Copii fiind, fratele meu când rămânea singur acasă, ieşea la poartă şi plângea cât îl ţinea gura, strigând: „mama mea scumpă şi dragă...s-a dus în lume şi aici m-a lăsat”.
Acest fel de SINGURĂTATE-DOR DE MAMĂ, nu o numim aşa deşi, în ultima parte a vieţii, ea revine dar invers.
Mama nu ne-a părăsit nici o clipă.:)
Am crescut şi abia aşteptam să fiu singură, să scap de acasă, să îmi comand şi să-mi aranjez după bunul plac viaţa. Acest fenomen s-a petrecut, dar foarte repede am simţit SINGURĂTATEA INDEPENDENŢEI mele.
Am avut colege, mi-am făcut prieteni şi prietene...dar tot trăiam un fel de SINGURĂTATE-LIPSA JUMĂTĂŢII mele.
De anumiţi prieteni m-am despărţit, din diferite motive independente de voinţa mea: căsătoria lor, schimbarea locului de muncă, mutarea din oraş,etc. Şi în astfel de cazuri am simţit o SINGURĂTATE-PIERDERE, în unele situaţii cauza fiind decesul unor persoane dragi mie.
Pe parcursul anilor, avem impresia că ne-am găsit jumătatea, dar nu întotdeauna este aşa. Despărţirea de un om pe care îl iubeşti, lasă de asemenea un gol, care de data aceasta l-aş numi SINGURĂTATE-INTIMĂ. Pe tema aceasta cuibărită în suflet, am pictat un tablou numit:”logodnică de-a pururi, soţie niciodată”, pe care îl postez aici.
Nu este cazul meu, eu mi-am găsit jumătatea, am trecut de 35 de ani de căsnicie.
Pe parcursul acestor ani, am trecut prin multe faze în care am simţit, din lipsă de comunicare, SINGURĂTATEA-ÎN DOI, la fel de tristă, ca orice fel de singurătate.
Problemele vieţii ne-a readus la normal, prietenia şi puritatea sentimentului iniţial, nu s-a pierdut.
N-aş vrea să spun că mi-e frică de SINGURĂTATEA-SINGURĂ, teamă care stă ascunsă în subconştient. Ştiu însă de la unele persoane, care deşi au copii, după pierderea jumătăţii lor au rămas atât de singure... aceasta fiind cea mai dură, SINGURĂTATEA-DUREROASĂ.
De regulă şi spre norocul unora, această perioadă de viaţă nu este prea lungă.
pictură în ulei, pe sticlă
"Logodnică de-a pururi...soţie niciodată"
Şi-a construit un drum de fier spre inima lui de piatră, dar de prea mult foc...
de iubire, s-a aprins linia ferată !
