, făcând un pod, pe care femeile au trecut fără să-şi ude
picioarele.
    Trecând pe partea cealaltă a pârăului. Fecioara Maria şi-a întors privirea spre măslin şi a spus:
     - O, măsline, tu care ai ajutat o maică în durere, binecuvântat să fii: din roadele tale să se stoarcă untdelemnul,care va arde în candele pentru rugăciuni!
    De atunci, măslinul ne dă untdelemnul, iar salcia vesteşte în biserici învierea naturii.

via Iulisa

Legendele Timisoarei

Legendele urbane ale Timisoarei: bloc construit in fata Operei, tunele pe sub oras si podul lui Eiffel

autor: FrontPress 13.02.2013

Orice oraş mai măricel are o colecţie de “legende urbane”, poveşti despre oameni, locuri şi întâmplări din zonă, pe care însă nimeni nu le-a văzut în persoană. Timişoara nu duce lipsă de astfel de “mituri”.

Expresia “legendă urbană” a apărut în Statele Unite, la finalul anilor ’70, fiind definită ca “o întâmplare care nu a avut loc niciodată, dar este povestită ca şi cum ar fi adevărată”. Aceste mituri ale oraşelor sunt o versiune modernă a legendelor din folclor. În Timişoara, legendele urbane au înflorit în perioada comunistă, dar există şi unele mult mai vechi.

Una dintre cele mai cunoscute legende urbane ale oraşului este legată de Nicolae Ceauşescu. Se spune că dictatorul ar fi fost deranjat, atunci când venea la Timişoara şi ţinea discursuri de la balconul Operei, de priveliştea Catedralei Mitropolitane aflată de partea cealaltă a pieţei. Cum regimul descuraja practicile religioase, iar construcţia de locuinţe noi era în toi, Ceauşescu s-a gândit că disconfortul său ar putea fi evitat dacă ar fi construit un bloc între Operă şi Catedrală. Nu există dovezi că această intenţie ar fi fost reală, însă perioada comunistă nu duce lipsă de exemple de decizii aberante.

O altă poveste neconfirmată din timpul comunismului relatează că un nebun a tăiat capul unui om, cu toporul, şi l-a băgat într-o geantă cu care mergea prin oraş. “Gura târgului” spunea că ucigaşul a fost prins după ce a luat un taxi, iar şoferul a observat urme de sânge pe geantă. Taximetristul nu a îndrăznit să spună nimic, însă a mers cu viteză prin oraş, intenţionat, fiind oprit de miliţie.

O legendă urbană mult mai greu de crezut este cea care spune că între Marea Adriatică şi Banat există un imens canal subteran, atât de mare încât este navigabil (cu mini-submarine), iar unele ochiuri de apă din jurul Timişoarei sunt legate de acel canal. Descoperirea făcută prin satelit ar fi fost anunţată de către americani, în mod discret, la întâlnirea dintre Nixon şi Ceauşescu, în 1969. La unul dintre aceste ochiuri de apă, aflat acum practic în oraş, în Freidorf, se zvonea în anii ’70 că au fost văzute utilaje ciudate, care lucrau noaptea, unii speculând că ar fi chiar mini-submarine. Desigur, aşa cum îi şade bine unei legende urbane, nu există martori la “prima mână”.

Tot din perioada comunistă vine legenda bunkerelor de sub Parcul Botanic, dar şi cea a tunelelor de sub oraş, vechi de sute de ani, însă exploatate în secret de securişti.

Podul de fier şi copacul la fel

Timişoara are, de altfel, legende urbane din toate epocile. Un frumos pod pietonal traversează canalul Bega, între străzile Ady Endre şi Andrei Mureşanu. „Legenda urbană” spune că acest pod, numit Ancora de Aur, după o cafenea care exista în apropiere atunci, la 1891, ar fi fost construit pe baza unei schiţe originale a marelui arhitect francez Gustave Eiffel din Paris, realizatorul celebrului turn metalic ridicat în capitala Franţei cu ocazia Expoziţiei Universale din 1889. Povestea a apărut, probabil, datorită stilului construcţiei şi a faptului că Gustave Eiffel a proiectat mai multe construcţii în România, printre care şi podul de peste Prut de la Ungheni.

Legenda “pomului breslelor” vine din vremea Imperiului austro-ungar, este bazată pe povestea lui Faust şi aminteşte de calfa de lăcătuş care voia să facă lacăte pe care să nu le poată sparge nimeni; tocmai diavolul l-a învăţat cum să facă aceste încuietori, însă preţul a fost pe măsură: tânărul a trebuit să-şi ofere diavolului sufletul drept răsplată. În amintirea acestei legende calfele din diferite bresle, care ajungeau în călătoriile lor prin Timişoara, obişnuiau să bată în acest pom câte un cui care purta însemnul breslei respective. Trunchiul original se află acum la muzeu, iar în nişa clădirii de pe strada Proclamaţia de la Timişoara, numărul 3, se află o replică.

Tot de acum sute de ani vine şi legenda clădirii în care acum se află Liceul Pedagogic, care ar fi bântuită de sufletele oamenilor ce au murit aici în perioada cât clădirea a fost spital pentru bolnavii de ciumă.

Acestea sunt doar câteva dintre legendele urbane ale Timişoarei, iar numărul lor poate ajunge la zeci sau chiar sute, pentru că, pe lângă poveştile oraşului, aproape fiecare cartier are porţia sa de mituri. De Vali Silaghi – Adevarul

Ce sa mai credem?

Dacă eşti în necunoştinţă de cauză mai bine taci, şi nu învăţa pe altul ceea ce nu este corect/adevărat. Sunt surprins să aud, în zilele noastre, de la unii „învăţaţi” lucruri false despre existenţa Lui Dumnezeu. Trebuie să ne fie clar că lumea aceasta trecătoare este materială, tangibilă, însă viaţa de apoi va fi veşnică şi se va desfăşura într-o lume imaterială.

Este extrem de adevărată expresia că există printre noi tineri bătrâni şi bătrâni tineri. Adică există acele persoane care încă din copilărie deţin Harul înţelepciunii, cunosc foarte bine tainele credinţei dar există şi bătrâni care în acest domeniu au rămas copii, cărora le lipseşte cu desăvârşire cunoştinţa de Dumnezeu. Iar dintre aceştia se găsesc câte unii care, deşi nu cunosc învăţătura creştină, spun cu glas tare că nu există Dumnezeu, asta pentru că nu vor să se supună Stăpânului adevărat. Ei se cred dumnezei, sunt mândri exact ca şi diavolul şi se vor duce în locul pregătit acestuia. Dar noi suntem nişte dumnezei mai mici, noi suntem dumnezei creaţi de Dumnezeu, Care este necreat şi am fost puşi stăpânitori peste întreaga lume văzută. Noi suntem legătura dintre Dumnezeu şi creaţie. Printre creştini mai sunt mulţi alţii care cred cu adevărat în Dumnezeu, însă aceştia sunt mai limitaţi în cunoaştere şi rămân cu învăţătura primită la grădiniţă şi spun aceştia că există viaţă după moarte, că există Rai şi Iad, că Raiul ar fi plin de râuri cu lapte şi miere, cu tot felul de flori şi altele asemenea şi este pregătit celor care cred în Dumnezeu şi ascultă de poruncile Lui, iar Iadul, spun ei, este acel loc întunecat cu foc şi cazane de smoală pregătit diavolilor şi celor ce iau urmat sfaturile pe lumea aceasta.

Aceasta nu este o credinţă neapărat rătăcită, ci o credinţă naivă. Ei bine treaba nu stă tocmai aşa. Trebuie să uităm de cazane de smoală de foc de râuri cu lapte şi miere. Dacă lumea viitoare este una nematerială, ce să caute toate acestea acolo? Iată cum se poate explica totuşi în cuvinte Raiul şi Iadul. Raiul este acea bucurie de vieţuire în preajma Lui Dumnezeu, a sfinţilor şi îngerilor Săi, ceea ce e de nedescris, locul unde vom face lucrurile pentru care am fost creaţi, îi vom aduce slavă Lui Dumnezeu, iar Iadul este acea tristeţe de a fi departe de Creator, durere de nedescris iarăşi. Sufletul nostru sau conştiinţa cum îi spun unii se va bucura de unul dintre aceste locuri. Credinţa noastră nu ne opreşte să studiem ci din contră ne îndeamnă la aceasta pentru a ajunge la cunoştinţa adevărată, Dumnezeu nu se opune progresului tehnic,nu, ci se opune utilizării neraţionale a lucrurilor descoperite. Toate virtuţile nu le-a lăsat Dumnezeu la întâmplare, toate se leagă între ele şi nu poate exista una fără de cealaltă.

Marea Eneada

Andrija Puharich, medic american si cercetator de avangarda al fenomenelor paranormale, a lucrat cu dr.Vinod, un mistic indian,dezvoltand impreuna tehnica de "Channelling", prin care, mediumul devine un canal de comunicare cu entitati din lumea spiritelor neintrupate. In 31 decembrie 1952, Vinod a intrat in transa si a transmis urmatorul mesaj :
"Suntem Cele Noua Principii si Cele Noua Forte".
Unul dintre Cei Noua, care s-a prezentat drept "M" a furnizat informatii stiintifice despre invariantul ecuatiei de transformare Lorentz-Einstein, care leaga masa si viteza luminii de energie.
Sesiunea finala dintre Puharich si Vinod a avut loc in 27 iunie 1953, cand un cerc de 9 oameni, s-au adunat sa asculte comunicarea cu aceasta inteligenta non-umana, fara trup, cunoscuta drept Cei Noua. Ei s-au prezentat ca o entitate colectiva, care formeaza un intreg.Puharich apreciaza ca Cei Noua sunt direct legati de conceptia omului despre Dumnezeu. Cei Noua ii indruma pe Supraveghetorii Universului, care, cu ajutorul Mesagerilor, intra in legatura cu civilizatiile planetare.
Cei noua afirma ca reprezinta Cele Noua Principii ale lui Dumnezeu, si ca nu exista alt Dumnezeu, decat Cei Noua, uniti in unul singur.

Un alt medium prin care au comunicat Cei Noua, este Uri Geller, care a lucrat alaturi de Puharich.Aflat in transa hipnotica, Uri a descris cum la varsta de 3 ani, a vazut pe cer o lumina stralucitoare, dupa care s-a intalnit cu o faptura luminiscenta. In transa, i s-a comunicat ca intalnirea de la varsta de trei ani, a avut ca scop, programarea lui pentru rolul de medium, in vederea actualelor contacte cu Marea Eneada.

Un reprezentant al Celor Noua, care a realizat un contact telepatic cu Uri Geller, a afirmat ca reprezinta un fel de computer constient, aflat pe o nava spatiala extraterestra numita "SPECTRA". La intrebarea lui Puharich, daca Cei Noua se afla in spatele fenomenului OZN, computerul-telepat a raspuns afirmativ.Puharich si Geller si-au exprimat convingerea ca au comunicat intr-adevar cu o fiinta cosmica, reprezentand o extensie a Celor Noua Principii.Mesajele de la SPECTRA/Cei Noua, au cotinuat, fie cu Geller aflat in transa hipnotica, fie aparand spontan pe banda de magnetofon, dar de fiecare data, benzile se demagnetizau singure, sau dispareau, pur si simplu, si singura inregistrare pastrata este transcrierea facuta de Puharich.Geller si Puharich au fost in repetate randuri martorii unor aparitii de OZN-uri, si au avut parte de coincidente bizare, din sfera protocronismului.
Incepand din noiembrie 1972, reprezentantul Celor Noua, care se prezinta ca fiind un computer inteligent aflat pe nava extraterestra "SPECTRA",a anuntat iminenta aterizarii unor nave extraterestre.
Cei noua au afirmat ca, in urma cu sase mii de ani, cu ocazia altei vizite pe Terra, au adus "cartea Cunoasterii", care se afla si in prezent, ascunsa, in Egipt.
In alta comunicare, prin mediumul Corean, catre dr.Puharich, Cei Noua au afirmat ca grupul lui Puharich, este ales pentru misiunea de a anunta stirea iminentei reintoarceri pe Terra a extraterestrilor care au mai vizitat, in scop civilizator, planeta, in trecutul indepartat.
Entitatea extraterestra Tom, a comunicat prin mediumul Schlemmer, catre Gene Roddenberry, ca este ATUM, purtatorul de cuvant al Marii Eneade, adica, al Celor Noua. Un alt nume al lui Tom/Atum, este Harmachis, numele Sfinxului. Atum, zeul egiptean, al carui reprezentare este Sfinxul, este emisarul Celor Noua, care au venit pe Terra, pentru prima data cu 34.000 de ani in urma, si reprezinta cele noua principii ale universului, si impreuna, formeaza o entitate unica.Atum afirma ca Marea Eneada reprezinta universul, ceea ce corespunde credintei heliopolitane.
Cei Noua mai afirma totodata ca sunt tot una cu ELOHIM, zeii Vechiului Testament, dar si cu eonii gnosticilor. Cei Noua au comunicat ca vin de pe planete Sirius

In anul 1999, in Egipt, au inceput sa circule zvonuri provenind din cercurile guvernamentale care mentionau ca echipa lui Joseph Schor a descoperit la Gizeh, sub Sfinx, SALA ARHIVELOR, continand Cartea Cunoasterii, si a aflat informatii despre venirea pe Terra a Celor Noua.
Cei Noua au comunicat cu diferite grupuri si persoane pe parcursul secolului 20, printre care Andrija Puharich,Harry Stone, Phyllis Schlemmer, Uri Geller si altii.Cei Noua subliniaza importanta Sfinxului si iminenta producere a unui eveniment care va implica, in vreun fel, secretele Egiptului Antic. Gizeh era locul Consiliului Celor Noua, reprezentat prin 9 piramide a caror cheie sta in Marea Piramida a lui Keops. Daca Harry Stone il avea drept contact pe marele preot de la Heliopolis, contactii lui Puharich sustineau ca sunt chiar Cei Noua, Marea Eneada, care alcatuieste o entitate unica.Influenta Celor Noua a trecut in cercurile New Age. Dar oare, Cei Noua ii reprezinta chiar pe zeii din Heliopolis, antica Eneada, care a fost slujita, cu mii de ani in urma, in templele egiptene, si se afla, oare, Marea Eneada, acum, in zorii Erei Varsatorului, pe punctul de a reveni pe Terra ?