Se spune ca viata fiecaruia dintre noi este un drum pe care ni-l cladim, si pe care il vom duce la bun sfarsit daca vom reusi sa ne cunoastem pe noi si sa fim impacati cu noi insine de-a lungul ei, daca o parte din sufletul nostru a ramas la cei dragi noua prin amintiri, momente petrecute si mai ales sentimente...sufletul...ce cuvant simplu pentru a defini indefinibilul, acea parte esentiala din noi care ne arata identitatea personala, acel element care ne distinge pe fiecare dintre noi de celalalt prin modul de a fi, sentimentele avute si modalitatea de a ramane in sufletul si mintea celor din jurul nostru...dar cate persoane isi cunosc cu adevarat sufletul, acest dar primit de Sus, care defineste viata ?...si mai mult, daca putem spune ca ne cunoastem sufletul si deci identitatea personala, la cate persoane le vom putea impartasi frumusetea noastra sufleteasca si cate dintre acestea vor putea cu adevarat sa o descopere ?
Dificile intrebari...poate la care raspunsul nu va putea fi dat intr-o viata de om...si cand te gandesti...cata intelepciune au oamenii mai in varsta, a caror frumusete sufleteasca o poti deseori vedea fara nici un fel de ascunzis...ei sunt cei ce vor a ne da cate un sfat din anii petrecuti in aflarea sensului vietii...si nu numai...cei care ne vor binele sunt cei mai potriviti in a ne da cateva exemple legate de frumusetea noastra, din interior, dar aparent, timpul si circumstantele actuale, ne fac aproape mereu sa gasim cate o scuza plauzibila pentru a ne gandi si a face ceva cu adevarat pentru a fi NOI, fara ascunzisuri, fara falsitati si mereu gata sa lovim si sa fim loviti, fara permanenta lupta penru suprematie...NOI, impreuna cu sufletele noastre si cei pe care ii iubim si ne iubesc, "dezbracati" de toata aceasta aparenta umanitate si disputa...
Daca am reusi mai des sa ne urmam calea noastra si vocea sufletului sunt convins ca nu am avea nici o problema in a razbi in aceasta lume, unde si asa persoanele nu au timp sa se gandeasca la acest important aspect al vietii lor...ce noroc ca totusi ne mai aducem aminte de noi...
P.S.: Un moment de sinceritate si "reinviere" dupa ceva vreme in care timpul acordat sinelui a fost destul de nesemnificativ...si ce frumos...un moment ca acesta poate echivala cu o indelungata si nesfarsita perioada in care vrem, nu vrem, cadem de cele mai multe ori, victime ale sistemului lantului de cauzalitate al timpului care nu isi mai "aminteste" si de noi...
P.S.2: Ma bucur ca am revazut Spanglish...
P.S.3: Noapte buna si sa auzim de bine !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu