...Caisul nostru s-a gătit la poartă
Cu panglici albe, ca-n tablouri vechi,
Şi cu zulufi de floare la urechi,
Cum astăzi nicăieri nu se mai poartă...
George Toparceanu - Aprilie
Legenda Salciei
Salcia plângătoare a fost odată un copac mândru, care îşi înalta cu trufie ramurile spre cer.
Când Pilat chema pe Isus la judecată şi-l ascultă, fără să-i găsească vină, el îl dădu pe mâna ostaşilor că să-l chinuiască.
Oştenii sălbatici au intrat intr-o în grădina să-şi caute nuiele şi numaidecât puseră ochii pe ramurile zvelte ale salciei, care stătea în mijlocul grădinii şi din care rupseră o mulţime.
Salcia nu bănuia însă la ce avea să slujească ramurile sale. Dar văzu îndată că Isus fu adus acolo. Oştenii cruzi îi smulseră haina din spate; apoi îl legară de un copac şi-l loviră cu nuielele, până la sânge.
Isus îndură toate chinurile, fără ca din gură lui să iasă o vorba de jelire. Dar salcia fu cuprinsă de o durere adâncă. Îi era ruşine că-şi dăduse ramurile pentru un lucru atât de rău şi nu mai îndrăznea să-şi întindă ramurile către cerul albastru, de atâta ruşine, a hotărât ca ramurile sale întinse spre soare să se îndoaie spre pământ.
Se spune că, după acea întâmplare, copacul cel falnic s-a prefăcut, de ruşine, într-o salcie plângătoare şi stufoasă.De atunci, oamenii plantează salcia la mormintele din
cimitire.
O altă legendă
LEGENDA SALCIEI ŞI A MĂSLINULUI
Maria Magdalena şi alte câteva femei cucernice au venit alături de Fecioara Maria pentru a împărţi cu aceastadurerea pricinuită de răstignirea pe cruce a lui Iisus Hristos.
In dimineaţa învierii, ele au plecat spre dealul unde seafla mormântul Mântuitorului, pentru a vedea minunea. Au apucat însă pe un drum mai puţin umblat şi plin de mărăcini. Încalea lor au întâlnit o salcie. Maica Domnului a îngenuncheatlângă ea, a ridicat ochii înlăcrimaţi către cer şi a zis:
- Doamne, Dumnezeule, rogu-Te să-mi alini durerea!În acel moment, ramurile salciei, care până atunci stăturădrepte, s-au îndoit şi s-au aplecat să mângâie fruntea SfinteiFecioare. Aceasta, văzând că şi salcia îi împărtăşeşte durerea, a
spus:
- Salcie, fii binecuvântată; să împodobeşti cimitirele, iar
frunzele tale să vestească în biserici începuturile primăverii!
După aceasta, femeile au plecat mai departe. Au ajunsapoi la un pârâiaş, peste undele căruia îşi întindea ramurile verziun măslin, pe care Maica Domnului l-a rugat să le ajute să treacăapa fără să se ude. Atunci măslinul şi-a întins crengile pestepârău, făcând un pod, pe care femeile au trecut fără să-şi ude
picioarele.
Trecând pe partea cealaltă a pârăului. Fecioara Maria şi-a întors privirea spre măslin şi a spus:
- O, măsline, tu care ai ajutat o maică în durere, binecuvântat să fii: din roadele tale să se stoarcă untdelemnul,care va arde în candele pentru rugăciuni!
De atunci, măslinul ne dă untdelemnul, iar salcia vesteşte în biserici învierea naturii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu