| Articol*: | La ınceputul lunii mai, curınd dupa ca zapada a ınceput sa se topeasca pe cararile muntilor din Pakistan,İran şi Turcia,firişoare ondulate de fum ıncep sa se ridice deasupra Vaii Libanului. Aşa se ıntımpla ın fiecare an: la sfırşitul iernii, cand caile contrabandei cu droguri din Asia se deschid,ıncepe sezonul de rafinare a heroinei ın Valea Libanului.
Pana ın urma cu cıtiva ani,tarani din aceste locuri, cultivau pe zeci de mii de hectare,planta cabanis,folosita la fabricarea haşişului, şi cantitati enorme de mac,pentru opium. Dar sirienii şi guvernul libanez ıi ıngradesc acum pe cultivatori şi de aceea ei s-au concentrat asupra fabricarii de droguri din materii prime importate. İarna ,ei lucreaza mai putin,rafineaza mai ales cocaina pentru piata europeana din pasta de coco,bruta. " Marfa" ajunge la ei pe cale maritima şi aeriana din America de Sud.Dar odta cu venirea primaveri, marii traficcanti de droguri asiatici şi libanezi reiau transporturile din zonele ın care se cultiva macul pentru opium,ın sud-estul şi centrul Asiei. Din acel moment fabricarea heroinei se afla pe prim plan.Drogul acesta are cea mai mare cerere ın lume.
Materia bruta,pasta cafenie care se numeşte "morphine base" ajunge ın marile centre ale de rafinare din Valea Libanului, unde este tranformata ın heroina alba sau ın "coke persan" a carui calitate este mai proasta.
Reporterul Ron Ben İshai de la "İediot Aharonot" relateaza ca ın aceste zile lucreaza din plin zeci de "laboratoare" de rafinare a drogurilor, ın interiorrul şi ın jurul oraşului Baalbek. Acestora li s-au adaugat şi micile laboratoare casnice care şomau ın timpul iernii şi şi-au reluat activitatea pentru a face fata cereri de "moarte alba" , din Europa Occidentala,Statele Unite şi Orientul Mijlociu.
Este vorba de o industrie care produce droguri grele ın valoare de 3,7 miliarde de dolari pe an,şi a carei existenta nu esteun fapt nou. Dar ın ultima vreme,la serviciile de informatii din Statele Unite eu parvenit ştiri care arata ca fenomenul a trecut din domeniul criminalitatii internationale cu droguri, la cel al luptei pe tarım ideologic, strategic, şi economic, pe care o poarta islamizmul extremist ımpotriva Occidentului ın general.
Cultivarea şi productia de droguri grele ın Liban, este o ındeletnicire relativ recenta.Pana la razboiul civil care a izbucnit ın 1975, ın Liban se cultiva canabis din care se producea haşiş de buna calitate. Canabisul este ın ochii libanezilor un produs agricol ca orce altul,cum sunt livezile de cireşi şi de viile de struguri care cresc de asemeni din abundenta ın Valea Libanului. Dupa ce razboiul civil a distrus aproape toate celelalte ramuri de producctie, de care se ocupa aproape toti factorii şi comunitatile existente ın aceasta tara.
Cotitura cea mare s-a produs odata cu intrarea armatei siriene ın Liban ın 1976, ın scopul declarat de a "reinstaura ordinea" .Valea Libanului a trecut sub controlul unei divizii speciale, "divizia de aparare a revolutiei" , sub comanda lui Rıfat Asad, fratele preşedintelui Siriei.Vazınd cımpiile de canabis,acesta a ınteles ce potential financiar reprezinta ele. Valea Libanului aflındu-se sub stapınirea lui totala, le-a permis taranilor sa cultive macul şi opiumul ın mod nelimitat. In mai putin de un deceniu, ramura drogurilor ın agricultura libaneza s-a extins de la 10% la 90% din teritoriu cultivat.
Dar nu este suficient ca drogurile sa fie cultivate. Ele trebuie sa fie şi rafinate,dar mai ales exportate pe cai aeriene şi maritime mai mult sau mai putin oficiale, care se afla toate, sub controlul strict al militarilor şi functionarilor sirieni.Astfel s-a dezvoltat o industrie ıntreaga de mita şi protectionizm. In fruntea acestei liste "respectabile" se afla numele lui Mustafa Tlas, ministrul sirian al aparari care emitea autorizatii de circulatie pe şoselele Siriei pentru traficantii de droguri. Aceştia transportau "morphine base" trecut prin contrabanda la granita cu Turcia,spre Valea Libanului, ın vederearafinarii. Heroina rafinata era dusa ınapoi ın Turcia, prin Siria. De acolo lua drumul Europei. Rıfat Asad care a continuat sa faca trafic cu droguri prin intermediul fiilor sai şi dupa ce a fost expulzat din Siria, la Geneva ,ın 1984. Şeful serviciilor de spionaj siriene,generalul Ali Duba şi guvernatorul militar sirian ın Liban, g! eneralul Aazi Knaan,erau promotorii acestui trafic.
Intre 1992 şi 1993, cınd ın Valea Libanului se cultivau şi se produceau 720 de tone de haşiş şi 15 tone de heroina, ( dupa aprecierea americanilor) , economia siriana a profitat din plin, aceasta industrie aducınd bugetului de stat 3-4 miliarde de dolari pe an.
Dar ın 1993, a intervenit o schimbare ın atitudinea Siriei fata de industria de droguri din Liban. Preşedintele Asad, care pına ın acel moment n-a ridicat un deget pentru a ımpiedica implicarea tarii lui ın acest trafic, a decis,ın urma presiunilor exercitate de administratia Clinton, sa actioneze ferm ımpotriva contrabandiştilor. ( pentru ca Siria sa fie ştearsa de pe lista Departametului de Stat a tarilor care ıncurajeaza exportul de droguri) El i-a numit pe fiul sau Basel , şi pe generalul Ali Duba, ın fruntea actiunii de distrugere a recoltelor de droguri din Liban.
Soldatii sirieni de sub conducerea lui Basel, ınsotiti de politişti guvernului libanez, au descins pe cımpiile din Valea Libanului şi au distrus sistematic recoltele de droguri.Dar, dupa aproximativ un an de la lansarea acestei actiuni, Basel a murit ın ımprejurari misterioase, ıntr-un accident rutier. İmformatii parvenite de curınd din Occident dezvaluie ca nu a fost vorba de un acident şi ca Basel a fost victima unei crime planuite pana ın cele mai mici amanunte.
Administratia americana n-a ramas datoare, şi a alocat celor doua tari sume importante ca despagubiri, sume care n-au ajuns desigur, niciodata, la cultivatori. Siria şi Libanul n-au fost totuşi,şterse de pe lista tarilor exportatoare de droguri, deoarece actiunile lor au continuat. Actualmente ın Liban sunt zeci de laboratuare, aflate sub controlul organizatiei Hizbullah. İnterpolul considera ca Libanul este centrul mondial de depozitare şi prelucrare a unei materii chimice, indispensabile rafinarii heroinei.
Hizbullah aduna circa 200 milioane de dolari,de pe urma traficului cu drguri. Dar asta reprezinta o suma modesta fata de profiturile celorlalti factori implicati ın aceasta mare industrie.
Organizatia sprijinita de iranieni a ınceput sa fie implicata ın acest trafic imediat dupa ınfiintarea ei, ca o mişcare de ımpotrivire la ocupatia israeliana la sfırşitul razboiului din Liban. Deoarece zona ın care se cultiva drogurile este populata de şiiti, Hizbullah a devenit foarte repede principala militie ınarmata care stapıneşte locul. Familii ıntregi din rındurile marilor conducatori ai organizatiei se ocupa de aproape toate fazele fabricarii şi livrarii drogurilor. Cum Hizbullah nu se considera o banda ınarmata, ci o mişcare sociala şi politica, ea nu cere bani ci droguri ın schimbul protectiei. Mişcarea aceasta a devenit reprezentanta cultivatorilor siriene şi libaneze, care interzic acest trafic.
Despre aspectul difuzarii de droguri ın scopul slabirii "marelui teritoriu" cum este numita America de membrii organizatiei, şi a "micului teritoriu" cum este denumit İsraelul, aproape ca nu se publica nimic. Dupa legile Curanului (nu Coranului-greşit), consumul de droguri este interzis. Nu se ştie daca e interzisa şi difuzarea lor. Hizbullah justifica o asemenea practica ca urmarind distrugerea duşmanilor. Aceasta ideologie este lansata de ayatolahii din İran care au acordat şi autorizatia, din punct de vedere religios, de a se lansa pe pietele occidentale dolari şi bani europeni falşi, ın scopul dezorganizarii economice acestor tari. Şi falsificarea banilor se efectueaza ın Valea Libanului. In centrul oraşului Britel, se afla o mare tipografie de bani care functioneaza deschis.
Traficul se efectueaza prin intermediul emigrantilor libanezi şiiti din America Latina. Tot ei recruteaza atentatori "comandati" şi se ştie ca cele doua mari atentate coise la Buenos Aires ıpotriva unor foruri evreieşti şi israelieni au fost facute de "profesionişti".
Intrebarea care se pune este de ce serviciile de informatii israeliene nu dau dovada de creativitate şi nu-i lovesc pe sirieni şi Hizbullah? De ce nu loveşte İsraelul ın exportul şi chiar ın productia de droguri a acestora?
Serviciile secrete nu-i au obiectiv pe traficantii de stupefiante. Dari unde miroase a opium,ıntotdeauna se ınvırte un agent secret.
- Unde este opium şi haşiş exista şi faradelege sau terorism, spunea un şef al diviziei operative din Mosad. Pofta de ınavutire rapida a atras evrei ın aceasta lume a crimei.
El da exemplu israelianului Eli Tamuz, care a stat ıntr-o ınchisoare engleza aproape 5 ani. Dupa ce a fost eliberat,Eli Tamuz ( ın vırsta de 40 de ani) , a scris o carte intitulata " Facındu-l sa rıda pe Dumnezeu". El dezvaluie peripetiile a trei tineri israelieni care au ınfiintat o rete de contrabanda de droguri, din Valea Libanului, ın Europa. Marile lovituri le-au dat ın timpul actiunii "Pace Galilului", ın uniforme ale Tahalului, cınd treceau cu o maşina ınchiriata printre bazele şi pozitiile militare, dandu-se drept agenti ai Şabakului. La ıntılnirea cu un reporter de la " İediot Aharonot" Tamuz s-a prezentat cu o cascheta gri şi cu ochelari de soare care-i acopereau fata. Azi e un om aşezat,se ocupa de bunuri imobiliare. Arata bine: detine centura neagra la karate, circula cu o motocicleta puternica,fumeaza tigara de la tigara.
Prima ıntrebare,fireasca, e de ce a tinut sa scrie cartea,daca vrea sa-şi pastreze anonimatul. Tamuz se mişca stınjenit ın scaun,ıncercınd sa arate dur: "A ınceput ca o autoterapie. De cınd am ieşit din ınchisoare am trecut prin multe, am fost cat se poate de sus ş icat se poate de jos. Am scris, prietenilor le-a placut şi m-am decis sa public."
Dupa cum spune Tamuz, a fost un joc cu sfırşitul cunoscut dinainte. Ştia ca va fi prins, şi tocmai de aceea a refuzat sa se ocupe de heroina,deci e mult mai uşor sa treci prin contrabanda 200 de grame de heroina,decıt doua tone de haşiş.
"Eu personal nu fumez haşiş, dar nu cred ca e ceva atıt de groaznic. Numai ca societatii nu-i place." Tribunalul englez n-a gandit ca e, cand l-a condamnat, pe Tamuz ş ipe camarazii lui, la zece ani de detentiune ın cele mai strajnic pazite ınchisori din Anglia, alaturi de asasini,terorişti şi criminali sexuali. Martorul statului care a depus marturie ımpotriva lor a fost un complice la difuzarea drogurilor,un terorist englez din " Brigazile maniei" , o organizatie de extrema stınga care seamana teroare ın Marea Britanie. O temerara ıncercare de evadare, cu ajutorul unui helicopter, a sporit aureola de car ese bucura Tamuz ın ınchisoare. Centura neagra la karate şi respectul purtat Mosadului israelian l-au ajutat şi ele sa treaca cu bine detentiunea, ( dupa ce pedeapsa i-a fost redusa, la apel, la patru ani şi jumatate).
Din presa engleza : " Un fost terorist din << Brigazile maniei>> şi trei rezervişti israelieni au fost condamnati ieri ın total,la 36 ani de ınchisoare, dupa c eşi-au recunoscut participarea la tranzactii de droguri contra arme, ın suma de 5 milioane de lire sterline. Surse de securitate şi-au exprimat convingerea ca reteaua cuprindea şi falangişti libanezi creştini, precum membri ai Armatei republicane İrlandeze. Doua tone de haşiş au fost aduse prin contrabanda ın Marea Britanie, ıntr-un compartiment secret al unui cargou care transporta mobila italiana. Dupa cat se pare, contrabandiştii renuntasera la tranzactia cu falangiştii şi erau dispuşi s avında oricui altcuiva armele obtinute ın schimbul haşişului. İ.R.A. era un client potential. Banuind ca israelieni vor sa ıncalce acordul, luptatorii libanezi i-au denuntat, probabil, autoritatilor britanice".
A fost una din cele mai mari cantitati de haşiş capturate vreodata ın Marea Britanie. In urma ei, detectivii vamii au condus o ancheta complicata, care a durat luni ın şir. İsraelieni au recurs la tactici profesioniste pentru a scapa din mainile anchetatorilor. In servieta conducatorului bandei, detectivii vamii au descoperit o << lista de cumparaturi>> , cuprinzınd rachete de umar şi rachete sol-aer Sam-7, lansatore de grenade şi de rachete, precum şi grenade şi rachete,precum şi mitraliere grele. Toti cei patru au fost tinuti ın conditii de maxima securitate, dupa ce F.B.İ.-ul a avertizat Ministerul de İnterne ın privinta unui plan de evadare, cu ajutorul unui helicopter".
Povestea a ınceput ın 1978. La şase luni dupa eliberarea din armata, Tamuz a deschis un atelier de reparat motociclete ın cartierul tel-avivian ın care crescuse. De la 14 ani era nebun dupa motociclete. Lef ura şi circula fara permis. La atelier l-a ıntılnit pe Ronen, un baiat din cartier. Apoi, cei doi s-au ımprietenit cu Zwika, un tip zgomotos şi entuzist. " Ceilalti doi erau de familie buna, fara nici o experienta penala", spune Tamuz, "ın timp ce eu veneam din alta lume, dintr-o familie saraca. Trebuia sa obtin singur tot ceea ce voiam. Cand am ınceput sa fur motociclete din nordul Tel-Avivului, m-am simtit bine, pentru ca noi nu aveam nimic, iare ei aveau totul din belşug".
Au ınceput cu contrabanda de motociclete şia u trecut la contrabanda de droguri din Gaza. Dar afacerea şchiopata. Pına cand a ınceput razboiul din Liban, ın 1982 Zwika, mobilizat ca rezervist, a venit cu idea sa importe droguri de acolo, dupa ce vazuse saci ıntregi care fusesera gasiti zacınd fara nici o supraveghere pe un debarcader din Sidon. İ-a aranjat lui Tamuz un drum ın nord, i-a facut rost de uniforma şi-a furat pentru el placute de identitate: "Am trecutpe la bariera de la Roş Hanikra. Era un haos total, transportoare de tancuri, autocamioane, soldati,tunuri. Am avansat de-a lungul şoselei litoralului. De ambele parti ale drumului,casele erau distruse , gaurite de gloante. Şoseaua era plina de militari. Beirutul mi-a amintit de Haifa. In estul oraşului, atmosfera era liniştita. Noaptea am dormit ın casa unui şeic kuweitian, cu robinete de aur ın baie. Mi s-a aprins imaginatia. Libanul era un loc anume facut pentru anarhişti. Acolo totul era pos! ibil".
A doua zi s-au ıntors ın tara, dupa ce studiasera potecile şi drumurile. Dupa cateva zile au ınchiriat o maşina, i-au agatat semne distinctive de vehicul miltar şia u revenit ın Liban, din nou ın uniforma. "Ne-am alaturat falangelor. Comandantul garzii care ne ınsotea, Jojo Hariri, ne-a invitat la el acasa. İ-am spus : E razboi , e simpatic, totul e ın regula,dar nu pentru asta am venit noi aici." Au stabilit ca ın saptamına urmatoare sa plece ın munti la plantatiile de haşiş. Pe drum, Zwika şi-a notat coordonatele, ca ın viitor sa poate ajunge singuri ın sate şi sa ıncheie afaceri.
S-au ınapoiat ın tara, au ınchiriat un jeep şi i-au montat pereti dubli. Petse droguri au pulverizat gaz lacrimogen, pentru a deruta cainii dresati sal e caute, ın cazul ın care vor da petse ei la granita. Asta nu s-a ıntımplat niciodata. Au cumparat de la nişte traficanti locali şi doua puşti. M 6, care aratau tocmai potrivite cu uniformele.
Tamuz a devenit de-al casei la Beireut."Nu eram soldat, nimeni de la armata nu ma cauta.Ii vizitam pe traficantii de droguri şi de arme." Cınd a intrat şi Ronen ın actiune, au ınchiriat o camioneta Subaru. "Lui Ronen nu-I placea sa poarta unififorma, aşa ca ne-am pus salopete albastre. Am ajuns la gardul cel bun. Am spus ca suntem instalatori de macarale, am prezentat autorizatii şi am trecut. Drumul era ıntesat de convoaie militare. Macarale uriaşe ridicau tancuri arse şi le ıncarcaupe transportoare. Toata şoseaua era un imens dop de circulatie. Ronen a preluat comanda şi, cu mare autoritate, i-a ordonat comandantului trupelor san e elibereze drumul, deoarece <<avem o misiune importanta>>. Tonul lui şi ochelari de soare I-au facut pe oameni sa creada ca e de la Mosad".
In plina noapte, povesteşte Tamuz, ne-am apropiat de litoralul libanez. İci şi colo, pe mare se vedeau luminile vapoarelor şi ale ambarcatiunilor de razboi. Am trecut pe lınga un vas foaarte mare, probabil American. Foarte aproape de tarm am dat peste o nava israeliana purtatoare de rachete. A fost un moment de ıncordare, s-au apropiat de noi şi ne-au luminat cu un proiector.dar n-au controlat mai ındeaproape. Am intrat ın portul Djunie. Djamil a anuntat prin radio şi langa un debarcader ne-a aşteptat un BMW.Am pornit fara probleme spre Beirut ,am trecut pe la cateva bariere, dar baietii lui Bashir aveau toate autorizatiile."
"Bashir ne aştepta ın vila lui, la Beirut. Cu libanezii totul era simplu. Mobilurile lor erau clare: banii şi puterea. Erau vicleni, fara ,fara ındoiala,darn u ipocriti ca baietii englezi. A doua zi am plecat cu Bashir sa vedem containerul ın care urmau sa fie puse doua tone de haşiş, pentru a fi trimise la Londra. Containerul se afla ıntr-omagazie mare, ın Beirutul de vest. Cladirea era plina de gauri de obuze .Erau acolo paznici cu puşti M-6, ın uniformele falangelor. Am verificat treaba. Parea ın regula.
Bashir s-a ınteles cu un ofiter sirian san e duca ın Valea Bekaa,sa controlam haşişul. In Liban erauzile de ıncordare: Hizbullah luase ostatici occidentali şi ın Bekaa erau concentrate şiitii. Aş fi preferat ca Bashir sa se duca singur şi sa-mi aduca mostre la Beirut,dar el a insistat.
Am pornit cu BMW-ul. Ne precedau, ıntr-un Mercedes, Bashir şi ofiterul sirian. Era ıntuneric şi ei mergeau destul de repede.Circulam pe şoseaua Beirut-Damasc, şi am vazut pentu prima oara de aproape soldati sirieni.Combinatia dintre ofiterul sirian, cu toate autorizatiile, şi Bashir de la falange deschidea ın fata noastra toate barierele. Stateam cu Odelia,libaneza, pe bancheta din spate, şi la fiecare bariera ıncepeam san e pipaim şi san e sarutam.
Şi mai departe:
"Am ajuns la o casa veche, construia ca un mic palat.M-au prezentat sub numele englezesc , John Brown. In timpul mesei Bashir mi-a explicat cum functioneaza sistemul. Pamantul era al lor, al familiei creştine al lui Bashir, iar felahii care-l lucrau erau musulmani şiiti. Pe atunci şiiti erau groaza Libanului, dar afacerile sunt afaceri. Bashir cumpara de la ei ın avans toata marfa şi , pamantul fiind al lui, o platea ieftin. De acolo haşişul lua drumul unei fabrici din Bekaa,unde era prelucrat. Cumpararea şi prelucrarea costau o nimica toata pe lınga ce trebuia platit pe drum, din Bekaa pına la Beirut, pentru a trece toate barierele."
La calatoria urmatoare dup ace Ronen s-a deprins cu locurile, au ınceput sa pregateasca terenul pentru a organiza un transport din Liban ın Europa. Lucrurile nu mergeau ıntotdeauna ca pe roate. "Intr-un rand, coboram pe şoseaua litoralului. Langa Damur ne-a oprit la o bariera a armatei israeliene. In aceasta parte a Libanului atmosfera era cu totul alta. Soldatii erau ıncordati şi nervoşi. Cine sunteti? De unde veniti? Unde va sunt ınsotitorii? Ronen şi-a scos ochelari de soare şi a spus: N-avem nevoie de ınsotitori, eu ıl ınsotesc pe el şi el pe mine,şi ın afara de asta avem autorizatie.N-eau lasat sa trecem,crezınd ca suntem agentii Mosadului.
Incepuse sa se lase ıntunericul, şi ınainte de satul Sil ne-am apucat sa cautam o scurtatura, ca sa ocolim bariera israeliana. Ne-am ınscris ıntr-un şir de maşini libaneze, şi atunci am vazut deodata ca aeroportul din Beirut se afla la dreapta noastra,nu la stınga, ceea ce ınsemna ca ne ındreptam spre Beirutul de vest,fortareata militiilor şiite.Eram ıntr-un ambuteiaj uriaş, la intrarea ın oraş, şi nun e puteam ıntoarce. Eram ınconjurati de locuitori din vestul Beirutului, adica de musulmani şiiti, aveam o maşina ınchiriata cu numar israelian şi toti se uitau la noi. Am bagat un glont pe teava.
O jumatate de ora ın ambuteiajul acela ni s-a parut o veşnicie. Am propus sa coborım şi san e ıntoarcem pe jos, dar Ronen, cu calmul lui, a spus ca nu putem lasa un vehicul israelian ınchiriat la intrarea ın vestul Beirutului:vom avea ıncurcaturi daca se va gasi aici o maşina abandonata. In cele din urma am ajuns la la o bariera a armatei libaneze. Ne-au oprit şi a ınceput scandalul. Ronen n-avea paşaport, şi au crezut ca e neamt, din bandele Baader- Meinhoff. Era un premiu pus pe capul acestora, şi Ronen parea unul dintre ei. In continuare era o bariera a şiitilor, care rapisera cativa ostateci occidentali. In spate – armata israeliana, careia nu prea aveam ce-I povesti. Intre timp au sosit la bariera nişte oameni din militia musulmana şi au ınceput sa se uite la noi. Ronen parea ıngrijorat. S-au apucat sa scotoceasca prin portbagaj."
In ultima clipa au fost salvati de un Traficant de droguri, cu care reuşisera sa ia legatura, dup ace-l convinsesera pe comandantul barierei sa-I lase sad ea un telefon. İndividul a izbutit sa-I smulga din mıinile soldatilor recurgınd la mijlocul cel mai sigur:mita. Fiul acelui Traficant a fost cel care I-a denuntat mai tırziu Scotland Yardului, ınainte de a fi asasinat.
Prin intermediul legaturilor pe care le aveau libanezii la Londra, au ınceput sa se organizeze transporturi. Din Valea Libanului haşişul ajungea ın portul Djunie cu un convoy, ınsotit de un ofiter sirian, care primea 50 de dolari de kg. Plateau taxa cuvenitafalangelor şi drogul era ıncarcat ıntr-un vapor, ın containere. Libanezii erau ınteleşi cu vameşi italieni, greci şi ciprioti, şi din porturile acestora ıncarcatura pornea spre diverse destinatii. In Egipt, drogul ajungea la bordul unor ambarcatiuni pescareşti egiptene. In Olanda- ın continuare. In Anglia- ıntr-un container cu pereti dubli. In Austria şi ın Canada-ın cutii de conserve.
- Ce te-a ındemnat sa faci asta? Il ıntreaba reporterul pe Tamuz.
- Fantezia de a fi bogat.
- Şi ai reuşit?
- Eram foarte bun, şi nu trebuia sa muncesc prea greu, dar milionar n-am devenit.
- Dar afacerile astea pe scara mondiala ti-a magulit ego-ul.
- Da de aici şi titlul cartii, <<Facındu-l sa rıda pe Dumnezeu>>
Inainte de a fi arestati, ne credeam, atotputernici. Aproape ca nu ştiam ce-I frica. Totul era ca ıntr-un film de suspense,cand imaginile ıti trec prin fata ochilor.
- Ti-e dor de Liban?
- Foarte tare, aş vrea sa ma ıntorc acolo şi sa-mi revad prietenii.
- Ai fost cıt pe aici sa te ınsori cu o libaneza.
- Da, au vrut sa ma introduca ıntr-o mare familie de traficanti de droguri prin casatorie, cum se obişnuieşte acolo. Sunt bucuros ca n-am facut-o, altminteri n-aş mai fi ieşit din asta.
- In Valea Libanului domneşte Rıfat Assad. Te-ai ıntalnit cu el?
- Aproape. Unul din traficanti care opera mana-n mana cu Assad, a vrut sa aranjeze o ıntılnire. N-a lipsit mult sa se faca, fiindca Assad socotea ca-I va fi de folos ın afaceri, dar tocmai atunci ne-au prins.
- Cum se ımpaca lista de arme gasita la partenerul tau cu afaceri cu droguri?
- Traficantii de droguri cu care lucram erau implicate şi ın tranzactii cu arme. Zwika a intrat ın povestea asta şi a ajutat la transportul prin contrabanda al unor arme ın America de Sud. Eu n-am vrut sa ştiu nimic despre asta.
- In cele din urma , care-I adevarul? Ati avut sau nu vreo legatura cu Mosadul?
- Ronen avea un bun prieten cu o pozitie ınalta ın Mosad. Inaintea unor actiuni mai riscante pe care le faceam, se sfatuia cu el, ca sa fim siguri. Cea mai mare teama a mea era ca voi fi acuzat de spionaj, de aceea era important pentru mine ca cineva de la Mosad sa fie la current. Cand ın ziare englezeşti s-a scris despre aşa-zisw-le noastre legaturi cu Mosadul, la noi, la ınchisoarei şi-a facut aparitia un reprezentant al ambasadei israeliene de la Londra, care ne-a cerut san u ne facem partaşi la aceste zvonuri. In perioada aceea Mosadul facuse cateva gafe ın Marea Britanie. Uitasera patru paşapoarte britanice false ıntr-o cabina telefonica, şi pentru presa a fost o adevarata sarbatoare. A mai fost "afacerea Vaanunu", şi povestea unui Palestinian banuit a fi agentul Mosadului, care era ın aceeaşi ınchisoare cu noi, acuzat de asasinarea unui ziarist Palestinian.
Tribunalul I-a condamnat la zece ani de ınchisoare, dup ace un fost terrorist englez a aparut ımpotriva lor ca martor al statului. Sotia acestuia era gravida şi-l amenintasera ca noul nascut le va fi luat pentru adoptiune. Dupa apel, pedeapsa a fost redusa la patru ani şi jumatate. Erau paziti cu straşnicie, deoarece ıncercasera sa evadeze. İntrasera ın legatura cu un cascador, care ıncheiase o ıntelegere cu un pilot American de helicopter. Dar americanul a denuntat totul FBİ-ului. L-a scurta vreme dupa aceea, o banda de infractori locali a organizat o ıncercare asemanatoare. Au ıncercat sa-l implice şi pe Tamuz la evadarea lor.
- Am refuzat, deoarece planuiau sa-I puna pilotului un pistol ın tımpla, relateaza Eli Tamuz. Evadarea englezilor a reuşit şi a fost pusa ın contul israelienilor, care eu fost puşi sub o paza şi mai severa şi trimişi ın trei ınchisori separate.
"Am fost ın cea ma bine pazita ınchisoare din Marea Britanie. In jurul meu toti erau fie ucigaşi cu sınge rece, fie criminali sexuali, dar numai eu eram ınsotit pretutindeni de paznici vınjoşi, tinut ın catuşe, şi nu mi se ıngaduia sa stau de vorba cu nimeni. Asta a facut o impresie puternica ın ınchisoare. Toti se temeau de mine şi ma respectau".
- Am fost destul de multumit sa pot deschide o pagina noua, fara parteneri mei, spune Tamuz care nu ştie nimic despre soarta lor, de cınd s-au despartit. S-a ınsurat ınca ın timpul detentiunii cu fata unui preot, dar casnicia a eşuat. In 1992 s-a ıntılnit pentru prima oara cu parteneri sai libanezi. "Cam la un an dupa ieşire din ınchisoare am primit un telefon de la Zwika. Era ın İtalia. Mi-a spus ca a reuşit sa aranjeze o ıntılnire ın Grecia cu <<omul cel mare>>. La un hotel din Atena s-au prezentat la ıntılnire Bashir şi un şofer de curse din Canada, care ne ajutase la contrabanda. Amandoi se ıngraşasera enorm, purtau costume scupmpe, lanturi de aur, inele cu diamante. Imbratişari, sarutari şi tot tacımul. Ne-am aşezat şi am stat de vorba douasprezece ore ın şir. Libanezii traversasera toti anii aceştia fara nici un accident. Odelia, frumoasa libaneza cu care ıncercasera sa ma ınsoare , se maritase ın cele din urma cu u! n Traficant de heroina din Franta. Acum – ne-au povestit – trimit heroina ın Europa prin Romania şi Bulgaria. A fost o ıntılnire simpatico, şi la urma ne-au propus san e ia partaşi, ca san e ajute san e punem pe picioare. Am refuzat politicos."
- Acum privind ınapoi, a meritat sa faci tot ce-ai facut?
- Privind ınapoi probabil ca nu.
- Daca ai putea lua totul de la capat, ai face acelaşi lucru?
- Fara nici o ındoiala.
Facındu-l sa rıda pe Dumnezeu - Eli Tamuz
Traducere EdebiMevzulaR |
