UNARTE se trezeste primavara

 UNARTE-Universitatea Nationala de ARTE: avem expozitii, vindem chestii, ne laudam ca stim sa facem "arta", vrem sa ne bagati in seama. Nu mereu, dar din cand in cand meritam.

"Fix 2 luni". Nu chiar dar tot cam pe-acolo. A venit profu' saptamana asta si ne-a trantit-o: "Fix 2 luni pana la licenta. De azi, fix 2 luni."   Au trecut cateva zile de cand a binevoie a ne informa ca am ramas in pana de timp. Timp de finalizat proiecte, avem. Timp sa ne obisnuim cu ideea ca e gata, finish, no more, za end, nu.
"Artistii" sunt agitati. Misuna. Pe 24 puteti cumpara bucati de arta la .....sincer, am uitat iar locul ( e a 4 oara can intreb :unde era chestiia aia cu vanzare?). Am sa revin. In mai va fi Ziua Portilor Deschise. Asta e cam asa: se face curat in ateliere, ne gatim frumos, stergem praful, ducem gunoiul si expunem ce avem mai bun. Asta in ateliere.Curtea,(da, avem curte interioara, cu copaci si catei, sac!).... curtea asta o sa fie plina sau semi-manzgalita de corturi in care fiecare sectie se lauda cu ce are. Poti sa cumperi lucrari realizate de studenti, poti sa pui cate intrebari vrei legate de tehnici, materiale sau in mare cam despre orice: pentru asta suntem la datorie. Acum cativa ani am nimerit in mijlocul unui gratar uuuuuu.... pe la pranz. Am servit o singura data ziua asta de dimineata, cand eram inca la liceu si vroiam sa vin in recunoastere. Veni vidi vici... Buuuun, pe seara, dupa ce vizitatorii se duc la casele lor sau sunt dati afara incepe Noaptea Portilor Deschise. Doar pentru studentii de la UNARTE. Se poate intra cu legitimatie falsa, testat. Noaptea e cam asa: Se incepe pe seara, cand inca mai e lumina dar incepe sa se lase frigul. Avem muzica, scena si lumini colorate, bere din plin, prezenta din plin, chef de chestii stupide si haos. Anul trecut facultatea a reusit sa-si ia amenda si s-a dat stingerea devreme, pe la 1-2 am. In alte dati a tinul pana spre dimineata. Oricum, daca ai chef sa vezi ce inseamna sa fii student la arte, esti binevenit.
O zi decurge cam asa: Dimineata sau pe la pranz servesti pe post de ghid intr-un cort in curtea FADD
(Facultatea de Arte Decorative si Design), stai in post pana spre seara sau faci o pauza si schimbi locatia (caminul e la 10 minute de mers lenes, atelierele sunt la indemana, cel mai apropiat bar e la 20 de m de poarta facultatii, Cismigiul la 5 minute/ daca nu vrei sa te duci acasa). Pe seara te intorci si incepi ritualul de pierderea a timpului. De obicei se tine cont de "colegi", in sensul ca ne strangem in card in functie de grupa. Nu e un musai si nici o chestie batuta in cuie. E aproape imposibil sa nu cunosti pe cineva de la masa de alaturi. Intotdeauna cineva cunoaste pe cineva care il stie pe x si z si a fost fost coleg cu fratele lui y si etc... N-ai cum sa critici o chestie fara sa ajunga vestea in cealalta facultate in 15 minute. Testat.
UNARTE e formata din 3 facultati,FAP (Arte Plastice), FADD(Arte Decorative si Design), FITA(Istoria si Teoria Artei). Avem 3 sedii, la 2 minute de mers pe jos. De notat ca nu e facultatea si sediul. Suntem usor dezorganiozati. Cursuri de tin in 3 locuri,uneori si prin camin. Ateliere sunt din plin peste tot.

Cu manutele mele stangi

Asa, v-am spus despre mine cate ceva, v-am aratat cativa artisti care-mi plac. Acum sa va arat si cateva lucrari, nu-s cine stie ce. Sunt proiecte de atelier din liceu si anul 1 de facultate. Am mai evoluat de atunci, am mai invatat cate ceva, dar n-am mai facut poze. Asa ca cer indulgenta...

Egon Schiele-da, e erotic, dar e senzational

M-am prins eu ca e cazul sa ma apuc de licenta. Ma gandeam sa impartasesc treaba asta cu voi. Si ma mai gandeam ca e cazul sa mai fac un post despre arta. Am sa fiu in pas cu timpurile si am sa fac un 2 in 1.
Eu fac sticla la facultate. Si cum nu-mi surade ideea de a face un recipient sau ceva ce a mai fost facut, m-am gandit sa ma arunci intr-o chestie MARE. Pentru mine e mare, fiindca e proiectul de licenta, fiindca e o chestie care-mi place, fiindca nu am mai vazut-o la nimeni, fiindca inseamna mai mult decat "eh, o sticla misto", fiindca e o provocare.
Hai mai intai sa il prezit pe Egon Shiele. Artist austriac, născut la 12 iunie 1890 în Tullin. El si Klimt, artisti extraordinari si prieteni. E pasionat de nuduri si erotism, are o linie extraordinara, un simt al culorii senzational, intelege natura umana la un nivel la care majoritatea doar viseaza. Omul asta are un stil cu totul si cu totul aparte, il recunosti din 20 000 000 000 . Mie imi place. Mult. L-am cunoscut acum ceva timp, in liceu, dar am inceput sa-l inteleg ceva mai tarziu. Pana una alta, dezvolt o mica obsesie pentru lucrarile lui.
Vreau sa transpun in sticla o lucrare de-a lui Schiele. La inceput m-am gandit sa fac eu una, din capatana mea, cu manutele mele. Dar m-am gandit mai apoi ca mi-ar fi mai usor si mai la indemana sa incerc o interpretare. Plus ca-mi si place foarte mult. Buuun, sa incepem. Vreau sa fac o lucrare 2D sau 3D, marime naturala, vitraliu cu interventie de gravura. Poate si ceva metal pe ici pe colo. Pana imi termin documentarea mai e, pana imi fac schitele mai e, pana fac lucrarea propiu-zisa e si mai mult. Dar m-am entuziasmat.

Lectia despre Arta: Botticelli

Alesandro di Mariano Filipepi sau pe intelesul publicului larg:Sandro Botticelli. 1445. Unul dintre cei mai importanti pictori ai Renasterii.
A luat numele Botticelli (da, se traduce prin Sandu Butoias-fun fact) de la un frate mai mare, botticello. Nascut in Florenta, are un frate aurar si gravor, de la el invata primele notiuni despre arta. Chestiile de duzina se gasesc oriunde. Sandro Botticelli
"Alesandro di Mariano Filipepi, sau pe intelesul vostru:Sandro Botticelli." Asa mi-am inceput prezentarea la istoria artei acum mai bine de 4 ani. Eram la liceu si aveam de prezentat un artist si o lucrare. Pana atunci nu-l studiasem decat minimum necesar, dar de cand m-am uitat mai mult de 2 minute la o lucrare de-a lui m-am indragostit. Pictor al Renasterii timpurii, deosebit de tot ce a fost inaintea lui, cu un stil boem oarecum, subtil si discret, Botticelli e un maestru.
Pe scurt-foarte pe scurt: omul stia desen. In lucrarile lui se gasesc totusi multe erori, nu va lasati inselati. Omul se simtea destul de sigur pe sine incat sa schimbe realitate dupa bunul plac. Astfel, mai lipseste cate un picior, cateva oase prea lungi apar ici si colo, cateva erori in aparenta. Toate voite. Merita sacrificiul unui detaliu pentru ansamblu. Lucrarile lui iti lasa impresia unui om vesnic visator, par delicate, dar au o puternica incarcatura sentimentala. Omul e un geniu, omul asta a creat o lume a lui prin pictura. Chipurile toate par la fel, acelasi sentiment e pe fata fiecaruia(in mare, desigur), aceeasi alura. As vrea sa pot sa va spun ce si cum imi place mie la omul asta dar n-am cum. Trebuie sa inveti sa-l cunosti si apoi ai sa-l iubesti. Temele lui sunt clasice:mitologie si religie. Realizarea? Extraordinara.
Jocul de lumini, atat de bine realizat, ireal si perfect, jocul asta de lumini al lui Botticelli e senzational. Pentru asta cauta Venus si Marte.
Lucrarile lui sunt complexe. 1000 de idei intr-o imagine.
Calomnia. Am facut o interpretare in liceu, ca proiect de diploma. 8 oameni, initial trebuia sa fie o fresca mobila, a devenit apoi al secco. 4 pe 2. O lucrare de 4 metri adica. Interpretare. Am vrut sa facem o copie dar ne-am dat seama ca nu e de noi Botticelli. Mi-aduc aminte ca eram in atelier cu o prietena si ne uitam pe un album. Era deja tarziu pentru ce vroiam noi sa facem, mai erau vreo 2 saptamani inainte de prezentare si noi vroiam sa facem ceva MAAAARE.
Ne uitam noi pe albumul asta si eu vad :Calomnia!!!! Colega mea se uita,Hmmmm...merge. Si lansam provocarea: vreti sa facem o lucrate dupa Botticelli??? Si am facut-o. Am zis hai, si am facut hai. Nu cred sa fi fost vreodata mai uniti. Ne-am strans si am pus tara la cale si a doua zi stiam fiecare ce si cum. Era vineri cand ne-am apucat de treaba, profu' a aflat abia sambata cand era prea tarziu. Venise la liceu sa ia ceva si l-au anuntat portarii ca are o surpriza in atelier. Care era surpriza? Elevii lui faceau arta! :)) Stiu ca a ramas socat cand a intrat in sala si a vazut uluci, panze, var, praf de marmura, noi in salopete, cuie, ciocane, tot ce putea sa fie acolo era. Si noi, nevinovati. Stia ca n-are cum sa ne mai zica nu, stia ca noi nu i-am zis tocmai pentru asta. Asa ca nu i-a ramas decat sa ne ajute. Simpatic rau omul ala. Profu' meu din liceu.
Eh, spuneam de Calomnia. E o lucrare foarte complexa. Personaje:Asezat pe tron e regele Midas, cu urechi de magar. Simbolizeaza prostia. Suspiciunea si Ignoranta ii dau sfaturi. In fata regelui e Invidia, personajul in zdrente. Tine de mana Calomnia, alaturi Progresul si Tradarea. Victima e tarata de par. Ispasirea e in urma lor. Adevarul gol e oarecum deznodamantul. Ce mi-a placut mie cel mai mult, ca idee? Simplitatea Adevarului gol si gestul cu mana. In teorie e simplu tot, in detaliu povestea e alta. Fiecare personaj semnifica ceva si cu cat incerci mai mult sa-l aflii cu atat te afunzi mai mult.
La prima impresie nu pare nimic extraordinar, cred ca aici gresim noi. Ne-am invatat sa avem totul in fata, sa vedem doar ce ne sare in ochi si nu mai cautam subtilitate. Omul asta a creat cu suflet. Fara artificii, fara sclipici si cromatica sa-ti ia ochii. Totul e sensibil, delicat.

PS: Reproducerile nu-s extraordinare, deloc, dar destul cat sa-ti poti face o parere.