„Dă șansa fiecărei zile să fie cea mai frumoasă din viața ta.”
Mark Twain
Această floare este prezentă în arta populară, în basmele şi legendele vechi de secole, în tradiţiile păstrate de la o generaţie la alta.
Greu de găsit, ea devine în imaginarul popular o adevărată comoară, iar cei care se încumetă să o caute sunt eroi ce riscă totul pentru a trece prin acest test, la capătul căruia se vor numără printre puţinii care au avut curajul şi sansa de a găsi această delicată floare. Pentru că în basme şi poveşti ei trebuie să depăşească numeroase obstacole, să lupte adesea cu fiinţe fabuloase, să înfrunte munţii şi pericolele acestora, totul pentru trofeul suprem – Floarea de colţ.
Legenda care circulă în folclorul popular românesc pune apariţia pe pământ a florii de colţ în strânsă legătură cu momentul naşterii lui Iisus Hristos, astfel că:
Steaua care i-a călăuzit pe cei trei magi spre locul naşterii Domnului, a stat o clipă deasupra Bethleemului şi s-a gândit ce să facă mai departe, căci îşi îndeplinise misiunea dată de Dumnezeu.
“Să mai stau pe cer aşa strălucitoare cum m-a făcut stăpânul lumei, nu se poate, fiindcă nu trebuie să uit că unealtă smerită sunt în mâna Domnului; şi apoi s-ar înşela oamenii, crezând că pe fiece seară s-a născut Fiul. Unde să mă aciuiesc, dar, pe Pământ?”
Şi coborî steaua de pe boltă, să-şi afle locul de odihnă. Călătorind peste mari şi ţări, peste ţinuturi cu oameni mai sălbatici decât fiarele, care înrobeau alţi oameni, sau se războiau pe gustul conducătorilor, într-o zi…“steaua sosi deasupra unor munţi înalţi cu spinări îmbrăcate cu o iarbă scundă”, stânci golaşe şi molifţi trufaşi. Erau Bucegii, cufundaţi în linişte şi pace, cum nu întâlnise nicăieri în lungă să rătăcire în jurul Pământului.
“Nici chiote sălbatice chemătoare la măceluri, nici vaete, nici plânsete; o tăcere adâncă nesfârşită. Şi, desfacandu-se în mii de steluţe, căzu, de se agaţă se steiuri şi ziduri uriaşe; fiecare steluţa se făcu o floare albă, moale că lână; Şi aşa se înfăptui Floarea Bucegilor. ”
Greu de găsit, ea devine în imaginarul popular o adevărată comoară, iar cei care se încumetă să o caute sunt eroi ce riscă totul pentru a trece prin acest test, la capătul căruia se vor numără printre puţinii care au avut curajul şi sansa de a găsi această delicată floare. Pentru că în basme şi poveşti ei trebuie să depăşească numeroase obstacole, să lupte adesea cu fiinţe fabuloase, să înfrunte munţii şi pericolele acestora, totul pentru trofeul suprem – Floarea de colţ.
Legenda care circulă în folclorul popular românesc pune apariţia pe pământ a florii de colţ în strânsă legătură cu momentul naşterii lui Iisus Hristos, astfel că:
Steaua care i-a călăuzit pe cei trei magi spre locul naşterii Domnului, a stat o clipă deasupra Bethleemului şi s-a gândit ce să facă mai departe, căci îşi îndeplinise misiunea dată de Dumnezeu.
“Să mai stau pe cer aşa strălucitoare cum m-a făcut stăpânul lumei, nu se poate, fiindcă nu trebuie să uit că unealtă smerită sunt în mâna Domnului; şi apoi s-ar înşela oamenii, crezând că pe fiece seară s-a născut Fiul. Unde să mă aciuiesc, dar, pe Pământ?”
Şi coborî steaua de pe boltă, să-şi afle locul de odihnă. Călătorind peste mari şi ţări, peste ţinuturi cu oameni mai sălbatici decât fiarele, care înrobeau alţi oameni, sau se războiau pe gustul conducătorilor, într-o zi…“steaua sosi deasupra unor munţi înalţi cu spinări îmbrăcate cu o iarbă scundă”, stânci golaşe şi molifţi trufaşi. Erau Bucegii, cufundaţi în linişte şi pace, cum nu întâlnise nicăieri în lungă să rătăcire în jurul Pământului.
“Nici chiote sălbatice chemătoare la măceluri, nici vaete, nici plânsete; o tăcere adâncă nesfârşită. Şi, desfacandu-se în mii de steluţe, căzu, de se agaţă se steiuri şi ziduri uriaşe; fiecare steluţa se făcu o floare albă, moale că lână; Şi aşa se înfăptui Floarea Bucegilor. ”
În legendele care circulă în zona Munţilor Alpi se spune că floarea de colţ (l’edelweiss) s-a născut în Paradis, dintr-un fulg din lână de miel, pe care Sfânta Fecioara l-a lăsat să atingă pământul după ce Ea a adormit torcând. Se pare că această floare aduce noroc celor care o culeg.
Această floare mică, cu statut de simbol al naturii şi al longevităţii,e cunoscută de milioane de oameni din întreaga lume. Odată culeasă, acesta va păstra forma şi culoarea pentru ani şi sute de ani. De numele florii de colţ s-au legat multe legende de-a lungul veacurilor. Edelweiss este şi numele unui cântec popular din filmul “Sunetul muzicii”. Dar este şi o marca-simbol pentru multe tipuri de produse, chiar şi pentru bere sau un proiect de astronomie numit “Floarea Nemuritoare”.
Această floare mică, cu statut de simbol al naturii şi al longevităţii,e cunoscută de milioane de oameni din întreaga lume. Odată culeasă, acesta va păstra forma şi culoarea pentru ani şi sute de ani. De numele florii de colţ s-au legat multe legende de-a lungul veacurilor. Edelweiss este şi numele unui cântec popular din filmul “Sunetul muzicii”. Dar este şi o marca-simbol pentru multe tipuri de produse, chiar şi pentru bere sau un proiect de astronomie numit “Floarea Nemuritoare”.
★▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬★ღ ✰★ღ ✰★ღ ✰▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬★
Circa
500 de naţionalişti bulgari şi suporteri ai echipelor de fotbal au
mărşăluit sâmbătă pe străzile Sofiei pentru a onora memoria generalului
Hristo Lukov, fostul lider al Uniunii Legiunilor Naţionale Bulgare,
asasinat de comunişti în 1943. Deşi la ediţiile precedente ale marşului
naţionaliştii români trimiteau la eveniment o delegaţie din ţară, anul
acesta acţiunea a fost boicotată din cauza atitudinilor şovine
manifestate în ultimii ani de către organizatori.
2009: Delegaţia Noii Drepte rostind un discurs în faţa naţionaliştilor bulgari
La marşul de sâmbătă, pe lângă generalul Lukov, a fost omagiat şi Vasil Levski,
un erou al luptei de eliberare antiotomane din secolul al XIX-lea. La
vârsta de 20 se ani a fost uns diacon, dar viața de călugăr nu l-a
atras, așa că în 1862 a fugit în Serbia, unde s-a înrolat ca voluntar în
“Legiunea bulgară” organizată și condusă de Gheorghi Rakovski,
participând astfel la ostilitățile sârbo-turce. Din această perioadă
datează și pseudonimul “Levski” (ca un leu), deoarece în timpul unui
exercițiu de instrucție a făcut un salt lung, considerat de colegii săi
că este precum săritura unui leu. În perioada 1862-1868, Levski a
participat la aproape toate atacurile armate duse de bulgari împotriva
Imperiului Otoman.
Generalul Hristo Lukov
s-a născut în 6 ianuarie 1888, la Varna. A absolvit Şcoala Militară a
Majestăţii Sale în 1907 şi a luat parte la mai multe bătălii importante
din timpul primului război mondial. În 1935 a devenit Ministru de
război, funcţie deţinută până în 1938. S-a dedicat apoi mai mult
activismului social-politic ca lider al Uniunii Legiunilor Naţionale
Bulgare (SBNL), principala organizaţie naţionalistă radicală din ţara
vecină. A susţinut mereu aderarea ţării sale la puterile Axei, alături
Germania şi Italia.
Zilele trecute a murit la 79 de ani Nicador Florea Codreanu, un nepot al întemeietorului Mişcării Legionare,
Printre
primii care au anunţat moartea lui Nicador Florea Codreanu a fost
profesorul universitar Ion Coja. “Ce să zic? Deocamdată atât: a dus cu
demnitate povara unui nume atât de glorios! Nu l-a făcut de ocară, nu
l-a compromis! Povara unei ascendențe, a unei înrudiri cu însăși
mitologia românească cea mai scumpă inimiii de român… Cred că a greșit
familia că nu a anunțat vestea săvârșirii din viață a unui om la al
cărui catafalc s-ar fi adunat mulți români dintre cei mai români în
nădejdea că prin Nicador Codreanu, prin prezența lor la îngropăciune,
vor transmite o fărâmă măcar din câte ar avea să le spună celor ce nu
mai sunt și spre care a pornit în cel mai lung drum al său Nicador
Codreanu!… Dumnezeu să-l odihnească pe Nicador Codreanu cu tot neamul
său!”, a declarat acesta.
Nicador
Florea Codreanu a înfiinţat în anul 2000 Asociaţia Acţiunea Română,
când a fost înregistrată ca persoană juridică la Judecătoria Sectorului 2
din Municipiul Bucureşti. Acesta a înfiinţat în 2003 şi ziarul Cuvântul
Legionar, care a apărut periodic, timp de mai mulţi ani. Prin
intermediul publicaţiei, Nicador Florea Codreanu se distanţa de „actele”
comise de Horia Sima şi cerea o „reîntoarcere” la principiile
fondatoare ale Mişcării Legionare, aşa cum au fost ele concepute de
Codreanu. Nu a reuşit să creeze o organizaţie puternică în peisajul
naţionalist românesc, având în jurul lui doar o mână de adepţi. Printre
cele mai vizibile acţiuni ale acestuia erau participările la
comemorările de la Tâncăbeşti, unde era omagiat Corneliu Codreanu. Sursa: